Pentru o comparație între situația pădurilor din Europa și pădurile  României, cele două organizații fac o comparație a unor indicatori sintetici:

Volumul mediu de masă lemnoasă pe hactar se situează la nivelul de 341 mc/ha în  România,  față  de 160  mc /ha  în Europa. Pădurile României înmagazinează un rezervor  de carbon uriaș – avem un stoc de masă lemnoasă  pe  picior de peste  2,2 miliarde  mc!

Raportul  între  creșterea anuală  și  recoltă

În Europa,  se  recoltează  în medie  66%  din creșterea  anuală  a pădurilor, față de România unde este sub media europeană. De remarcat  că  în țările  nordice  se recoltează peste  80 %  din creșterea  pădurilor,  în Suedia  chiar  102 %,  Germania  fiind  și  ea  la  peste  80 %  volum  recoltat  din creșterea  pădurii.  Pădurile  României  sunt  gestionate  sustenabil  din punct  de vedere  al  recoltei.

Arboretele europene sunt predominat regulate, monoculturi cu o singură specie. Arboretele  României  sunt  preponderent  amestecate,  cu  structuri  diversificate.

Doar  18%  din pădurile  Europei  au vârsta  peste  80  de ani, în  timp  ce 31%  din pădurile României au vârsta de peste 80 de ani! România are 15%  din păduri peste 100 de ani!

România are  31 000  hectare de păduri  incluse în Catalogul  național al pădurilor virgine  și cvasivirgine,  existând încă 30 000 hectare identificate și  supuse  evaluării pentru a fi  introduse în catalog, un patrimoniu de  biodiversitate  unic în Europa.

Pădurile sunt regenerate natural în Europa

În Europa, mai  puțin  de  jumătate  din suprafețele  de pădure  recoltate  sunt  regenerate  natural, în România peste 90%  din  suprafețe  sunt  regenerate  natural,  cu  specii locale.  În România peste  90%  din  păduri  sunt  primare,  cu  structuri  identic  natural!
Dacă  situația  pădurilor României  este  bună,  de ce  avem  infringement  pe domeniul  pădurilor?

Evident, datorită suprareglementării!  Pe domeniul pădurilor  avem peste  100  de  acte  normative în vigoare, prost aplicate,  dintre  care 10  legi,  20  HG-uri  și  zeci  de ordine  de ministru.  Și  avem  o  legislație  silvică,  paralelă cu  o  legislație  de mediu.

În definiția europeană, recoltare  ilegală  de masă lemnoasă  înseamnă  recoltare  fără respectarea legislației naționale. În România, administrarea obligatorie a pădurilor prin structuri silvice  autorizate, evaluarea masei lemnoase prin inventariere și marcare cu ciocan de marcat, urmărirea  circulației  masei  lemnoase în SUMAL, toate  acestea  induc  costuri  economice  majore  și sunt  inaplicabile  pentru  o  mare parte  a recoltării de masă lemnoasă,  din păduri  private și  vegetația  din afara  fondului  forestier  național.

Rezultatul?  În România,  ca și în  Europa, există diferențe  mari  între  volumul de masă lemnoasă “comercializat”  și  total volum recoltat,  doar că în  cvasitotalitatea țărilor  europene nimeni nu consideră  acest  volum  ca reprezentând  tăieri  ilegale!

În cvasitotalitea țărilor  europene  marcarea  arborilor cu  ciocane  silvice,  întocmirea  de  acte de punere în valoare obligatorii, urmărirea masei lemnoase prin documente cu regim special, raportare într-un sistem informatic centralizat cum este SUMAL, toate sunt o  suprareglementare și o  birocrație  inimaginabile și insuportabile  economic,  prin costurile  induse!

Pe linie de biodiversitate, procedura de infringement pentru România sancționează tot o  problemă  de  suprareglementare și  de procedură.

Există aranjamente silvice

România  are  amenajamente  silvice  pentru  păduri,  obligatorii,  cu  restricții impuse din legislația  silvică  inclusiv  pentru proprietarii  privați.  Dar,  România  are  concomitent  și  planuri  de management  pentru  ariile  protejate.

Armonizarea  celor  2  categorii  de planuri  și  evaluarea  lor  de mediu  naște  proceduri  care durează adesea  2-3  ani, cu  blocaje  în activitățile  din silvicultură. Europa ne  spune,  pe  bună dreptate,  că  nu  facem  evaluare  de mediu  înainte de autorizarea  recoltării  de masă  lemnoasă din Situri Natura  2000!  Corect!

Doar că într-o  țară  normală cum este de exemplu Croația,  Siturile  Natura  2000 nu au planuri  de management,  există  doar  măsuri  de  conservare  unitare pe nivel  national, preluate în amenajamentele silvice, pentru care se acordă compensații  proprietarilor de păduri, din fonduri  europene.

În România  avem  restricții din legislația  națională –  impuse  obligatoriu prin planuri de amenajare a pădurilor, cu plata de la  bugetul  de stat,  restricții  din  legislație  europeană  impuse  prin planuri  de management  ale  siturilor,  fără  compensații  din fonduri europene,  pentru  că  în România  totul  este  obligatoriu  prin legislație  națională!

România este și cu  restricții,  și  fără  finanțare  europeană

Deci, România este și cu  restricții,  și  fără  finanțare  europeană,  și  cu  suprareglementare,  și  cu infringement  rezultat  din neaplicarea  procedurilor  stabilite  prin propria  legislație  natională! Evident, calea nu este să  suprareglementăm în cotinuare,  să  facem  infracțiune  silvică  din recoltarea oricarui  arbore,  să  facem infractori  toată populația  rurală care își transportă acasă un lemn  de salcâm  din capul viei și  să  facem o Direcție  de Combatere  a Infracțiunilor  de  Mediu  la  nivel  de ICCJ,  cu  buget  de 100 milioane euro/an!

Calea  este să  respectăm dreptul  de proprietate,  să accesăm  fonduri  europene  pentru  protecția  biodiversității, să  simplificăm  pentru  a nu  mai fi în situația de a nu  respecta  proceduri  naționale,  pe  care ni  le  impunem  singuri!