Italia, locul unde ne-am oprit astăzi cu serialul ghidurilor de călătorie capital.ro, este poate una dintre ţările privite cel mai subiectiv de către turiştii români. Unii o laudă pentru eleganţă şi farmec, alţii o pun la zid pentru naţionalismul italienilor şi pentru felul nedrept în care îi privesc pe români. Ba e apreciată pentru bucătăria sa unică, ba considerată o ţară murdară. Cu un singur lucru ne putem pune cu toţii de acord, şi acela este faptul că este o ţară cu o cultură fascinantă, în care, în orice colţ al ei, ai ce să admiri.

Cel mai important aspect luat în considerare de români înainte să-şi plănuiască o vacanţă în Italia este cel cu privire la siguranţă, mai ales după relaţiile încordate din ultimul timp dintre localnici şi imigranţi români. Totuşi, vocea majorităţii spune că românii care vin aici în vizită nu au de ce să se teamă, pentru că italienii au o atitudine pozitivă faţă de turişti, cu atât mai mult cu cât turismul e un sector foarte important al economiei în acestă ţară.

Pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe găseşti o listă întreagă cu sfaturi legate de siguranţa personală. Este indicat să eviţi periferiile marilor oraşe, mai ales noaptea şi la sfârşit de săptămână, şi să încerci să nu intri în contradicţii cu localnicii ori să recurgi la comportamente stridente care să atragă atenţia asupra ta. Un comportament discret, fără excese de orice natură, îţi va face şederea aici una plăcută.

Drumuri foarte bune, dar costisitoare

MAE are o serie de recomandări şi pentru cei care ajung în Italia cu maşina personală. Italia are o infrastructură excelentă, numai că luxul costă: circulaţia pe autostrăzi se plăteşte. Pe site-ul autostrade.it  îţi poţi planifica traseul în Italia în funcţie de taxele de autostradă până la destinaţie. Şi la intrarea în centrele marilor oraşe, unde există „Zone de Trafic Limitat”, vei fi nevoit să cotizezi dacă vrei să intri. Fii foarte atent la limitele de viteză, pentru că amenzile pentru depăşirea lor te pot costa până la 1.000 de euro şi suspendarea permisului de conducere.

Odată ajuns într-un dintre marile oraşe ale Italiei, probabil că primul lucru la care te vei gândi va fi să vezi cât mai mult, să vizitezi cât mai multe obiective. Numai că, la fel ca şi tine, ceilalţi turişti au acelaşi itinerar, astfel încât la cele mai importante obiective turistice este o aglomeraţie de nedescris. De asemenea, tarifele de intrare sunt destul de mari. Trebuie să ţii cont şi de faptul că preţurile în apropierea atracţiilor turistice sunt foarte umflate la restaurante şi magazine.

Nu prea mari vorbitori de limbi străine

Nu doar la obiectivele turistice ai mult de aşteptat. Despre italieni trebuie să ştii că nu sunt foarte punctuali, la ei timpul fiind foarte relativ, obicei care este valabil şi pentru transportul public, aşa că e bine să te înarmezi cu multă răbdare înainte de plecare.

Nici la capitolul limbi străine nu stau foarte bine, dar în zonele turistice din marile oraşe nu vei avea probleme de comunicare, pentru că, în mare parte, personalul din acest sector cunoaşte bine limbile engleză şi franceză.

Dacă te îndepărtezi de zonele împânzite de turişti, însă, populaţia cunoscătoare de limbi străine se împuţinează, ceea ce înseamnă că ar fi de folos să înveţi câteva expresii uzuale în italiană.

Întrucât limba română se aseamănă destul de mult cu cea italiană, românilor le va fi mai uşor să înţeleagă. Trebuie să ţii, totuşi, cont că în centrul şi sudul Italiei dialectele pot fi diferite. Interesant este că, deşi românii înţeleg destul de uşor italiana, italienii nu înţeleg aproape deloc româna.

Şofatul în stil italian

În trafic, şoferii italieni nu sunt prea „cuminţi”, deşi accidentele rutiere nu se întâmplă foarte frecvent. Este indicat să circuli cu atenţie, iar ca pieton să ai grijă la traversare. Trebuie să pari hotărât că treci strada, altfel nu vor opri. De asemenea, aşteaptă-te să auzi multe claxoane.

O variantă de deplasare la îndemână în Italia o reprezintă transportul în comun. Dacă alegi această opţiune, trebuie să cumperi bilet şi să-l compostezi. Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul în care mergi cu trenul: biletul trebuie compostat înainte de urcarea în tren, la compostoarele aflate pe peron. Dacă vrei să iei taxiul, trebuie să cauţi maşini aparţinând unor companii oficiale.

Respectul cuvenit lăcaşelor sfinte

Chit că vizitezi celebrele Capela Sixtină şi Basilica San Pietro din Vatican, Domul din Milano, Bazilica San Marco din Veneţia, Catedrala Santa Maria del Fiore din Florenţa sau orice alt lăcaş sfânt din Italia, trebuie să ţii cont că există o conduită care se cere respectată. Nu mânca sau bea pe stradă în apropierea bisericilor, în Florenţa acest gest fiind considerat chiar o ofensă.

Înăuntru, trebuie să fii îmbrăcat adecvat, cu umerii şi genunchii acoperiţi, iar vocea trebuie menţinută la nivelul şoaptelor. Dacă să mănânci în faţa bisericii este un obicei urât, să faci acest lucru în biserică este inadmisibil. În plus, nu vei avea voie să faci poze peste tot. În unele locuri ţi se va cere să închizi blitzul, pentru că expunerea unor obiecte de artă la o lumină puternică le poate afecta.

O bucătărie importată de toată lumea

Emanuel Ciocu, editorul site-ului cevabun.ro, îţi face o mică introducere în complexa, completa şi savuroasa bucătărie italiană.

Formarea şi diversificarea bucătăriei italiene ţine de istoria şi geografia Italiei, de descentralizarea ei vreme de secole. Practic, până la formarea statului italian,  fiecare cetate a avut propria administraţie, dezvoltare şi cultură, inclusiv culinară. Motiv pentru care e la fel de imposibil să cuprinzi bucătăria italiană într-un articol precum e să o cunoşti într-o vacanţă.

Mâncarea pe regiuni

În fapt, există atâta varietate încât corect ar fi să vorbim nu despre una, ci despre mai multe bucătării: bucătăriile italiene (romană, milaneză, toscană, napoletană, piedmonteză, liguriană, valledostană, siciliană etc), fiecare cu reţetele, vinurile şi chiar cu ingredientele ei specifice. De exemplu, mâncărurile toscane specific florentine conţin spanac, cele napoletane roşii şi sardele, şi aşa mai departe. Orice urmează după un „alla” dintr-o reţetă, desemnează originea ei, un soi de „ca la” (ex. Risotto „alla milanese”)

Există, cu toate acestea, şi caracteristici generale, şlefuite în ultimele decenii, care dau note specifice. În primul rând, italienii ştiu să gătească şi să vândă ceea ce gătesc, de fiecare dată râzând sau chiar cântând.

Structura mesei la italieni (aşa cum o vei vedea şi pe meniurile restaurantelor) conţine: antipasti (aperitive), primi piatti (felul 1), secondi piatti (felul principal), contorni (garnituri), formaggi e frutta (brânzeturi şi fructe), dolci (deserturi), caffe şi diggestivi.

Cafeaua, mai scumpă dacă stai pe scaun

Cafeaua este cult. Espresso, religie. Italienii beau cam patru-cinci cafelele pe zi. Repede, din picioare. Fie că beau un ristretto (espresso scurt – 7 grame de cafea la 20 ml de apă) sau un cappuccino (doar dimineaţa), italienii sunt atenţi unde o beau. Fii şi tu! Cafeaua în picioare, la bar, e cea mai ieftină, cam 1 euro, la masă, în interior cam 1,5 euro, iar pe terasă până la 2,5 euro.

Aperitivele (antipasti) – reci sau calde – sunt la mare căutare în toată Italia. Insalata di tonno con cipolla e fagioli (salată de ton cu ceapă şi boabe de fasole albă), bruschetta (felii de pâine prăjită) con pomodoro (roşii), basilico (busuioc) şi anşoa, măslinele negre (de multe ori umplute) sunt doar câteva dintre ele.

Spaghete cu chiftele, nu în Italia

Multe dintre pastele pe care le atribuim Italiei sunt, de fapt, meritul emigranţilor din New York şi şi-au dobândit popularitatea în filme.

Cele mai cunoscute paste: con frutti di mare (cu fructe de mare), con funghi porcini (cu hribi), bolognese (cu sos ragu pe bază de carne tocată şi roşii), arabiatta (picante, cu roşii şi busuioc), olio e peperoncini (simple, cu usturoi, ulei codimentat cu ardei iute), carbonara (cu ou, parmezan şi prosciutto). Totul, cu mult parmezan şi piper proaspăt măcinat.

Pizza, vedeta turiştilor

La fel ca şi pastele, pizza nu este considerată o mâncare în sine decât de către turişti. Adevărata pizza italiană are un aluat foarte subţire şi puţine ingrediente. Baza unei adevărat pizza italiene veritabile este margherita, un blat cu un sos simplu de roşii cu busuioc. Tot ca primi piatti se servesc şi supele – zuppa sau minestrone.

Felurile principale sunt extrem de variate şi pot fi pe bază de carne sau pe bază de legume. Unele din cele mai cunoscute sunt osso bucco (rasol de vită, fiert îndelung cu legume), pollo alla cacciatore (pui vânătoresc cu legume, vin Chianti şi oregano), lasagna (straturi din foi de paste făinoase, intercalate cu umplutură de sos ragu), baccala alla Vicentina (cod uscat servit cu mămăligă), vitello gorgonzola (vită în sos de brânză gorgonzola). Şi lista ar putea continua mult timp.

Dulciurile bucătăriei italiene sunt minunate. Tiramisu, pannacotta sau panettone au ajuns să fie cunoscute foarte populare şi la noi. Ca să nu mai vorbim de faimoasa îngheţată preparată artizanal – gelato.

Nu se omoară cu băutura

Băutura. Ca toate popoarele gurmande, italienii sunt băutori de vin, pe care îl consumă în cantităţi moderate. Alege vinul casei la restaurant, are un preţ bun, reflectă caracterul local şi, de regulă, este o alegere inspirată.

Cea mai populară bere în Italia este Nastro Azzurro. Alcoolul distilat din fructe poartă numele de grappa, iar cel aromat cu anason, de sambuca. Cel mai popular lichior, fabricat atât industrial, cât şi „în casă”, este limoncello, un lichior din aromat cu coajă de lămâie.

Pentru a vă familiariza cu bucătăria italiană puteţi vizita secţiunea dedicată bucătăriei italiene de pe cevabun.ro.

La terasă, în trafic

Îngustele străduţe, presărate cu terase cochete, din marile oraşe italiene, pot avea şi dezavantajul expunerii, mai ales că pe multe dintre ele circulă şi maşini care trec la centimetri distanţă de farfuria ta cu paste.

Italienii nu sunt prea generoşi de felul lor cu bacşişurile. Cei care aşteaptă câte o atenţie de la turişti sunt în general membri ai personalului din hoteluri, chelneri, sau taximetrişti. În localuri, „servizio” este inclus în nota de plată, dar, după disponibilitate, se mai poate lasă ceva bacşiş, însă nu trebuie să te simţi presat, mai ales dacă felul în care ai fost servit lasă de dorit.

Programul magazinelor şi instituţiilor este pe sistemul siestei mediteranene, în miezul zilei cam toate coborându-şi obloanele pentru odihnă.

Băncile sunt deschise de la 8.30 la 13.30 şi de la 15.30 la 16.30. Bisericile îşi deschid porţile dimineaţa devreme, iar după pauza de la prânz rămân deschise până la 18.00. Multe muzee sunt închise o zi pe săptămână, iar de multe ori acea zi este lunea. Farmaciile, de asemenea, sunt închise la prânz, dar au program ceva mai lung, până la 20.00.

Magazinele de haine sunt, de obicei, închise luni dimineaţa, iar programul lor merge tot pe principiul siestei, dar, în funcţie de cât de turistică este zona, programul lor diferă, unele ţinând deschis chiar şi toată ziua.

DEZBATERE:
Ai fost în Italia ca turist? Spune-ne părerea ta despre această ţară!

DETALII:
Campania GHID DE VACANȚĂ CAPITAL.RO va continua vineri cu Cipru.
Citeşte şi GHID DE VACANȚĂ CAPITAL.RO: Tot ce trebuie să ştii ca turist în Turcia.
Citeşte şi GHID DE VACANȚĂ CAPITAL.RO: Tot ce trebuie să ştii ca turist în Grecia.
Citeşte şi GHID DE VACANȚĂ CAPITAL.RO: Tot ce trebuie să ştii ca turist în Bulgaria.