Klaus Iohannis a avut susținere importantă de la vechii liberali pentru a reuți să se impună în lupta cu Victor Ponta. Unul dintre cei care l-au votat în scrtinut trecut a fost Toader Paleologu, fiul celebrului Alexandru Paleologu. Acesta dezvăluie într-o scrisoare pentru tată său, care a decedat în urmă cu mult timp, cât de dezamăgit este de lista PNL pentru europarlamentare. Nu ezită nici să-l desființeze pe Klaus Iohannis pe care l-a numit mediocru.

„După Antonescu a venit în fruntea PNL-ului „un profesor cu nume de neamț dintr-un oraș din centrul țării”, așa cum el însuși s-a descris în singura frază marcantă pe care a spus-o în ultimii zece ani. Îl cheamă Iohannis și a fost primar la Sibiu. E de o mediocritate excepțională, însă are cîteva calități: e înalt, e punctual (străbunicul lui era ceasornicar) și, mai presus de toate, nu e Ponta.

(Mă rog, în logica asta, și Ponta are o calitate: nu e Dragnea.) Evident, l-am votat, l-am susținut, dar știam exact la ce să mă aștept: îl întîlnisem de cîteva ori pe cînd eram ambasador și ministru și îmi fusese de ajuns. Nu sînt deloc dezamăgit de el, pentru că nu m-am amăgit cîtuși de puțin. E tipic pentru români să se declare dezamăgiți: dezamăgiți de Iliescu, de Constantinescu, de Băsescu, de Iohannis, românii sînt mereu dezamăgiți. Dar asta-i probă de prostie: cine te-a pus să te amăgești, să-ți faci iluzii și speranțe, să închizi ochii în fața realității? Eu nu mi-am făcut iluzii nici în privința lui Miluță, nici a Șerifului și nici a lui Iohannis. Nu regret că i-am votat. Regret poate că poporul ăsta nu poate genera ceva mai bun, așa cum regret că e frig iarna sau că e udă ploaia.

Tout compte fait, Băsescu a fost cel mai răsărit dintre președinții pe care i-am avut. Și asta spune totul despre poporul în mijlocul căruia ne-am născut. Măcar Șerifu e un luptător, un bătăuș, care a ținut oroarea PSD-istă departe de putere timp de cîțiva ani. Pe Miluță l-a înfrînt sistemul în pofida rodomontadelor lui gaulliene despre „România eternă”, iar Iohannis a reușit fabuloasa contraperformanță de-a dilapida în decurs de doi ani imensul avantaj electoral pe care-l avusese în 2014.

Te întrebi poate cum a reușit. Ei bine, un mediocru, după cum știi, se ferește instinctiv de oricine îl poate umbri și își alege colaboratorii doar dintre mediocrități. Are chiar o predilecție pentru oameni care-i sînt inferiori. Exact asta s-a întîmplat cu Iohannis ajuns președinte: a pus-o pe Alina Gorghiu în fruntea partidului în ideea că nu-i va face concurență, iar partidul s-a dus în continuare de rîpă, așa cum era de așteptat. După fuziunea cu PDL-ul celălalt co-președinte a fost Vasile Blaga, un fel de gogoașă îmbibată în alcool precum celebrul „baba au rhum” inventat de regele Stanislas Leszczynski. Pe Blaga nu știu cine l-o fi inventat, probabil un demiurg rău și pus pe șotii, animat de o imensă ură față de orice licăr de intelectualitate.

Pe mine ăștia doi m-au dat afară din partid: Gorghiu și Blaga. Excluderea mea poartă semnătura lor. Și de ce au făcut-o? Pentru că am spus lucruri evidente: că desemnarea lui Marian Munteanu drept candidat la primărie era „o piramidală imbecilitate”, că atacurile împotriva lui Nicușor Dan erau total contraproductive și că anumite personaje ne fac să pieredem voturi de fiecare dată cînd deschid gura.

Pe scurt, am spus că doi cu doi fac patru. Într-o tiranie totalitară faptul de a spune că doi cu doi fac patru se pedepsește cu moartea, așa cum bine observa Albert Camus. În PCR-urile post-decembriste se pedepsește cu excluderea: floare la ureche! Dar, ca în PCR-ul de dinainte de 89, nimeni nu se opune samavolniciei evidente. Și numeroși, foarte numeroși sînt cei care îți spun ulterior că ei, de fapt, altele aveau în suflet și că au votat, secret, împotriva excluderii”, este un fragment din scrisoarea lui Toader Paleologu.