Fost membru al Înaltului Consiliu al Sănătății Publice (HCSP), el a consiliat în special cabinetului ministerial al d-nei Roselyne Bachelot în timpul epidemiei de gripă H1N1 în 2009. Astăzi, este director de cercetare la Institutul de Cercetare pentru dezvoltarea (IRD) din Montpellier, continuă să predea Școala de Înalte Studii de Sănătate Publică. Specializat în ecologia bolilor infecțioase și parazitare, a participat la numeroase proiecte de cercetare, în special în ceea ce privește holera, ulcerul Buruli sau Ebola, boli prezente în Africa în prezent în același timp cu Covid-19, precum şi legătura dintre defrișare și noile boli. Iată ce a declarat acesta într-un interviu acordat lui Cécilia Brillault şi Malick Diawara pentru Le Point Afrique.

Ce reflecție inspiră apariția virusului Covid-19 parazitologului și ecologistului care sunteți?

Jean-François Guégan: Apariţia acestei noi boli infecțioase provine mai profund din relațiile pe care oamenii le au cu mediul. Acest virus mortal s-a născut dintr-o recombinare între doi viruși prezenți, unul în lilieci și celălalt în pangolinii din Asia de Sud-Est. Atunci de ce se întâlnesc aceste două virusuri pentru a forma un nou mutant? Sars-CoV-2 – actualul Covid-19 – este foarte apropiat de virusul Sars-CoV-1, responsabil pentru epidemia de sindrom respirator acut sever (Sars) de la începutul anilor 2000, ultimul virus fiind găzduit de liliecii cu potcoavă. Aceştia sunt rezervorul animal de Sars-CoV-2. Au fost găsite secvențe virale la lilieci care erau foarte asemănătoare cu primele secvențe ale virusului Covid-19 descrise la om la începutul epidemiei din China.

Dar, mai complicat, acest virus mutant responsabil pentru pandemia actuală are anumite gene identice cu cele prezente la pangolin. Deci, aceste două animale au trebuit să se întâlnească pentru ca trecerea virală să aibă loc. În sate, și în special pe piața din Wuhan (China), acești pangolini ar fi putut fi în contact cu liliecii sau excrețiile lor și, prin urmare, cu particule virale. Specialiştii pentru aceste animale chiar au emis ipoteza că acești pangolini s-ar fi putut hrăni cu furnicile recuperate pe pământ impregnate cu particule virale din lilieci. În cele din urmă, condițiile de transport ale pangolinilor, slăbiţi, maltrataţi, au format, cu siguranță, „patul” pe care Covid-19 a putut să se nască și să se dezvolte.

Afirmaţiile dvs. induc ideea că oamenii au o mare responsabilitate în creșterea riscului de infecție. Care au fost observațiile de reținut din studiul dvs. co-scris cu Benoît de Thoisy, Ahidjo Ayouba și Julien Cappelle pe tema „păduri tropicale, schimbări în utilizarea terenurilor și riscuri infecțioase emergente”?

Jean-François Guégan: Odată cu defrișarea pădurilor, asistăm la o scădere a populațiilor de specii prezente. Liliecii se pot deplasa și se pot odihni în sate, unde vor găsi hrană în pomii fructiferi așa cum s-a întâmplat la sfârșitul anilor ’90 în Malaezia cu virusul Nipah prezent în lilieci. Unele specii nu pot părăsi aceste ecosisteme amenințate de defrișare și sunt obligate să coexiste cu altele. Acest lucru favorizează transmiterea microbilor între animale, dar și la oameni. De exemplu, aceste animale sălbatice se pot apropia de animalele de la fermă și de fermieri, la periferia orașelor, ceea ce favorizează transmiterea microbilor.

Aceasta înseamnă că ar fi important să punem în aplicare strategii locale coordonate preventive pentru a evita viitoarele catastrofe de sănătate?

Jean-François Guégan: Da, absolut! Una dintre cele mai importante provocări este reinvestirea în domeniu și înțelegerea mai bună a ceea ce se întâmplă în dinamica socială la intersecțiile dintre natură, amprenta umană, dezvoltarea agricolă, urbanizarea și globalizarea. Criza Covid-19 va dezvălui cu siguranță traficul semnificativ în speciile de pangolin, nu numai în Asia de Sud-Est, ci și în Africa de Vest, Centrală, de Est și de Sud, unde există și specii care fac obiectul unei importante vânări pentru aprovizionarea pieţei chineze.

Societatea noastră trebuie să-şi pună întrebri și să condamne aceste practici, dar trebuie să-şi pună întrebări şi cu privire la soluții alternative pentru cele mai defavorizate şi cele mai sărace populații. Acestora li se oferă un loc de muncă pentru a-și asigura propria supraviețuire. Nu suntem nici pangolinii, nici liliecii, pe care trebuie să-i acuzăm astăzi că suntem responsabili pentru pandemia Covid-19. Ar fi prea ușor!

Ceea ce trebuie denunțat este exploatarea forței de muncă foarte sărace și cu salarii mici, precum și traficul profitabil din jurul resurselor naturale, de care beneficiază doar foarte puține persoane. Cine ar dori astăzi o agricultură şi crescătorii de animale care pun în pericol sănătatea internațională încă o dată ca în cazul Covid-19? Prin urmare, trebuie să înțelegem ce agricultură și ce animale dorim să creştem în viitor, ținând cont de realitatea din teren. Pandemia Covid-19 trebuie să ne învețe să regândim local, în interesul celor mai vulnerabile și fragile populații.

Legătura dintre defrișări și boli infecțioase înseamnă că lupta împotriva încălzirii globale este, de asemenea, o luptă împotriva riscurilor viitoare pentru sănătate. Acest lucru a fost luat în considerare în diferitele acorduri climatice?

Jean-François Guégan: Această chestiune este relativ complexă. Pe baza cunoștințelor despre bolile infecțioase emergente apărute în ultimii 50 – 60 de ani, schimbările climatice nu sunt deloc responsabile pentru aceste noi epidemii. Adevăratul motor este mai presus de noile practici umane privind deteriorarea diversității biologice și a habitatelor sale și modificarea utilizării terenului. Mă gândesc, de exemplu, la defrișările practicate în zonele tropicale pentru dezvoltarea a patru activități principale: producția de soia, palmierii de ulei, creșterea bovinelor și exploatarea forestieră. Schimbările climatice apar ca ultimul element în apariția bolilor infecțioase emergente, în timp ce modificarea folosirii terenurilor pentru a dezvolta agricultura şi creşterea animalelor constituie elementul principal.

Acordul de la Paris privind schimbările climatice din 2016 (COP21) a evidențiat efectele nocive ale creșterii bovinelor, responsabile pentru producția de gaze cu efect de seră, favorizând încălzirea globală. Astăzi, odată cu creșterea agriculturii intensive în anumite regiuni ale lumii, nu contribuim numai la schimbările climatice, ci participăm și la dispariția ecosistemelor naturale, cum ar fi pădurile primare. Astfel, expunem şi aceste animale din crescătorii amenințărilor pentru sănătate, care sunt mai semnificative în regiunile intertropicale, atât pentru aceste animale, cât și pentru populațiile umane.

Printre cauzele transmiterii anumitor boli la om se numără consumul de carne de vânat. Există o modalitate de a preveni acest lucru? Ce alternativă să oferim populațiilor?

Jean-François Guégan: În realitate, se știu foarte puține lucruri despre consecințele consumului de carne de animale sălbatice asupra sănătăţii și despre riscul de infecție. Acest argument este adesea folosit pentru a explica transmisia, ca și pentru cele două virusuri SIDA, HIV-1 și HIV-2, care au la origine două specii de maimuță, cimpanzeul pentru primul și maimuța verde mangabey pentru la doilea. Mai multe infecții pot fi transmise prin carnea de vânat gătită necorespunzător: HIV, virusul Ebola, virusul febrei Lassa etc. Riscurile de transmitere infecțioasă sunt la fel de mari, sau chiar mai mult, asociate cu contactul cu animalele vânate, cu riscul unei mușcături, al contactului cu sângele, decât consumul de carne de vânat.

Cum vedeţi lumea de mâine dacă nu se face nimic pentru a lupta împotriva defrișărilor și încălzirii globale?

Jean-François Guégan: Aceasta este o întrebare dificilă. Există o viziune extrem de pesimistă asupra lumii, care seamănă cu ceea ce ne spun anumite filme de ficțiune științifică și în care, în afară de o limitare generală a populațiilor, aerul exterior este irespirabil și oamenii nu știu ce este un copac, cu excepția cazului în care urmăresc un film vechi! Dar eu sunt mai optimist, iar lumea va fi ceea ce ne dorim să fie! Botswana din sudul Africii este o ilustrare perfectă a voinței unei țări. Ea a decis să-și protejeze biodiversitatea, să se concentreze pe echitatea între populații, să creeze locuri de muncă respectând mediul înconjurător. Elemente care constituie una dintre bogățiile extraordinare ale acestei țări! Așa că haideți să fim puțin locuitorii din Botswana!

 

 

Sursă foto: Christophe Fortin, Midi Libre