Deşi Mark Rutte poate fi văzut adesea pedalând pe bicicleta lui cu o hotărâre veselă pe străzile din Haga, premierul olandez este cel mai cunoscut în Europa pentru frânarea repetată pe probleme economice. La putere de aproape un deceniu, liderul liberal, în vârstă de 53 de ani, păstrează imaginea unei persoane modeste și sincere, care rezonează cu valorile olandezilor.

Niciodată căsătorit, el locuiește în același apartament pe care l-a cumpărat după ce a absolvit facultatea, conduce un Saab de ocazie pe care îl foloseşte atunci când nu merge pe bicicletă și predă educație civică ca voluntar la un colegiu.

Înalt şi subţire, cu o fire jovială, Mark Rutte are aliați solizi care i-au permis să formeze trei guverne de coaliție, într-un peisaj politic olandez uneori fragmentat. Dar firea sa economă îl direcționează către o nouă salvă de negocieri cu Uniunea Europeană, cu prilejul unui summit extraordinar pe 17 și 18 iulie privind un plan de recuperare de 750 de miliarde de euro în urma pandemiei Covid-19.

La Bruxelles, Mark Rutte este adesea perceput ca fiind mai ușor de citit decât este el cu adevărat, scrie La Libre Belgique.

„Este capabil să fie un fel de cameleon”, spune Pepijn Bergsen, cercetător într-un program despre Europa la Chatham House, un institut politic cu sediul la Londra. „Se spune mereu că își modelează opinia în funcţie de consensul dominant din piesă”, a explicat el pentru AFP.

Mark Rutte, descris drept un „vicar supra-cafeinizat” de revista „The Economist”, înfățișează o imagine deschisă a unui spirit energic, rămânând foarte discret în privința vieții sale private.

Mezinul unei familii cu șapte copii care a trăit întotdeauna la Haga, el se descrie ca un „om al obișnuinței și tradiției”. Visând iniţial la o carieră de pianist, el a studiat finalmente istoria, înainte de a deveni director de resurse umane la gigantul Unilever. Afişând o personalitate afabilă care ascunde instincte politice ascuţite, domnul Rutte a devenit liderul partidului liberal-conservator VVD în 2006, înainte de a fi ales prim-ministru patru ani mai târziu.

El a fost acuzat uneori că aleargă după voturi, cum a fost atunci când și-a înăsprit politica de imigrație în preajma alegerilor legislative din 2017, în timp ce parlamentarul de extremă dreaptă Geert Wilders câștiga teren. Mai recent, „carantina sa inteligentă” în fața noului coronavirus i-a adus laudele concetățenilor săi.

„Ceea ce a avut dintotdeauna a fost această percepție de a fi un manager competent”, observă dl Bergsen, fost consilier pentru politică economică al guvernului olandez.

Mark Rutte și-a gestionat foarte atent imaginea personală, cu videoclipuri care îl arată sosind cu bicicleta pentru a se întâlni cu lideri străini, imagini devenite virale. În plină pandemie, s-a pliat măsurilor împotriva Covid-19 și nu a putut să-și viziteze mama în ultimele săptămâni de dinaintea morţii acesteia.

Pe plan internațional, domnul Rutte își cultivă felul direct de a vorbi. El s-a remarcat în mod deosebit în timpul unei vizite la Washington în 2018, întrerupându-l pe Donald Trump cu un „nu” hotărât, după ce președintele american a afirmat că neajungerea la un acord comercial cu UE ar fi ceva „pozitiv”. Poziția sa fermă cu privire la criza migrației din Europa și cea a datoriei elene în anii 2010 au enervat și unele state membre.

El este considerat acum liderul neoficial al celor patru țări „frugale” – Olanda, Austria, Danemarca și Suedia – care se opun planului de relansare al UE în urma crizei noului coronavirus. Un rol de „ticălos” de care nu se bucură cu siguranţă, notează pentru AFP un diplomat olandez la Bruxelles, estimând că Rutte „preferă să fie perceput ca cineva care face îmbunătăţeşte lucrurile”.

Mai mulți lideri, inclusiv președintele francez Emmanuel Macron și prim-miniștrii italian și spaniol, s-au dus grăbiţi la Haga în ultimele săptămâni, în speranța de a avansa negocierile.

Întrebat cum a făcut față presiunii, domnul Rutte a replicat imediat că „nu este făcut din marţipan”.

Dl Bergsen îl „suspectează” acum că va candida pentru un al patrulea mandat de premier la următoarele alegeri legislative din martie 2021, inflexibilitatea lui putând face dificilă o eventuală reconversie într-unul dintre posturile-cheie ale UE.