Am stat de vorbă cu Ray F. Iunius, provocându-l să ne vorbească despre tranziția anevoioasă a României din ultimii 30 de ani și să ne creioneze un portret real al țării, cu bune și cu rele.

Se spune că sunteți un adevărat vizionar în ceea ce privește trendurile . La ce să ne așteptăm în următorii 10-15 ani, în ospitalitatea internațională?

Ray F. Iunius: După ciclul normal al economiei este probabil că vom avea o criză destul de agresivă pe fondul unor dispute noi de tip UȘĂ – China care va afecta cu siguranță și industria hotelieră. Să sperăm că vom putea ieși din această criză fără conflicte militare.

Specific industriei hoteliere vom asista probabil la continuarea consolidării prin noi achiziții și uniri cât și prin continuarea accentuării rolului mondial al grupurilor chineze care probabil vor deveni lideri mondiali ai sectorului hotelier.

La nivel managerial, digitalizarea va continua să schimbe profund distribuția produselor hoteliere, transparența și puterea de reacție a clienților dar și rolul major al factorilor de ruptură tehnologică, factori care din păcate vor continua să fie controlați din afara industriei hôtelière. Inteligența artificială, mașina care invată singură, realitatea amplificată și în special tratarea focalizată a datelor vor afecta profund relația cu clienții.

Prin ce se traduce excelența în industria ospitalității?

Prin tratarea uni client cu mult profesionalism dar și cu ..dragoste precum ne place să ne tratam cei mai buni prieteni. Nu e ușor și cere multă educație, cultură dar și o infrastructură corespunzătoare.

Sunteți director de dezvoltare al EHL Adivosory Services din cadrul faimoasei universităti hoteliere din Lausanne. Ne puteți da câteva exemple de foști studenți ajunși ulterior pe cele mai înalte culmi ale ospitalitătii internaționale?

Dacă aș enumera nume, ar ieși o listă mult prea lungă. Ce pot spune însă e că unele din grupurile cele mai exclusive din lume precum For Seasons, Peninsula, GHM etc. au la vârf absolvenți de la Lausanne. Este poate mai interesant de remarcat că grupuri care aparant nu au nimic de a face cu industria hotelieră au fost conduse sau sunt conduse de diplomații universității noastre. Mă refer aici la Carrefour, Siemens, Tui, Lufthansa etc. fără să mai enumăr industria de lux, industria bancară sau industria sanitară.

Prin ce se diferențiază școala hotelieră din Lausanne de alte școli de profil?

 EHL are marele avantaj că a fost prima scoală de management hotelier din lume, fondată acum circa 126 de ani. Ea a reușit deci să creeze un model copiat de multe alte instituții în timp dar copia nu poate decât rar să fie la nivelul originalului. EHL a fost și la baza creării sistemului dual universitar, încă greu de înțeles în România. Principiul e simplu: nu poți fi un bun manager care poate lucra bine cu o echipă sau cu clienții, dacă tu însuți nu ai trecut efectiv prin meseriile pe care le vor aborda angajații tăi. Managementul hotelier inversează faimoasa frază care spune că cea mai bună practică e o bună teorie: cea mai bună teorie e o bună practică!

Ce îi lipsește turismului din România, pentru a fi competitiv în plan internațional?

Exact ce lipsește tuturor sectoarelor vieții socio-economice din România: educația. România decontează azi din plin la toate nivelurile distrugerea sistematică a sistemului educațional al anilor 90. Degeaba acuzi guvernul că nu e competitiv, dacă tu la nivelul tău ești lipsit de profesionalism. Acest cancer al lipsei de profesionalism a pătruns azi pe verticală și pe orizontală: de la directorul de hotel care îmi răspunde nonșalant că nu e treaba lui să-și „școlească” angajații, la multinaționala care a devenit mai birocratică decât un minister.

Bine măcar că aceste multinationale hulite există azi în România și ajung să schimbe în bine puțin câte puțin ecosistemul economic. Se vede destul de bine diferența și în industria hotelieră, între un hotel al unui lanț internațional și unul aflat în patrimoniul nu știu cărei societăti de investiții autohtone. Nu trebuie să trăim în legende de tipul celor din anii ’90 cu faimoasa forță de muncă bine pregătită, cu vinurile românești cele mai bune din lume sau cu fantastica ospitalitate romanească. Toate acestea ar trebui profesionalizate. Nu ajunge să ai plaiuri mioritice și o frunză sau oaie pe steag ca să vină turiștii în România. Trebuie multă promovare inteligentă în care trebuie pus accentul pe ce e unic și de calitate. Avem produse de o valoare inestimabilă de care nici nu s-a auzit în lume. Întrebați un elvețian ce știe despre mofetele de la Covasna și veți afla repede realitatea. Sau întrebați mai bine un tanăr absolvent de master în turism din România.

Patronatele din domeniu se plâng de o lipsă acută de resursă umană, în urma exodului accelerat. Cum poate fi rezolvată această criză?

Toată lumea se plânge de ceva în România. E un sport național. Nu știu ce e „resursa umana” însă dacă vorbim de oameni întrebați patronatele ce au făcut până azi să nu fie așa. Ar trebui să fim mândri că a ajuns azi și România să fie atractivă pentru lucrători din alte țări (nu are nicio importanță din care!) pentru că astfel am putea fi mult mai conștienți că în ciuda tuturor criticilor, România a avansat enorm în ultimii 20 de ani. După câte știu eu nimeni nu ne-a cerut să plătim școala străinilor care vin să lucreze la noi și ar trebui deci să ne gândim cum să restructurăm investiția în formare profesională atât pentru acești străini cât și pentru românii care vor sau nu să plece. Eu cred că patronii ar trebui să se bată nu numai pentru un TVA atrăgător și pentru impozitarea sau nu a bacsisului ci pentru scutirea de orice taxe și a unor facilități importante pentru cei ce investesc în educație. Investiția în sănătate și în infrastructură este extrem de necesară insă investiția în educație este cea care asigură viitorul unei nații.

Sunteți președintele juriului Romanian Hospitality Awards, competiție ce are un format cu totul inedit, cu peste 100 de jurați care votează vârfurile ospitalității. În afară de acest lucru, cu ce se remarcă Romanian Hospitality Awards?

Cu faptul că există și că oameni pasionați se bat să creeze astfel de evenimente care atrag alți oameni pasionați în meseria lor. Eu îmi doresc să existe cât mai multe de astfel de evenimente de calitate pentru a putea lucra mai bine împreună și pentru a se putea bucura de rezultatul adevăratului lucru bine făcut! Eu nu aș numi acest premiu ca o competiție ci ca o punere în valoare a pasiunii unor oameni deosebiți ce-și desfăsoară activitatea într-un ecosistem în care nu suntem în stare să vedem decât lucrurile urâte.

Să ne așteptăm la câștigători surpriză în acest an? În care categorii ar putea apărea aceștia?

Nu cred că sunt surprize între specialiști. Ei îi recunosc pe cei buni și îi respectă. Conceptele de restaurante din România sunt azi de top și nu le lipsește nimic față de orice alt concept din lumea largă. Patroni cu talent și bun simț vor continua să fie în prim planul acestui „club” cum a fost cazul anul trecut cu reprezentanții unui hotel de excepție din Poiana Brașov. Personal aș sugera un capitol pentru jurnaliștii din presa de specialitate (de la bloggeri la cei cu „carte de muncă”). Nu ajunge să-ți faci bine treaba dacă lumea nu te știe iar jurnaliștii sunt cei care pot promova calitatea în turism.

Te-ar putea interesa și: