70 la sută din cei 29 de milioane de venezueleni nu-l mai vor pe Nicolas Maduro ca preşedinte, arată ultimele sondaje de opinie din Venezuela.

 

Oamenii îl consideră, alături de guvernul său socialist, vinovat de dezastrul din ţară, la fel ca şi opoziţia care cere revocarea lui din funcţie prin referendum. Pe de altă parte, preşedintele Maduro consideră că vinovaţi de criză ar fi elita business-ului şi forţele de dreapta din ţară, guvernele străine ostile, unele state din OPEC sau seceta din acest an şi a declarat stare de urgenţă pentru a combate războiul economic împotriva Venezuelei, ameninţând că va naţionaliza toate companiile străine, care spune el, sufocă economia.

Cândva una dintre cele mai bogate şi mai sigure din America Latină, acum Venezuela stă cel mai prost din lume în privinţa creşterii economice, la fel şi la inflaţie, şi are a noua cea mai mare rată a şomajului. Are a doua cea mai mare rată a criminalităţii din lume, mortalitatea infantilă în spitalele publice care a crescut de 100 de ori în ultimii patru ani, o parte din angajatii statului lucrează doar câte doua zile pe săptămâna, pentru ca nu exista bani pentru salarii, iar şcolile funcţioneaza după un orar redus. În plus, moneda ţării, bolivarul venezuelean, a pierdut 99% din valoare de la începutul anului 2012.

Este tabloul complet al colapsului social şi economic reflectat şi de ultimului raport al Fondului Monetar Internaţional. În 2016, conform proiecţiilor FMI, Venezuela va rămâne în depresie accentuată şi nesiguranţă politică, actuala tendinţa de scădere a preţului petrolului va mări dezechilibrul macro-economic, iar inflaţia, acum de 400%, va depăşi 500% până la sfârşitul anului. Statele eşuate sunt adesea caracterizate de eroziunea autorităţii de stat, regimuri autoritare incapabile să satisfacă nevoile populaţiei, corupţie răspândită în sistemul administraţiei centrale, represiune asupra oponenţilor politici, încălcare gravă a drepturilor omului, un sistem social în colaps, sărăcie extremă care afectează marea majoritate a cetăţenilor, criminalitate ridicată. Venezuela a devenit un stat eşuat.

Ce s-a întâmplat cu Venezuala?

Cu rezerve de petrol brut de 297.7 miliarde de barili, Venezuela este extrem de dependentă de veniturile din petrol, care reprezintă aproximativ 96% din exporturi. În condiţiile în care economia nu este deloc diversificată, ţara nu produce aproape nimic altceva decât petrol, Venezuela a depins doar de importuri pentru a hrăni populaţia. Începută în 2014, prăbuşirea preţurilor petrolului de la 88 de dolari pe baril la 35 de dolari, în mai 2016, a zdrobit economia ţării şi a tăiat finanţarea generoaselor programe sociale ale guvernului.

Am un fiu de doi ani. Nu are scutece. Nu are lapte, nu are mâncare. Singura mâncare pe care pot să i-o dau, din când în când, e o bucată de carne de pui, pentru că salariul meu ajunge doar pentru a cumpăra trei pui lunar” – mărturia acestei mame spune totul despre traiul zilnic din Venezuela. Faptul că guvernul are tot mai puţini bani la dispoziţie pentru importul de bunuri este doar o parte a problemei, pentru că şi alţi factori au agravat lipsurile. Primul pas a făcut prin programele sociale pentru săraci ale guvernului socialist a lui Hugo Chávez, preşedinte din 1998 până în 2013, când benzina costa doar 2 cenţi şi nu se plătea chirie pentru închirierea caselor.

Apoi, Chávez a introdus, în anul 2003, controlul preţurilor la unele alimente de bază – zahăr, cafea, orez, făină şi ulei de porumb. Ideea era de a le face mai accesibile populaţiei sărace, dar producătorii s-au plâns că din cauza noilor reglementări pierd bani şi unii din ei au refuzat furnizarea acestor alimente magazinelor de stat, unde preţurile de vânzare erau controlate, iar alţii chiar au renunţat să le mai producă. Rezultatul, ţara a devenit şi mai dependentă de importuri. Cum bunurile de consum au devenit tot mai puţine, mulţi venezeleni s-au văzut siliţi să stea la cozi cu orele pentru a şi le cumpăra, de multe ori şi după ce vestea sosirii mărfii în magazile era dată prin reţelele de socializare.

Guvernul spune însă că lipsurile sunt agravate de un aşa numit "război economic", dus şi de unii cetăţeni care fac stocuri sau de alţii care cumpără mai mult decât au nevoie şi revând apoi pentru a face profit. Pentru a descuraja aceste comportamente, preşedintele Maduro, a anunţat în 2014, ca introduce amprentarea cumpărătorilor, iar pe vânzători i-a acuzat că ascund mărfurile pentru a influenţa preţurile.

Guvernul are şi o altă explicaţie pentru sărăcia din magazine. Afirmă că până la 40% din mărfurile subvenţionate sunt traficate în Columbia şi vândute cu un profit substanţial şi de aceea, în august 2015, Maduro a ordonat închiderea parţială a graniţelor cu Columbia. Cu toate aceste măsuri, lipurile s-au cronicizat, iar cozile au continuat şi din ce în ce mai mulţi oameni spun că suferă de foame.

Cum bunurile de strictă necesitate sunt atât de greu de procurat, şi preţurile au explodat. Există însă o piaţă negră pentru orice, de la bunurile de consum la dolari, unde preţurile sunt şi de patru ori mai mari decât în magazine.

Analiştii spun că inflaţia este agravată şi de complicatul sistem al ratelor de schimb valutar, existând cursuri diferite de schimb în funcţie de scopul utilizării banilor, cu rate preferenţiale pentru importurile de bunuri de consum esenţiale şi mâncare. De asemenea, plafonarea sumei pe care un cetăţean o poate schimba legal în dolari încurajează piaţa neagră, care la rândul ei ridică valoarea cursului de schimb al monedei locale faţă de dolar.

Corupţie şi infracţionalitate Hugo Chávez a fost ales preşedinte în decembrie 1998 promiţând că va face o nouă constituţie pentru a reforma statul, că va lupta împotrina sărăciei şi excluderii sociale şi va elimina corupţia. Constituţia din 1999 s-a dovedit a fi un instrument de distrugere a instituţiilor li companiilor de stat în fruntea cărora au fost puşi birocraţi obedienţi, sărăcia şi excluderea socială sunt mai mari decât oricând, la fel ca şi nivelul corupţiei, în Indicele de Percepţie a Corupţiei al Transparency International din 2015, Venezuela fiind văzurtă, după Haiti, ca a doua cea mai coruptă ţară din America Latină şi pe locul 158 din 167 de ţări ale lumii.

Legislativul controlat de opoziţie investighează în prezent 89 de presupuse cazuri de corupţie, a actualilor sau foştilor oficiali guvernamentali, care însumează 69 de miliarde de dolari. Investigaţia vizează mai multe sectoare, inclusiv al alimentaţiei şi sănătăţii, ca şi neregulile legate de controlul strict al monedei începând din 2003.

Doar tranzacţiile ilegale de valută ar fi sifonat 60 de miliarde, spune Freddy Guevara preşedintele comisiei parlamentare de investigare, citat de AFP, iar compania petrolieră de stat PDVSA, ar fi deturnat cel puţin 7 miliarde. Corupţia ar fi costat bugetul statului 350 de miliarde de dolari afirmă însă publicaţia independentă El Nacional, o sumă care, dacă este reală, relevă enorma extindere a corupţiei în rândul oficialilor guvernamentali.

În 2015, 268 de mii de oameni au comis infracţiuni grave, Venezuela fiind acum statul cu una din cele mai ridicate rate de infracţionalitate din lume, iar capitala Caracas, cel mai periculos oraş din lume. Răpirile, jafurile şi crimele sunt la ordinea zilei şi în faţa valului de violenţe fără precendent unii au început să-şi facă singuri dreptate. Este şi cazul Roberto Bernal, un bărbat disperat de foame, care acuzat că a furat 5 dolari de la un bătrân, a fost bătut de mulţime şi incendiat de viu.

Şi foametea i-a împins pe locuitorii din Caracas la gesturi disperate, unii oamenii au început să ucidă animale de pe stradă pentru a le mânca, iar la Maracaibo, al doilea cel mai mare oraş, soldaţii au fost scoşi pe stradă în urma protestelor violente pentru a proteja magazinele şi descuraja jafurile.

Înmulţirea actelor de violenţă este strâns legată de problemele economice, sociale şi de instabilitatea politică – declară Alejandro Velasco, profesor la Universitatea din New York, care mai spune că infractorii nu respectă legile din cauza unui sistem juridic incorect, cu pedepse care sunt aplicate selectiv. De asemenea adaugă Velasco, un rol important îl au traficul de droguri şi instabilitatea provocată de conflictul civil din ţara vecină, Columbia.

De ce Maduro, Parlamentul şi strada sunt în conflict

După alegerile legislative din decembrie 2015, partidele din opoziţie au obţinut majoritatea în Parlament şi, aşa cum au promis în campanie, încearcă să-l demită din funcţie pe preşedintele Maduro înainte ca el să-şi termine mandatul, în 2019. Au propus un amendament constituţional pentru reducerea mandatului de la şase la patru ani, dar Curtea Supremă l-a respins.

Acum, au strâns pe o petiţie 1.85 milioane de semnături pentru a a convoca un referendum şi cer populaţiei ca prin proteste de stradă să pună presiune pe Consiliul Naţional Electoral pentru a nu fi amânat. Conform Constituţiei, dacă preşedintele este revocat în ultimii doi ani de mandat, funcţia e preluată de vice-preşedinte, în prezent Aristobulo Isturiz – membru al Partidului Unităţii Socialiste al lui Maduro.

Opoziţia vrea aşadar organizarea de noi alegeri şi de aceea este nevoie ca referendumul să se organizeze înainte de 10 ianuarie 2017. Vice-preşedintele Isturiz exclude orice refenedum de revocare, pretinzând că semnărurile de pe petiţie au fost obţinute prin fraudă, într-o conferinţă de presă din 17 mai, Maduro a atacat Parmanetul spunând că acesta şi-a pierdut vitalitată şi este doar o chestiune de timp până va dispărea, iar la rândul său Adunarea Naţională a respins decretul preşedintelui prin care a fost dectată starea de urgenţă de 60 de zile.

Cu o asemenea scenă politică şi în condiţiile în care şi guvernul este inflexibilă, lipsa constantă de alimente, repetatele întreruperi de curent şi infracţionalitatea crescută au scos din nou în stradă oamenii care cer plecarea lui Maduro. Foametea i-a împins pe locuitorii din Caracas, capitala Venezuelei, o la gesturi disperate, unii oamenii au început să ucidă animale de pe stradă pentru a le mânca, iar la Maracaibo, al doilea cel mai mare oraş, soldaţii au fost scoşi pe stradă în urma protestelor violente pentru a proteja magazinele şi descuraja jafurile.

Situaţia este complicată şi de faptul că, în ultimii ani, media a înclinat balanţa în favoarea guvernului, după cum spune Freedom House, iar Maduro a făcut tot ce se putea pentru a reduce la tăcere media independentă, spune organizaţia Reportri fără Frontiere, care îl cataloghează printre duşmanii libertăţii presei.

sursa: TVR

Te-ar putea interesa și: