În cadrul unui interviu acordat Capital, directorul general al Antibiotice Iași, Ioan Nani, vorbesște despre nivelul ridicat al taxei clawback și efectele asupra companiei și dezvăluie o parte din strategia pe termen scurt a companiei. În ceea ce privește o eventuală privatizare a producătorului de medicamente, Ioan Nani consideră că ar trebui gândită o altă „filosofie“.

Capital: Anul acesta se împlinesc 60 de ani de la înființarea companiei. Care sunt principalele produse fabricate la Antibiotice Iași?

Ioan Nani: Inițierea primelor discuții în legătură cu înființarea companiei au avut loc în 1950-1951, când se punea problema dezvoltării industriei farmaceutice-chimice. Compania a început să funcționeze în decembrie 1956, primul produs pe care l-a făcut a fost penicilina, urmată de alte produse cu rezonanță în acest domeniu: tetraciclina, oxitetraciclină, eritromicină. Din perioada anilor ‘70 au urmat derivații de penicilină, acidul A6ap, ulterior ampicilina sterilă, oxacilina și din 1965-1970 producția de divizare a pulberilor sterile în ambalaje de sticlă, în flacoane. În 1974, Antibitiotice Iași era prima companie din România care primise o vizită din partea FDA. A trecut cu succes acel test pentru streptomicină. La fiecare doi ani, organismul american Food&Drug Administration vine și recertifică faptul că Antibiotice produce în condițiile și reglementările stabilite de practicile SUA.

Capital: Când ați avut prima inspecție FDA?

I.N.: Prima inspecție a fost în 2001 și de atunci din doi în doi ani organismul american revine și inspectează timp de 10 zile siturile noastre. Începând din 2000 s-a investit mult în retehnologizarea producției de Nistatină ca substanță activă, iar astăzi Antibiotice este primul producător mondial. Noi credem că am avut o intuiție extraordinadă, reproiectând structura de producție și orientând-o spre această substanță activă și retrăgând-o din piața penicilinelor, piață dominată și atunci, și acum de China și India. Ne-am dus pe acest produs de nișă care este nistatina și care ne menține pe primul loc în lume.

Capital: De câți ani lucrați în cadrul companiei și când ați preluat funcția de director general?

I.N.: În 1986 am absolvit Facultatea de Științe Economice de la Iași. Din acel moment am avut și post de economist în companie. Începând cu anul 1994 am preluat funcția de director financiar, iar din 1997, funcția de director general. În 2007-2008 am fost vicepreședinte al AVAS, iar din aprilie 2009 mi-am reluat activitatea în cadrul Antibiotice Iași.

Capital: Care au fost cele mai dificile momente din viața companiei în această perioadă?

I.N.: Au fost două sau chiar trei situații dificile. Prima a fost în perioada 1996-1997 când producătorii din China au invadat Europa cu produse la prețuri de trei-patru ori mai mici decât produsele din România. Multe secții au fost atunci închise. Un alt moment greu a fost în 1998-1999, când s-au privatizat toate oficiile farmaceutice. Critic a fost și momentul aderării la Uniunea Europeană, când se punea problema închiderii fluxurilor de fabricație care nu îndeplineau standardele de bună practică de fabricație. Și atunci a trebuit să muncim enorm și să investim. Am trăit cu emoție momentul 1 ianuarie 2007.

Capital: Cum v-a afectat taxa clawback?

I.N.: A fost inițial percepută de noi ca un mecanism care avea menirea de a regla ușor piața, mai ales cea a produselor inovatoare scumpe. Din păcate, s-a transformat într-o acciză, într-un impozit direct. Această taxă ne-a influențat enorm activitatea. Sigur, noi ne-am organizat ca entitate încercând să absorbim această taxă suplimentară. Am reușit acest deziderat, atâta timp cât a avut un nivel de bun-simț.

Capital: Aceasta era următoarea întrebare: cum vi se pare nivelul, întrucât am observat că în primul semestru ați plătit cu peste 50% mai mult pentru clawback decât în aceeași perioadă a anului trecut?

I.N.: Acum se plătește mult, 25% din valoarea producției pe care o vinzi în piață și mă refer aici la produsele subvenționate de stat. Consider că această taxă poate crea o mare problemă producătorilor autohtoni. Nu suntem convinși că plătește toată lumea.

Capital: Vorbiți despre producători privați de la noi de pe piață?

I.N.: De toată lumea producătoare, de cei care vin și au APP-uri în România, și sunt 230 în total. Nu există transparență. Nu găsiți pe site-ul niciunei instituții din România care sunt plătitorii de clawback, cât a plătit fiecare. Și atâta timp cât nu există transparență ai dreptul să ai această întrebare: Oare plătește toată lumea? Poate că așa se explică cele peste 200 de procese aflate pe rolul instanțelor de judecată, pentru acest subiect.
Capital:Unul dintre factorii care a redus profitul companiei este taxa clawback. În afara de aceasta ce a mai influențat scăderea profiturilor și a veniturilor în același timp?

I.N.: Este vorba de reașezarea prețurilor, de aplicarea Ordinului 75 al Ministrului Sănătății, emis în 2009 dar aplicat începând cu acest an. Am avut discuții și cu actualul ministru și nu este just ca noi să ne referențiem tot la un produs generic, chiar dacă el a fost cândva inovator. Există posibilitatea ca într-un an de zile, de la intrarea în vigoare a noilor prețuri, să avem o influență poate de 10 milioane, poate de 15 milioane de lei cu minus, în măsura în care nu vom găsi soluții de a elimina aceste influențe de pe alte piețe externe.

Capital: Apropo, cât la sută din producție ajunge la export?

I.N.: 27% din valoarea cifrei de afaceri este realizată pe piețe internationale, sigur că Nistatina, folosită în farma și cosmetice, aduce o bună parte din exportul nostru. Începând din acest an, încă doi consumatori, cei mai importanți din SUA, și-au înregistrat produsul nostru pentru a-l folosi ca substanță activă pentru produsele finite din nomenclatorul lor. Asta înseamnă că vom crește exportul pe această piață. Mai mult, suntem cel mai important furnizor pentru Asia de Sud-Est și pentru Europa. Întreg consumul Chinei e asigurat de noi.

Capital: Ce investiții ați realizat în ultima perioadă și ce ați planificat pe termen mediu?

I.N.: În ultimii doi ani, principalele investiții au fost orientate spre retehnologizarea anumitor situri de producție. Am început investiția într-o secție modernă pentru produse topice (unguente, creme, geluri, supozitoare și ovule). Avem gândit un plan pentru următorii cinci ani în valoare de 40-45 milioane de euro. Antibiotice va reuși în 2020 să aibă o cifră de afaceri anuală de 500 de milioane de lei, din care exportul va trebui să reprezinte 30-35 milioane de euro.

Capital: Cum vedeți sistemul de sănătate din România. Și ce ați dori să se schimbe?

I.N.: Piața farma din România este încă o piață emergentă, cu potențial de creștere. Există un decalaj important față de comunitatea europeană în consum per capita. Este o piață, după părerea mea, trebuie atent reglementată, dar nu supra-reglementată. Adică ar trebui să se renunțe la unele practici mai puțin bune, cum ar fi taxa clawback.

Capital: Ce părere aveți despre privatizare? Ar fi oportună sau nu și pe ce model?

I.N.: Eu cred că acest cuvânt „privatizare“ și această concepție este deja depășită, este perimată. Noi ar trebui să vorbim de eventuale infuzii de capital, de preluarea de către un investitor din industria farmaceutică, joint-venture, vânzarea pe piața de capital a acțiunilor. Cred că astăzi ar trebui să vorbim de cu totul alt fel de formule în zona aceasta în care operăm noi. Vechea metodă a privatizărilor cu strigare, cu chemare, cu plic, în plic, fără plic,  cred că nu mai este de domeniul prezentului, mai ales că a dat și rezultate mai puțin favorabile acolo unde s-a aplicat.

Capital: Simțiți nevoia de a avea un partener, un acționar care să vină cu fonduri la dezvoltarea companiei?

I.N.: Deocamdată suntem destul de bine orientați, așa încât să putem face și noi această dezvoltare, dar este clar că în perspectivă firma va trebui să ajungă în siajul unei companii farmaceutice importante.

Capital: Mulți ani la rând s-a spus, mai ales după perioada în care s-au privatizat mari resurse, că statul trebuie să aibă un producător de medicamente.

I.N.: În 20 de ani de când sunt director, am trecut prin 4-5 procese de privatizare și întotdeauna mulți au considerat că partenerul care se întrezărea nu era cel mai potrivit. Întotdeauna m-am ridicat și am spus: „Nu. Dacă tot răspund și mă puneți să semnez acolo că e ok, eu spun nu”. Poate că am fost perceput ca „Gică Contra“, care nu vrea să privatizeze, sau că „are el interesele lui“. Pur și simplu mi-am dorit ca această fabrică să rămână în peisajul economic românesc și am avut dreptate. Pentru că ea a rămas și se dezvoltă. Sigur că la un momendat trebuie să o trecem în proprietate privată, dar nici așa prin licitație cu strigare că nu este un tablou de Grigorescu.

În 20 de ani de când sunt director, am trecut prin 4-5 procese de privatizare și întotdeauna mulţi au considerat că partenerul care se întrezărea nu era cel mai potrivit.  

Antibiotice Iaşi, în cifre

60 de ani se împlinesc în decembrie 2015 de la înființarea Antibiotice. Primul produs fabricat la Iași a fost penicilina.

1 Primul loc deținut în lume la producția de Nistatină. Principala piață de export e SUA.

148 de medicamente de uz uman din 12 arii terapeutice se regăsesc astăzi în portofoliul Antibiotice Iași

4 Locul ocupat de compania Antibiotice în rândul producătorilor de medicamente generice din România, cu o cotă de piață de 8,48%.

27 la sută din valoarea cifrei de afaceri (320 mil. lei la 31 dec. 2014) a fost realizată pe piețele internaționale.

43 este media vârstei personalului Antibiotice. În următorii doi ani, acest indicator ar putea scădea la 37-38 de ani, conform lui Ioan Nani.

40 de tineri specialiști sunt angajați în fiecare an în cadrul companiei, în special absolvenți ai universităților de profil din Iași.

500 de milioane de lei este ținta cifrei de afaceri anuale după 2020, din care exportul va reprezenta cel puțin o treime.

53 la sută din capitalul social al companie este controlat de Ministerul Sănătății. 13% din acțiuni deține SIF Oltenia

15 milioane de lei a fost rezultatul net înregistrat de Antibiotice în primele șase luni ale acestui an.