Tradiții din această zi provin din momentul când Leon cel Mare (457 – 474) se plimba printr-o pădure de la marginea oraşului cu puţin înainte de a ajunge împărat. Conform tradiției, acesta întâlneşte un bătrân orb care îi cere să-i dea apă dar Leon nu poate găsi apă sub nicio formă.
În acel moment, viitorul împărat aude glasul Maicii Domnului, care îi spune că „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure şi luând cu mâinile apă tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”. După toate acele căutări , Leon a găsit izvorul iar apa a potolit setea orbului şi i-a redat vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulţi bolnavi de-a lungul timpului.
Cu ocazia prăznuirii Izvorului Tămăduirii, preoţii sfinţesc apa, făcând Aghiasmă Mică, căreia poporul îi mai spune şi „aiasmă”.
Ce spune tradiția populară
Tradiția populară spune că sărbătoarea este norocoasă și spornică pentru săpătorii de fântâni, deoarece numai în această zi apele sunt mai zgomotoase și zbuciumate, întrucât zgomotul apei îi ajută pe săpătorii de fântâni să găsească repede o sursă de apă în grădina casei ori în zone de deal și câmpie.
În ziua de vineri nu se face nici o treabă casnică. Nu se spală și nici nu se calcă rufe deoarece se spune că cine respectă acest obicei, va avea un loc asigurat în Rai. Gospodinele respectă ziua de prăznuire şi nu spală, nu calcă rufe şi nu croiesc un lucru de îmbrăcăminte, pentru că acesta nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată.
