Când aud de Argeş, cei mai mulţi români se gândesc la Dacia şi la industria de componente auto construită în jurul colosului francezo-român. Dincolo de producătorii de maşini şi subansamble (care ocupă primele cinci locuri în topul angajatorilor din regiune şi patru din primele cinci poziţii în clasamentul realizat pe baza cifrelor de afaceri pe 2014 şi despre care puteţi citi în paginile anterioare), judeţul din nordul Munteniei găzduieşte numeroase alte companii prospere din domenii care de care mai diverse.

Cu o cifră de afaceri de aproape 1,5 miliarde de lei anul trecut, Fildas Trading, parte a grupului farmaceutic Fildas-Catena, se situează pe a doua poziţie în topul firmelor argeşene. „Cel mai important capital al firmei este încrederea“, spunea despre Fildas Trading Anca Vlad, fondatoarea şi preşedintele grupului. „Este o companie în care relaţia dintre furnizorii noştri, noi şi clienţii pe care îi avem se bazează, în primul rând ,pe încredere. Avem un renume foarte bun pe piaţa românească şi internaţională şi asta se datorează şi educaţiei pe care am primit-o acasă, la şcoală şi la firmele unde am lucrat“, adăuga ea. Fildas-Catena mai deţine două firme importante în Argeş: Catena Higeya SRL a înregistrat în 2014 o cifră de afaceri de peste 260 de milioane de lei (ocupând locul 11 în judeţ), iar Farmaceutica Argeşfarm SA a avut afaceri de aproape 250 de milioane de lei şi s-a plasat pe poziţia a 15-a în clasamentul judeţean.
Tot din afara sectorului auto a performat anul trecut Caroli Foods Group SRL (locul nouă în topul argeşean, cu afaceri de aproape 350 de milioane de lei), care este lider pe piaţa naţională de mezeluri. Fabrica din Piteşti este singura din România şi de aici pleacă, spre piaţa internă sau spre export, produsele cu mărcile Caroli, Maestro, Sissi sau Campofrio. Pe un onorabil loc zece, cu o cifră de afaceri de aproape 280 de milioane de lei în 2014, se află Dr. Oetker RO SRL cu sediul în Curtea de Argeş. Firma deţine o fabrică de aditivi alimentari în comuna Valea Iaşului şi urmează să-şi extindă capacităţile de producţie, după ce, în 2013, a cumpărat acolo un teren de 14 hectare.

Optimism cât cuprinde

Toate aceste companii (cărora li se adaugă cele ale grupului Renault şi ale colaboratorilor săi), plus alte câteva mii, au făcut ca anul acesta (potrivit Comisiei Naţionale de Prognoză), produsul intern brut pe cap de locuitor să fie în Argeş de 6.788 de euro, plasând judeţul pe locul 13 pe plan naţional şi pe locul al şaselea în zona extracarpatică (după Bucureşti, Ilfov, Constanţa, Prahova şi Gorj). Potrivit aceleiaşi surse, după ce a scăzut cu nu mai puţin de 11,4% în 2012 (în bună parte din cauza micşorării cu 5% a producţiei la uzinele Dacia, care a antrenat după ea reduceri de activitate în numeroase alte firme din zonă), PIB-ul Argeşului a crescut cu 4% în 2013, cu 1,3% în 2014 şi cu va încheia anul acesta cu +3%. Urmează, spun experţii CNP, creşteri de 3,5% în 2016, 4% în 2017 şi 4,3% în 2018, când produsul intern brut per capita ar trebui să ajungă la 8.347 de euro.
Evoluţii favorabile ar urma să aibă şi populaţia ocupată (care ar trebui să se majoreze cu circa 0,4-0,5% pe an până în 2018), dar şi salariul mediu net, ce ar trebui să se majoreze cu 6,1% anul acesta, până la 1.836 de lei (plasând judeţul pe locul al cincilea în ţară la acest capitol, după Bucureşti, Ilfov, Timiş şi Cluj), iar, în următorii trei ani, să urce cu cinci-şase procente anual, până la 2.155 de lei, în 2018.

Cifre (destul de) încurajatoare

Deocamdată, conform celor mai recente date disponibile de la Institutul Naţional de Statistică, în primele cinci luni ale anului, producţia industrială a scăzut în Argeş cu 1,2% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, în timp ce la nivel naţional evoluţia a fost pozitivă (+2,2%). Cu toate acestea, în primul trimestru al anului, exporturile companiilor cu sediul în acest judeţ au totalizat puţin peste 1,3 miliarde de euro (aproape 10% din exporturile României), cu aproape 5% mai mult decât în ianuarie-martie 2014. Cât despre rezultatele pe anul trecut, exporturile argeşene au avut valoarea de 5,115 miliarde de euro, respectiv 9,7% din totalul mărfurilor vândute peste hotare de firme româneşti au plecat de aici. Şi pe piaţa muncii par să se îndeplinească prognozele oficiale – la sfârşitul lui mai erau angajate în Argeş 138.000 de persoane, cu aproape două procente mai multe decât în urmă cu un an. Creşterea s-a împărţit aproape egal între industrie şi construcţii, de o parte, şi servicii, de cealaltă. În acelaşi timp, rata şomajului a scăzut, de la 5,6%, la 31 mai 2014, la 5,4%, la 31 mai 2015, şi la 4,85% la 31 august (ceea ce ar putea indica faptul că numărul de angajaţi a crescut în continuare peste vară). Schimbările din zona resurselor umane par a se reflecta şi în salariul mediu net. Acesta a pornit de la sub 1.700 de lei la începutul anului şi a ajuns la 1.794 de lei în mai, cu câţiva lei sub media naţională a lunii.

Probleme în paradis?

Dar nu toate sunt bune şi frumoase. De-a lungul ultimilor ani, reprezentanţii Dacia s-au plâns de nenumărate ori de infrastructura de transport din judeţ şi chiar au ameninţat, voalat, că s-ar putea retrage din România din cauza dificultăţilor pe care le au în a-şi duce produsele spre pieţele de desfacere din afara ţării. În lipsa unei autostrăzi, „Dacia nu va mai face investiţii în următorii ani, iar cei 68 de euro pierduţi pe fiecare maşină din cauza transportului greoi duc la pierderea competivităţii uzinei de la Piteşti în faţa celei marocane din Tanger“, spunea în urmă cu circa un an Constantin Stroe, preşedintele ACAROM. Asta în timp ce în această primăvară preşedintele Automobile Dacia, Nicolas Maure, a declarat într-un interviu că dacă autostrada Piteşti-Sibiu nu va fi gata până în 2020 „va trebui să luăm decizii importante“.

Din păcate, segmentul de drum rapid care ar urma să închidă autostrada Nădlac-Bucureşti-Constanţa este încă în stadiul de proiect. După ce a fost amânat sub diverse motive, vreme de câţiva ani, de miniştrii transporturilor din guvernele Ponta (aparent pentru a favoriza încheierea contractului de concesiune pentru sectorul de autostradă Comarnic-Braşov, între timp eşuat), în prezent, se desfăşoară studiul de fezabilitate care va stabili traseul exact al tronsonului Piteşti-Sibiu. Vor urma apoi licitaţii, contestaţii, exproprieri, autorizaţii şi avize şi, dacă avem noroc, în 2017 am putea vedea primele lucrări pe acest traseu. Cât de repede se vor termina ele depinde de cum îşi fac treaba autorităţile, dar şi de cât de serioşi şi puternici sunt constructorii (lotul 2 din autostrada Arad-Nădlac, de pildă, a fost întârziat cu peste un an după ce austriecii de la Alpine au intrat în insolvenţă, iar lotul 3 din Orăştie-Sibiu a fost închis în această toamnă, la mai puţin de un an de la inaugurare din cauza unor serioase probleme de execuţie).

Eşecuri sonore

Un alt cui în inima argeşenilor este Arpechim. Rafinăria din Piteşti, construită începând cu 1964 şi care în perioada de glorie avea o capacitate de prelucrare de 3,5 milioane de tone de ţiţei pe an şi angaja aproape 13.000 de persoane, a fost cumpărată de la stat de OMV, în cadrul contractului de privatizare al Petrom. După ce au încercat zadarnic să vândă combinatul, austriecii l-au închis total în 2011, puţinii angajaţi rămaşi fiind folosiţi la curăţenie şi la tuns iarba. „Combinatul a fost lăsat deliberat să moară“, spunea pentru presa locală Mihail Georgescu, fost director general al Arpechim. „Toţi decidenţii au tras cu dinţii ca Petrom să păstreze combinatul de la Ploieşti. Niciunuia nu i-a păsat cu adevărat de Arpechim, deşi rafinăria de la Piteşti era cea mai bună din ţară, avea randament şi rezultate dintre cele mai bune şi bitumul produs aici era superior chiar celui adus din import. Interesele pentru distrugerea Arpechim au fost deasupra raţiunilor economice şi asta mă doare cel mai mult“, explica acesta.

În 2014 a existat un moment de speranţă pentru Arpechim. Pentru că o bună parte din producţia sa consta în materie primă pentru Oltchim, s-a zvonit prin Guvern că statul urmează să preia rafinăria şi să încerce să o vândă la pachet cu combinatul chimic vâlcean. Din păcate, a trecut mai bine de un an şi nimic nu s-a schimbat. Mai mult, directorul OMV Petrom, Mariana Gheorghe, a anunţat, în primăvară, că vor începe demersurile pentru demolarea unora dintre clădiri: „ Nu avem niciun cumpărător pentru această rafinărie. Noi vrem să o transformăm într-un depozit de carburanţi, iar pentru asta este nevoie să fie demolate unele active. Am înaintat deja o cerere în aces sens autorităţilor competente.“

Pe lista numelor mari din economia argeşeană care nu au rezistat în economia de piaţă se află şi celebra fabrică de autovehicule Aro de la Câmpulung, dar şi grupul PIC al fraţilor Penescu. Acesta din urmă cuprindea o reţea de hipermarketuri, dar şi activităţi de transport, distribuţie, construcţii. Problemele au apărut după un dosar penal care i-a implicat pe fondatorul Cornel Penescu şi pe o parte din manageri. „Cineva a fost interesat să primim o lovitură. Gândiţi-vă că au fost reţinuţi oamenii-cheie ai acestei companii: tata, administratorul şi şeful vînzărilor. E logic că din acel moment se prăbuşeşte tot. E ca şi cum ai sufoca pe cineva“, spunea în 2010 Andrei Penescu, fiul lui Cornel. Intrată în insolvenţă şi apoi în faliment, PIC SA a fost vândută pe bucăţi, iar patronii săi trăiesc azi, potrivit presei, departe de luxul cu care se învăţaseră şi conduc o firmă de taximetrie în Piteşti.