În ultimele zeci de ani a fost atelierul lumii şi a contribuit la bunăstarea omenirii cu produsele ei ieftine. Acum, China riscă un impas major în creşterea multianuală al cărei prim simptom pare a fi spargerea bulei speculative de pe bursă. Suntem ameninţaţi de o criză „Made in China“, aşa cum avertiza Ruchir Sharma, analist al băncii de investiţii Morgan Stanley? Investitorii, obişnuiţi cu paradigma unei creşteri economice a Chinei apropiate de 10% pentru ani buni, abia acum încep să se gândească la asta. Până nu demult erau convinşi de controlul total exercitat de guvern asupra economiei, însă şocul financiar recent, cu evaporarea echivalentului a peste 4,5 trilioane dolari de pe piaţa bursieră, le zdruncină această încredere. Este valabil şi la nivelul maselor. „Nu ştiu ce să fac. Am crezut prea mult în guvern“, spune un ţăran  care tocmai şi-a pierdut toţi banii pe Bursă. Teama în pieţe este ca acest crah să nu antreneze o implozie a creditului care a urcat în China la 282% din Produsul Intern Brut conform datelor furnizate de McKinsey Global Institute, citate de Zero Hedge.

Declinul de 30% a preţurilor acţiunilor nu a putut fi contracarat decât parţial de autorităţi şi doar prin folosirea „forţei brute“, aşa cum a descris intervenţiile americanul Michael Pettis, profesor de economie la Universitatea din Beijing. Avertizând încă din anul 2011 asupra dezechilibrelor acumulate în economia chineză pe blogul său China Financial Markets, el afirmă că este un semnal de slăbiciune faptul că alte semnale nu au funcţionat, iar Guvernul a trecut direct la interzicerea vânzărilor şi la punerea la dispoziţie de lichidităţi pentru cumpărări pe Bursă. „Partidul Comunist a scos în afara legii scăderile bursiere“, comentează maliţios editorialistul The Telegraph Ambrose Evans-Pritchard.
Este exact acest intervenţionism elementul invocat săptămâna trecută de Fondul Monetar Internaţional în sprijinul deciziei de amânare pentru septembrie 2016 a includerii yuan-ului în coşul de valute pe baza căruia se emit drepturile de tragere ale FMI, potrivit Bloomberg.

Dincolo de restricţii, guvernul a pus la dispoziţia China Securities Corp., operatorul Bursei de la Shanghai, o linie de credit de trei trilioane de yuani (483 miliarde dolari) pentru a fi folosită în vederea oferirii de lichiditate către casele de brokeraj. Analiştii din pieţe cred că, la epuizarea ei, statul va deveni de facto proprietarul Bursei. „Partea negativă a recentelor mişcări agresive ale guvernului este că merge înapoi în termeni de liberalizare a pieţei“, spune Chen Xingyu, analist la Phillip Securities Research în Shanghai.
 

Căderea nu s-a terminat

Pot opri mandarinii de la Beijing prăbuşirea Bursei? Aparent, nu. De pe maximul de 5.166,35 puncte consemnat pe 12 iunie a.c., indicele Shanghai Composite a căzut către zona de 3.500 de puncte la începutul lunii iulie, pentru a ricoşa pe intervenţiile guvernamentale peste 4.000 de puncte. O mişcare amendată de şedinţe agresive de scădere care au readus indicele sub 3.700 de puncte.

Tom DeMark anticipează un declin de încă 14% şi spune că nu îşi va reanaliza poziţia decât când indicele va lovi reperul de 3.200 de puncte, ceea ce ar echivala cu pulverizarea câştigurilor din acest an. În vârstă de 68 de ani, fondatorul DeMark Analytics, are în spatele său un bun istoric al predicţiilor; este printre puţinii care a afirmat în 2013 că Bursa se afla pe minim chiar înainte de trendul care a propulsat-o către nivelurile de acum două luni. Consultant pentru George Soros şi fondurile Omega Advisrors ale lui Leon Cooperman, el argumentează că traiectoria pieţei se aseamănă foarte mult cu cea a indicelui Dow Jones după crahul bursier de la New York din anul 1929. Nici măcar autorităţile nu pot stăvili acest picaj. „Pur şi simplu nu poţi manipula piaţa. Fundamentalele dictează piaţa“, zice DeMark şi continuă: „Pieţele ating minimul pe veşti rele, nu pe veşti bune. Vrei ca şi ultimul vânzător să vândă. Am avut veşti bune la recentul minim. Raliul este artificial.“

Suntem abia la jumătatea drumului, avertizează şi un raport al băncii elveţiene de investiţii UBS preluat de Zero Hedge şi care menţionează că mai este mult loc pentru ajustarea sectorului construcţiilor şi proprietăţilor, centru al bulei speculative. „Lecţia ultimului balon pe equity din China este aceea că odată ce sentimentul a devenit negativ, intervenţiile politice având ca scop ancorarea preţurilor au numai efect de scurtă durată“, spune un raport al Capital Economics citat de Reuters.

Povestea ţăranului care şi-a ruinat familia jucând la Bursă

Într-adevăr, încrederea oamenilor de rând este crunt lovită. Un reportaj CNBC ni-l înfăţişează pe Yang Cheng, fermier căruia i-a dispărut visul îmbogăţirii rapide. A început să investească din anul 2008 prin Huaxi Securities, însă acum a pierdut tot. „Mă simt lipsit de speranţă“, zice cel care şi-a plasat toate economiile sale echivalente cu 160.000 de dolari, dar şi bani ai rudelor sale, în acţiunile unei companii miniere. Ce l-a ruinat însă cu adevărat a fost faptul că a împrumutat în marjă un milion de dolari, de mai mult de cinci ori valoarea portofoliului său. „Când piaţa a urcat la 4.000 de puncte am realizat că riscurile sunt destul de ridicate, însă încrederea opiniei publice în guvern mi-a afectat judecata“, explică el. A luat drumul capitalei cu jalbe la conducerea politică şi la reglementatorul pieţei, însă a fost întors din drum. „Nu mă voi mai atinge de acţiuni niciodată!“, se jură Yang. Se întoarce acasă cu mâinile goale şi se aşteaptă la o nouă criză, cea din familie. „I-am ruinat pe toţi cei din familia mea“, spune el plângând.

Un astfel de crah este de regulă urmat de trei ani de recesiune severă

Impactul începe să se vadă şi la nivel statistic. Preţurile comenzilor din industrie a scăzut la începutul săptămânii trecute la nivelul de 47,8 puncte, cel mai coborât nivel din iulie 2013 încoace şi semnificativ sub aşteptările analiştilor pentru un nivel de 49,7 puncte, conform Zero Hedge. Avansul consumului de electricitate este şi el la cele mai joase niveluri din ultimii 30 de ani, potrivit datelor autorităţii de resort preluate de China Daily. Producători auto precum BMW şi Toyota au anunţat scăderi ale vânzărilor de maşini pe cea mai mare piaţă din lume şi îngrijorări faţă de viitor, conform Bloomberg. „Lucrurile ar putea merge în mai rău“, a declarat pentru agenţia de ştiri, Max Warburton, analist la Sanford C. Bernstein.

Un declin al Chinei este exact la ceea ce se aşteptau mai puţin investitorii. Va fi un balast pentru pieţele de bonduri, mărfuri şi pentru acţiunile multinaţionalelor, avertizează managerul de fonduri Ray Dalio. Abia vin vânzările celor care mizau pe o creştere pe termen lung a Chinei şi care încep să se întrebe despre sustenabilitatea avansului din ultimele decenii. Cel care la Bridgewater Associates are în administrare peste 120 miliarde dolari se aşteaptă la o intrare în teritoriu negativ argumentând că „repercusiunile declinului Bursei vor fi mai mari.“
Într-un material publicat în Wall Street Journal, Dalio indică 28 de cazuri în ultima sută de ani în care balonul bursier s-a spart simultan cu cel al creditării. În cele mai multe speţe, a urmat o recesiune cu un declin mediu anual de 1,8% al Produsului Intern Brut în următorii trei ani, însă au fost şi cazuri în care scăderea economică a fost în medie de 4% pentru trei ani. Investitorul se aşteaptă şi la un impact major din punct de vedere psihologic. „Chiar şi cei care n-au pierdut bani pe acţiuni vor fi afectaţi psihologic de evenimente, iar aceasta se va răsfrânge într-un efect depresiv asupra activităţii economice“, scrie Dalio.

Prinşi în laţ

Cât de mare este acest şoc psihologic pe stradă vedem dintr-un reportaj Reuters. Doamna Zhu este unul dintre investitorii prinşi pe picior greşit de întoarcerea pieţei. „Mi-aş vinde acţiunile mâine dacă aş avea şansa“, a declarat aceasta. Birocrat în administraţia guvernamentală, nici măcar nu îşi face iluzii asupra intervenţiilor de stat: „Sunt destul de sigură că dacă guvernul va veni să ne salveze, situaţia ar deveni mult mai rea.“

Conceptul „Tao lao“  – echivalentul cu a fi prins în laț – este vehiculat printre investitori. Cei care au intrat în piaţă până la jumătatea lui martie, încă sunt pe profit, dar din aprilie până pe maxime s-au deschis alte zece milioane de conturi. Oamenii deja prinşi în poziţii pierzătoare preferă să le menţină decât să marcheze paguba. Doamna Xu este printre aceştia: avea acţiuni cumpărate încă din anul 2007 la China Life Insurance la preţul de 75 de yuani pe unitate. La un moment dat s-au întors către 42 de yuani/acţiune, însă cu picajul din această vară le-a coborât la 28 de yuani/acţiune. „Mă gândeam că voi fi capabilă să-mi recuperez pierderile în această piaţă de creştere, dar încă sunt în pierdere până acum“, zice ea. Vrea doar ca acţiunile să ajungă la punctul de intrare şi atunci chiar va vinde. „Poate sunt prea lacomă“, admite doamna Xu.

Pentru autorităţile de la Beijing există, însă, grija că investitorii răbdători până acum, obosiţi de atâtea întoarceri ale pieţei, vor vinde acceptând pierderile doar pentru a-şi recâştiga liniştea. Studentul Lin Frangui este unul dintre aceştia. A aruncat acţiunile în piaţă imediat ce acestea au scăzut cu 20% atingând limita sa de stop-loss. „Am reuşit să vând în pierdere astăzi şi am pierdut 320.000 de yuani în două zile. Nu mai am încredere în piaţă. Nu vreau să mai intru din nou pe Bursă“, spune el.

„Dincolo de ce s-a văzut vreodată în istorie“

„Dacă nici China nu este risc global, atunci care este?“, se întreabă editorialistul BloombergView, William Pesek. El spune că frânarea superciclului de credit al Chinei şi sincopa pieţei imobiliare din această ţară reprezintă un eveniment major deflaţionist. Investitorii străini par a-şi fi pierdut de mai demult încrederea. Publicaţia britanică The Telegraph îl citează pe Charles Dumas de la Lombard Street Research care estimează la 800 miliarde dolari repatrierile de capital din China de anul trecut, în timp ce Robin Brooks, chief FX strategist la banca americană de investiţii Goldman Sachs, indică pentru trimestrul trecut un vârf al fugii capitalurilor de 224 miliarde dolari despre care spune că este „dincolo de ce s-a văzut vreodată în istorie“.

Ce se întâmplă cu comerţul global?

Că economia Chinei frânează se vede şi în comerţul internaţional. Anul 2015 este primul în care consemnăm în patru luni din cinci scăderi ale volumelor cargourilor contractate, aşa cum sunt calculate de Biroul pentru analiza economiei politice din Olanda. „Este extrem de rar. De obicei ar implica o recesiune globală sub definiţia Băncii Mondiale. Epicentrul acestui crah a fost clar China, cu efecte în cascadă pentru Rusia, Brazilia şi pieţele de mărfuri“, scrie Evans-Pritchard.

Reuters raportează, de asemenea, un declin de 22,8% într-o singură săptămâna a costului de contractare a unui cargo de transport containere din Asia către Europa. Sunt condiţii de stres în traficul transoceanic în care Moller-Maersk, operatorul danez cu peste 600 de nave, este printre puţinele dintre marile companii în domeniu care au înregistrat profit anul trecut.

Materii prime ieftine şi dobânzi mari

Un alt şoc se transferă către pieţele de materii prime unde China este primul mare consumator. Conform portalului stockcharts.com, indicele alcătuit de Goldman Sachs pentru pieţele de mărfuri consemnează un declin anualizat de 18,61% pentru segmentul metalelor industriale, într-un tablou în care ajustarea preţurilor la energie este de 52,06%. Scăderile sunt drastice pentru nichel (-26,33%) şi aluminiu (-14,52%). La zinc declinul este de 10,59%, în timp ce contracţia cu 15,88% a preţului cuprului l-a dus în zona minimului ultimilor şase ani.

Suspendarea unor proiecte de gazoducte cu Rusia este interpretată tot ca un semn al frânării economiei Chinei de către Zero Hedge. Marshall Auerback, cercetător asociat la Levy Economics Institute din SUA crede însă că autorităţile de la Beijing au posibilitatea de a trece peste acest impas. El aminteşte că în urmă cu doi ani, când s-a revelat că municipalităţile şi guvernele provinciale stăteau pe datorii rele de 500 miliarde dolari, acestea au fost asumate de guvern. Auerback apreciază că se va întâmpla la fel. „Poţi să faci o mulţime de lucruri când ai patru trilioane dolari în rezerve internaţionale“, a declarat el într-o intervenţie pentru Russia Today. Russel Napier, co-fondator al Electronic Research Interchange, avertizează, însă, într-o postare preluată de Zero Hedge că dacă, într-adevăr, China va trece la vânzarea masivă de titluri de stat americane, aceasta ar ridica dobânzile pe dolar, antrenând o nouă criză. Este focul care se poate aprinde în ţara dragonilor.