În 1985, Gheorghe Hagi avea 20 de ani și se anunța ca o mare speranță a fotbalului românesc. Juca la Sportul Studențesc și devenise deja o piesă de bază a echipei naționale.

În același an se năștea un băiat la Amărăștii de Jos, Dolj, în familia de etnie romă Stoican. Părinții i-au pus numele Hagi, după cel care avea să ducă România în sferturile de finală ale Campionatului Mondial din 1994.

Hagi Stoican este astăzi unul dintre cei mai instruiți membri ai comunității sale. Absolvent de bacalaureat, se implică în proiecte sociale pe partea de asistență sanitară și ridică probleme edilitare în discuțiile cu primarul și consilierii locali.

Dar ocupația sa de bază este aceea moștenită de la părinții și bunicii săi – producția de pepeni. Cultivă o suprafață de 7 hectare, într-o societate tip cooperativă organizată împreună cu cei trei frați ai săi, dintre care unul, mai mic cu trei ani, poartă numele unui alt fotbalist celebru, Miodrag Belodedici.

Pepeni naturali și timpurii

Hagi ne spune că are suprafețe atât cu pepeni „naturali”, cât și cu „timpurii”. Cei naturali absorb o investiție de 10.000 lei/ha anual, iar cei timpurii 16.000 lei/ha. La aceștia, planta este adusă din Grecia, pentru că altfel nu ar avea cum să se coacă până în iunie. Solul României permite un termen de cules în august.

La această afacere, timing-ul este foarte important. Cea mai mare parte a producției se duce la depozitul en-gros de la Dăbuleni. Pepenele trebuie livrat nici necopt, nici trecut, iar prețul variază foarte rapid. Feed-back-ul vine frecvent de la distribuitor, care la rândul lui are feed-back de la comercianul cu amănuntul. Dacă „marca Dăbuleni” și-ar pierde faima, afacerea familiei Stoican, ca și a celorlalți producători din zonă, ar fi în pericol.

„Am început anul cu 1,5 lei/kg, am vândut o tonă la acest preț. Acum deja a ajuns la 1 leu/kg și probabil pe durata verii va scădea până la 50 bani/kg. Media anuală e undeva pe la 70 bani/kg”, explică Hagi Stoican.

 

E profitabil business-ul? „Sunt ani când ne scoatem și dublu investiția”, spune Hagi. Dar la investiție nu am luat în calcul costurile cu forța de muncă. Practic, cei cinci frați sunt și manageri și lucrători, fiind ajutați în muncă numai de soțiile lor.

Pe post de Duckadam

Iar muncă nu înseamnă numai cultivare, ci și transport, încărcare-descărcare. Aceasta pare să fie faza cea mai sensibilă. Pepenii nu pot fi aruncați în camion sau în container ca niște mingi, pentru că se storcesc. Totul se face manual, astfel că îți trebuie abilități de rugby-ist sau portar de fotbal.

Societatea cooperativă a fraților Stoican a beneficiat de un sprijin de 125.000 de lei de la Fundația Pact, una dintre organizațiile din consorțiul care derulează proiectul Zefir, destinat incluziunii romilor și a altor grupuri vulnerabile, fondurile provenind de la guvernul elvețian.

Printre rezultatele așteptate ale finanțării se numără o rată anuală de creștere a afacerii de 10% în următorii doi ani și preluarea spre vânzare de către cooperativă a producției de pepeni realizată de alți membri ai comunității, în condițiile asigurării unui profit echitabil pentru aceștia din urmă.

Hagi Stoican vizează o extindere a business-ului: „De anul viitor vreau să închiriez încă un hectar, care acum e cultivat cu porumb. Deja am început negocierile”.

Te-ar putea interesa și: