Care credeţi că este cel mai de succes proiect implementat în 2020?

Marian Lazăr: Anul 2020 va rămâne în amintirea colectivă drept anul care ne-a oferit o altă perspectivă, la nivel global, despre libertatea de mişcare, siguranţă, previziuni pe termen scurt, mediu şi lung şi ne-a provocat să ne adaptăm, atât viaţa personală, cât şi cea profesională la efortul general de a limita efectele pandemiei şi să ne reevaluăm proiectele.

În aceste condiţii, pot să consider un succes negocierile cu partenerii sindicali şi încheierea unui nou Contract Colectiv de Muncă, cu o valabilitate de doi ani de zile. Starea de urgenţă şi apoi cea de alertă, cu toate restricţiile şi limitările aduse, cu noile modalităţi de comunicare şi interacţionare au făcut ca aceste negocieri să aibă o doză suplimentară de emoţii, de îngrijorări, de discuţii, abordări inedite şi soluţii.

Care este cel mai mare proiect din cariera dumneavoastră implementat în cadrul instituţiei în care activaţi în prezent?

Marian Lazăr: Întotdeauna am încercat să găsesc şi să aduc proiecte care să aibă un dublu avantaj, şi pentru companie şi pentru angajaţi. Aşa am reuşit să implementăm un sistem de salarizare în care fiecare salariat are posibilitatea ca la un interval de timp, de 2-3 ani, să poată beneficia de o creştere a salariului, pe baza unui test profesional. Acesta este dezvoltat pe o platformă online ce conţine aproximativ 20.000 de întrebări. Spuneam că sistemul are un dublu avantaj, pentru că, pe de o parte, compania îşi poate face o estimare multianuală a anvelopei salariale, iar, pe de altă parte, salariaţii pot avea o predictibilitate, atât a evoluţiei profesionale, cât şi a celei salariale.

Care sunt proiectele prevăzute pentru 2021?

Marian Lazăr: Cum spuneam, anul 2020, prin apariţia pandemiei SARS-CoV-2, ne-a provocat să ne reevaluăm priorităţile, acţiunile, proiectele. Anul 2021 se află, încă, sub influenţa anului precedent şi este foarte important să găsim soluţii pentru a ne susţine angajaţii să se adapteze noilor condiţii de muncă si noilor provocări.

De exemplu, cozile de la ghişee, provocate de nevoia de protejare atât a celor care ne trec pragul, cât şi a propriilor angajaţi sunt stresante nu numai pentru clienţi, ci şi pentru oficianţii din spatele ghişeului. Ei ştiu că trebuie să fie rapizi, să nu greşească, să se asigure că oamenii veniţi cu diverse probleme pleacă mulţumiţi din oficiul poştal. şi atunci căutăm metode să reducem această presiune, şi, simultan, să ridicăm standardul de calitate.

O altă provocare perpetuă implică identificarea permanentă de maniere şi soluţii de retenţie a resursei umane în condiţiile în care concurenţa este interesată de profesionalismul şi dedicarea angajaţilor companiei şi încearcă să îi atragă spre ea.

Care sunt cele mai mari probleme cu care v-aţi confruntat în contextul pandemiei?

Marian Lazăr: În mod cert, pandemia a reprezentat pentru fiecare dintre noi o provocare, atât la nivel individual, personal, cât şi profesional. Pandemia ne-a pus în faţa unor situaţii socio-economice fără precedent. A fost nevoie, într-un timp extrem de scurt, de zile şi chiar ore, în anumite situaţii, să ne reinventăm viziunea şi acţiunea într-o lume nouă din toate perspectivele şi să găsim abordări noi, asumate, care să protejeze şi angajaţii şi clienţii, în contextul asigurării continuităţii serviciilor poştale furnizate de companie.

Prin urmare, cred că una dintre problemele majore, din punct de vedere managerial, a fost gestionarea impactului emoţional al pandemiei la nivel de individ şi coordonarea însuşirii şi modul de adaptare a fiecăruia la schimbări, riscuri, restricţii prin transformarea cotidianului profesional de până atunci la un nou cotidian.

De ce v-aţi lovit în relaţia cu administraţia locală sau centrală?

Marian Lazăr: De obicei sunt adeptul abordării de tip acţiune tipică-reacţiune specifică şi nu aş vrea să generalizez.

Pot, însă, să spun că oamenii, reprezentanţi de orice nivel, caci ei sunt interfaţa instituţională, sunt supuşi, ca toţi ceilalţi, permanentei presiuni a blazării, a rutinei, a inerţiei perpetuării practicilor desuete, a erorii, a complexităţii şi a redundanţei circuitului birocratic. Insă ceea ce vreau să subliniez este că, de principiu, colaborarea constructivă, cooperarea din acest punct de vedere, este eminamente necesară şi, ca atare, s-a realizat, ca mai toate lucrurile petrecute în viaţă, prin bunăvoinţa bilaterală.

Ce sfat i-aţi da unui tânăr care este la început de drum într-o carieră similară cu a dumneavoastră?

Marian Lazăr: Să poţi gestiona eficient, cu rezultate concrete, această inestimabilă resursă, trebuie să ai încredere în oameni, să rezonezi cu ei, să fii mereu în mijlocul lor, să le cunoşti aspiraţiile, nevoile, motivaţiile şi abilităţile lor.

Ca un îndemn general-valabil, ar fi să nu-şi piardă entuziasmul şi umanitatea pe drum,  ceea ce este o reală provocare.

De asemenea, i-aş mai spune să nu-şi uite niciodată obiectivele personale auto-impuse şi să creadă oricum şi oricând în realizarea lor.

Care credeţi că vor fi cele mai importante schimbări în domeniul în care activaţi în următorii 10 ani?

Marian Lazăr: Cred că una dintre tendinţele actuale, care capătă din ce în ce mai mult contur, într-un ritm accelerat, este tranziţia de la relaţionarea profesională în sistem fizic la cea în sistem non-fizic, în acest sens fiind elocventă şi reglementarea la nivel legislativ a instituţiei telemuncii, respectiv a muncii la domiciliu.

Această ”online-izare” a relaţiilor de muncă (care, în opinia mea, ar trebui utilizată doar în situaţii excepţionale, de criză), presupune modificarea temeliilor consacrate ale principiilor şi abordărilor în domeniu, şi va trebui, în timp, să reuşim să  transpunem amprenta profesională a prezenţei fizice în spaţiul virtual, cu dezideratul utopic, cred eu, al obţinerii aceloraşi efecte şi rezultate generate de prestarea muncii prin prezenţă fizică în spaţiul real.

Bani. Ce vă spune acest cuvânt?

Marian Lazăr: Responsabilitate. Atât în a-i obţine, gestiona, cât şi cheltui.