Sfârşitul anilor ’90 a zguduit economia României din cauza falimentelor bancare, venite unul după altul. Nu mai puţin de 12 bănci şi-au închis porţile în perioada 1998-2003. Managementul defectuos şi fraudele vor rămâne în istorie drept cauze ale acestor falimente.

Consecinţele asupra României au fost însă mult mai grave decât pierderile de miliarde de dolari, împărţite între stat şi deponenţi: o criză de încredere în sistemul bancar, manifestată în ambele direcţii: populaţia n-a mai avut încredere în sistemul bancar, dar nici băncile n-au mai avut curaj să crediteze economia.

La vremea respectivă, chiar BCR a fost ameninţată de o criză de lichiditate după ce mii de persoane au dat năvală la ghişee să-şi retragă economiile, în urma unor zvonuri privind colapsul iminent al băncii. Reticenţa faţă de bănci se manifestă şi în prezent, mulţi români preferând să-şi păstreze economiile în valută, în casă, în locul depozitelor la bănci.

În lipsa resurselor (care în sistemele bancare din Occident proveneau în prinicipal de la populaţie), băncile n-au putut acorda la fel de multe credite. Iar companii – în special IMM-urile – nu au avut acces la finanţare, în ciuda nevoilor foarte mari (pentru investiţii, pentru dezvoltare).

Potrivit datelor Fondului de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar, falimentele din 1999-2002 au avut aproape 800.000 de păgubiţi. Aceştia erau fericiţii ale căror economii erau, măcar în parte, garantate de sistemul bancar. Sumele returnate de fond, în locul băncilor, depăşesc 500 de milioane de lei. La pierderile populaţiei se adaugă cele suportate  de companii şi alţi deponenţi negarantaţi şi de stat. Cel din urmă, fie preluat „găuri” de la bănci (Bancorex şi Banca Agricolă), fie a garantat credite care ulterior s-au dovedit neperformante. Valoarea găurilor bancare acoperite de stat se ridică la  4,1 miliarde de dolari.

Topul găurilor din sitemul bancar

Bancorex, 1999: Teoretic, nu a intrat în faliment. A existat o fuziune prin absorţie cu BCR, care a preluat activele, după ce portofoliul de credite a fost curăţat, creditele neperformante fiind preluate de AVAB. În total, statul a acoperit găuri de la Bancorex de 2,1 miliarde de dolari.

Banca Agricolă: Statul a preluat credite neperformante în valoare totală de un miliard de dolari. Banca a fost privatizată în 2001, fiind preluată de Raiffeisen.

Dacia Felix, 2001: Se estimează că pierderile totale provocate de fraude se ridică la 500 de milioane de dolari, al căror principal beneficiar ar fi fost Sever Mureşan, acţionar al băncii de la vremea respectivă. Pentru 3 luni, în 2001, au fost deschise procedurile de faliment asupra băncii. Instituţia a fost preluată în 2001 de un grup de investitori, printre care şi grupul israelian Kolal, care s-au angajat să ramburseze o cotă-parte din creanţe către BNR şi CEC. A funcţionat până în 2007 sub numele Eurom Bank, iar în prezent funcţionează sub numele Leumi – cel al noului acţionar majoritar (un grup financiar israelian).

Bankcoop, 2000: Avea aproape 500.000 de deponenţi, iar statul le-a restituit peste 275 de milioane de lei noi. Falimentul a fost provocat de credite neperformante primite chiar către acţionarul principal – Alexandru Dinulescu şi de faptul că la majorările de capital s-au depus sume împrumutate.

Banca Internaţională a Religiilor, 2000: Una dintre iniţiativele economice ciudate ale tranziţiei – o bancă a popilor. Încrederea pe care populaţia o avea în biserică a ajutat banca să atragă economiile a 287.000 de persoane. Conducerea ecleziastică n-a fost însă la fel de pricepută şi în activitatea bancară, „cazuri grave de creditare a unor societăţi falimentare sau societăţi-fantomă, abuzuri în activitatea de creditare”, au determinat creşterea pierderilor şi retragerea licenţei de către BNR. Găurile acoperite către deponenţi de Fondul de Garantare se ridică la 187 milioane de lei noi.

Banca Turco-Română, 2000: După ce falimentele păreau să se fi liniştit, un nou scandal a zguduit lumea bancară: falimentul BTR. Banca era privită ca una dintre cele mai inovatoare de pe piaţa autohtonă. Însă acţionarul majoritar din Turcia, grupul Bayindir, a avut probleme şi a plecat, la propriu, cu banii acasă. Fondul de Garantare a depozitelor a plătit despăgubiri către peste 10.000 de deponenţi, în valoare de 18 milioane de lei noi.

Banca Română de Scont (BRS) şi Banca de Investiţii şi Dezvoltare (BID) sunt alte două falimente bancare. Elementul comun: în ambele este implicat Sorin Ovidiu Vîntu. În cazul BID, chiar a fost condamant pentru fals în declaraţii, deoarece ar fi făcut fals în declaraţii că banii pe care i-a depus la capitalul social erau ai săi, când, de fapt, erau împrumutaţi.

În ambele cazuri, băncile au fost falimentate din cauză că au acordat credite care s-au dovedit neperformante. În cazul BRS, Fondul de Garantare a plătit despăgubiri de nici un million de lei către o mie de deponenţi. Marii păgubiţi au fost, însă, societăţile de stat – Poşta Română sau Asigurări Astra – care şi-au depus banii la BRS cu puţin timp înainte ca aceasta să dea faliment. Valoarea prejudiciului a fost estimată la aproape 20 de milioane de dolari.

Lista falimentelor bancare este completată de Credit Bank, Columna, Banca Populară Română, Banca Albina, Fortuna şi – ultima – Nova Bank.