Femeia aceasta cu ochii albaştri şi părul de corb, de unde vine? Nimeni nu poate spune. Care-i numele ei adevărat? În afară de sonorul Flora, nimeni nu-I cunoaşte vreun altul.
Austriacă de origine, lucra pentru englezi. Şi îi serveşte astfel, încât a ajuns în primele rânduri ale spionajului britanic.
Frumoasa aceasta are la active isprăvi și mai frumoase. Câteodată înregistrează şi un eşec. Rar însă.
Nostimă e o păţanie de a ei în Elveția.
Florei, în iunie 1915 îi veni gust să se plimbe prin Elveţia. Şi s-a făcut cum s-a făcut că a întâlnit acolo pe un oarecare doctor Ehrardt.
Lupta începu cum natural era să înceapă între un bărbat important şi o femeie seducătoare.
Doctorul Ehrardt era, din întâmplare, capul spionajului german în Elveţia. Încântătoarea Flora, tot din întâmplare, era în solda Angliei.
Ehrardt nu rămase insensibil la desfăşurările de graţie ale atât de promiţătoarei Flora. Dorinţa încolţi într-însul mai puternică decât prudenţa-i obişnuită şi obligatorie.
Şi, contrar tuturor obiceiurilor, doctorul invită pe îndrăcită femeie, într-o prea frumoasă seară, în apartamentu-i particular.
De notat că apartamentul acesta nu era dereticat decât în prezenţa lui pentru a nu se distruge, spunea dânsul, „colecţiile arheologice”
Îndepărtându-l o clipă din odaie, sub un pretext de femeie, pe subtilul doctor, Flora puse mâna pe ceea ce crezu ea că n-ar fi tocmai de dispreţuit din „arheologia” stimabilului Herr Doktor, respectiv pe câteva documente de mare importanţă interesând organizarea spionajului german în Elveţia.
Care nu-i fu însă mirarea încântătoarei Flora, când se văzu înhăţată de secretarul lui Ehrardt, care ascuns după o draperie, o supraveghease.
Prinsă asupra faptului, Flora oferi un răscumpărare: divulgarea secretelor spionajului englez.
Ehrardt ţopăi de bucurie. Şi Flora îi spuse la gogoşi, să se sature…
Se distra, biata fată. Şi neputându-şi servi şefii într-un fel, îi servi într-altfel.
A induce în eroare pe un contraspion e foarte mult.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
