În raportul guvernului se spune că „am eliminat modelul guvernării pe datorie” pentru că  „necesarul de finanţare al datoriei publice guvernamentale va scădea cu circa 10 miliarde lei în 2016 şi cu aproape 17 miliarde lei în 2017 faţă de 2015 ca urmare a reducerii deficitelor bugetare şi a plăţilor de dobânzi mai mici prin creşterea credibilităţii României pe pieţele financiareinternaţionale şi a reducerii costurilor de finanţare asociate”. Deşi concluzia se referă la prezent ea este susţinută cu estimări pentru anii următori şi fără niciun fel de date privind ultimii trei ani ai mandatului actualului executiv.

În schimb, Curtea de Conturi a dat publicităţii, în urmă cu două luni, Raportul de audit de performanţă „Evaluarea managementului datoriei publice în perioada 2012 – 2014” la Ministerul Finanțelor Publice. Principalele concluzii ale acestui raport nu susţin concluzia guvernului:

Datoria publică a României, în 2013 şi2014, a manifestat o tendinţă de creştere continuă, ajungând la 295,57 miliarde lei (65,94 miliarde euro), faţă de nivelul înregistrat la 31 decembrie 2012 de 240,84 miliarde lei (54,38 miliarde euro).

Datoria publică în euro pe locuitor a înregistrat o creştere semnificativă, astfel încât la 31 decembrie 2014 era de 3.313,9 euro/locuitor faţă de 2.705,6 euro/locuitor la 31 decembrie 2012, ceea ce indică faptul că ritmul de îndatorare al ţării s-a accelerat.

S-a observat majorarea volumului datoriei publice, de la o mărime de 40,4% din PIB în 2012 la 44,1% în 2014, cu o deteriorare de 3,7 puncte procentuale.

Creşterea datoriei publice a depăşit nevoia de finanţare a deficitului bugetar.

Apreciem că, în condiţiile menţinerii unui ritm de creştere al datoriei publice guvernamentale care devansează ritmul de creştere al economiei, riscul de solvabilitate va creşte.

Procesul de consolidare fiscală trebuie să consolideze un nivel al datoeriei publice la 40% din PIB.

Ca şi în anii precedenţi, în 2012-2014, datoria publică guvernamentală a fost deţinută integral de sectorul bancar privat, creându-se astfel un cerc vicios între  datoria publică şi consolidarea bancară.

Datoria publică guvernamentală internă directă a fost utilizată aproape în totalitate pentru finanţarea deficitului bugetar şi refinanţarea datoriei publice, finanţarea de proiecte având o pondere nesemnificativă de 0,1% din total.

Datoria publică guvernamentală externă contractată pentru finanţarea de proiecte se situează la un nivel îngrijorător de scăzut comparativ cu datoria guvernamentală externă contractată pentru susţinerea balanţei de plăţi, consolidarea rezervei valutare şi refinanţarea datoriei publice.

Mai mult, în anul 2014 ponderea împrumuturilor externe contractate în scopul finanţării unor proiecte prioritare pentru economia românească în total datorie publică guvernamentală externă a cunoscut cel mai mic nivel, respectiv de 23,0%.

Se poate concluziona că în timp ce o parte din sumele trase din împrumuturile contractate de la băncile externe în perioada 2003-2011, pentru finanțarea proiectelor de investiții, sunt utilizate la rambursarea împrumutului FMI din 2009 se diminuiază posibilitatea de creștere economică, prin realizarea investițiilor de către ordonatorii de credite.

 

Te-ar putea interesa și: