Fie că sunt verzi, negre sau violet, măslinele trebuie gustate înainte de a le cumpăra. De menționat că trebuie evitate măslinele amare. Acestea sunt necoapte și nu sunt comestibile.

Iar gustul amar arată că procesul de preparare nu a fost făcut ca la carte. În urma preparării, substanța numită oleuropin, responsabilă pentru gustul amar al fructelor proaspete, este eliminată prin metode speciale.

Sortimente variate

Asociația Pro Consumatori (APC) a analizat mai multe sortimente de măsline. Iată ce au descoperit:

”Se cunoaște că măslina crudă este amară, îndeosebi dacă este verde, fiind necesară fermentarea fructelor (care se face mai repede cu leșie sau mult mai lent cu saramură), pentru îndepărtarea sursei de amar și pentru asigurarea fermității corpului măslinei.

Piața a fost alcătuită treptat din sortimente variate de măsline, realizate din fructe culese în diferite etape ale coacerii lor (cele verzi sunt culese înainte de a intra în pârg, cele roșietice-maronii sunt culese pârguite, cele aproape negre sau negre se culeg la maturitatea deplină) dar și supuse unei game foarte largi de tratamente (saramurare uscată ori umedă, uscare, uleiere etc.) care sunt costisitoare și solicitante.

Inducerea în eroare a consumatorilor

Este evident că tentația inducerii în eroare a consumatorilor este mare, iar un consumator neavizat nu va face diferența dintre măslinele negre obținute prin tehnici de înnegrire și cele care au căpătat această culoare la încheierea ciclului de coacere. Măslinele au de patru ori mai multă substanță grasă decât substanță dulce.

În termeni de specialitate, grăsimile din măsline au o pondere de peste 15% și sunt deosebit de valoroase – binefăcătoarele grăsimi nesaturate sunt în cantitate de șase ori mai mare față de grăsimile saturate.

Motiv pentru care lumea medicală, nutriționiștii și în general consumatorii informați nu contenesc să laude virtuțile măslinelor și să încurajeze consumul lor”, a spus Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București, conform voxbiz.ro.

Adaosul de fier

În procesul de înnegrire a măslinelor se utilizează lactatul feros (E585) şi gluconatul feros (E579), doi stabilizatori care ar trebui să nu depăşească în dieta zilnică cantitatea de 0,8 mg/ kg corp.

Lactatul feros este un supliment din fier care nu are nicio legatură cu lactatele.

”Nu recomand consumul alimentelor care conţin Fier adăugat, pentru că excesul acestui mineral este asociat cu dureri de stomac, greaţă şi vărsături”, a spus nutriţionistul Dumitru Balan.

Aditivi din belșug

Analiza sortimentelor de măsline de pe piața românească a scos la iveală multe surprize neplăcute.

În afară de ingredientele naturale – apă, sare de mare, sare, ardei murat, usturoi, ardei roșu, migdale, anșoa, coriandru, ulei de floarea soarelui, boia iute, boia dulce, cimbru, piper macinat, plante aromatice și otet – au fost descoperite 9 tipuri de aditivi alimentari: acid citric, acid lactic, acid ascorbic, alginat de sodiu, glutamat de sodiu, lactat feros, sorbat de potasiu, benzoat de sodiu și gluconatul feros.

Astfel, 65% din sortimentele de măsline analizate conțin acid lactic. 60% din sortimentele de măsline analizate conțin acid citric, 45% din sortimentele de măsline analizate conțin acid ascorbic.

Nu mai puțin de 35% din sortimentele de măsline analizate conțin gluconat feros, 20% din sortimentele de măsline analizate conțin alginat de sodiu, 15% din sortimentele de măsline analizate conțin glutamat de sodiu.

Iar 5% din sortimentele de măsline analizate conțin lactat feros, 5% din sortimentele de măsline analizate conțin sorbat de potasiu și 5% din sortimentele de măsline analizate conțin benzoat de sodiu.