Şomajul în creştere accelerată pune în mare dificultate bugetul statului şi constituie o nouă ameninţare pentru modul în care va evolua produsul intern brut în acest an.

Cele mai pesimiste estimări vorbesc de un milion de şomeri la sfârşitul anului. Cele mai optimiste (exceptându-le pe cele aproape depăşite de realitate ale Comisiei Naţionale de Prognoză) evaluează pe la 700.000 numărul românilor care nu vor mai avea loc de muncă la 31 decembrie. Cele mai realiste prognoze sunt, probabil, ale FMI, care vorbesc de circa 800.000 de şomeri la finele lui 2009. De fapt, nici nu contează prea mult cine va avea dreptate. În fiecare dintre variante, impactul reducerii veniturilor a sute de mii de familii asupra consumului va fi unul semnificativ (1,6-2 miliarde de lei mai puţin în acest an). Pe cale de consecinţă, PIB-ul se va reduce şi el, numai din cauză că noii şomeri nu vor mai avea ce să cheltuiască, cu 0,33% până la 0,42% în 2009.

Şi bugetul consolidat va avea de suferit. Dispariţia unui număr atât de mare de persoane din rândul contribuabililor şi trecerea lor în sectorul asistaţilor sociali va însemna, numai în acest an, încasări mai mici cu 2,2-2,85 miliarde de lei şi cheltuieli cu 0,9-1,1 miliarde de lei mai mari pentru stat (taxe, impozite şi contribuţii necolectate, respectiv ajutoarele de şomaj ce trebuie plătite). În total, factura pe care ar trebui să o suporte bugetul statului s-ar cifra la patru miliarde de lei (în jur de un miliard de euro). Urmările indirecte ale exploziei şomajului ar putea fi mult mai mari. Nu poate fi neglijat, de pildă, efectul psihologic nefast asupra celor din anturajul concediaţilor.

Scăderea consumului, provocată de lipsa efectivă a banilor sau doar de neîncrederea în viitor, poate afecta afaceri din numeroase domenii. Ceea ce înseamnă alte scăderi de încasări de taxe şi impozite pentru stat şi, în unele situaţii, noi concedieri.

VIITORUL ARATĂ TOT MAI PROST

8,9% La atât ar putea ajunge rata şomajului la sfârşitul lui 2009, potrivit FMI. Asta înseamnă de 2,4 ori mai mulţi şomeri decât în vara lui 2008

172-35372-01_graficsomeri_33.jpg

La sfârşitul anului, ar putea exista 800.000 de români fără loc de muncă. Fondul de şomaj se dovedeşte deja insuficient, însă efectele merg mult mai departe.

În urmă cu un an, angajaţii români îşi bombardau şefii cu cereri periodice privind mărirea salariului, ameninţând că, dacă nu primesc mai mulţi bani, vor răspunde ofertelor primite de la concurenţă. Acum, mulţi dintre ei acceptă fără să crâcnească scăderea lefurilor ori se trezesc aruncaţi pe drumuri de patronii cărora criza le-a ajuns la os. Statisticile descriu foarte bine schimbarea situaţiei: la finele lui iulie 2008, erau 340.000 de români oficial şomeri (3,8% din populaţia activă), iar la 31 decembrie, numărul lor urcase la 403.000 (ducând rata şomajului la circa 4,5%). „La sfârşitul lunii iulie 2009, numărul total de şomeri a ajuns la 572.562 de persoane, iar rata şomajului a fost de 6,3%, mai mare cu 0,3 puncte procentuale decât cea din luna iunie“, arată Silviu Bian, preşedintele Agenţiei Na­­ţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

Iar lunile care urmează se prefigurează a fi extrem de grele: FMI vede, până în decembrie, foarte probabilă atingerea unei rate a şomajului de 8,9% (adică peste 800.000 de persoane fără loc de muncă). Marea majoritate a celor care vor fi concediaţi va proveni din sectorul privat, având în vedere că statul renunţă greu la surplusul de salariaţi, mai ales dacă este vorba despre afectarea birocraţiei bugetare. Dacă săptămânile trecute se vorbea despre 150.000 – 300.000 de angajaţi din sectorul public puşi pe liber, se pare că numai circa 9.000 de funcţionari ai aparatului guvernamental vor rămâne, deocamdată, fără loc de muncă. Lor li se adaugă circa 10.000 de angajaţi ai unor companii din subordinea Ministerului Economiei (jumătate deja disponibilizaţi, jumătate urmând să fie concediaţi până la finele acestui an), plus câteva mii de persoane puse pe liber în administraţia locală.

„Trebuie un potenţial de locuri de muncă, funcţionarul public este specific pregătit. Nu poate deveni, peste noapte, agricultor“, a explicat Mircea Coşea, preşedintele Institutului Naţional de Administraţie, de ce trebuie evitată disponibilizarea bugetarilor în condiţiile în care sectorul privat nu este încă pregătit să-i absoarbă.

Unde loveşte şi pe cine ocoleşte şomajul

La fel cum nu se împart echitabil între sectorul public şi cel privat, concedierile nu sunt distribuite echilibrat nici pe domenii. Dacă firmele din industrie şi construcţii au renunţat la multe zeci de mii de oameni, vântul crizei nu a provocat, cel puţin deocamdată, daune la fel de mari în rândul personalului din servicii şi agricultură.

Şi de la judeţ la ju­deţ evoluţia numărului şomerilor variază mult. Dacă în Prahova, Dolj, Arad sau Alba s-au înregistrat, în ultimul an, 10.000-11.000 de şomeri noi, rata şomajului aproape dublându-se în fiecare caz, în Bucureşti şi Ilfov, numărul şomerilor a rămas aproape neschimbat. Variaţii mult sub media pe ţară s-au înregistrat şi în Constanţa, Dâmboviţa, Iaşi, Mureş sau Călăraşi. Însă situaţia pe plan local se poate schimba rapid. În Mehedinţi, de exemplu, rata şomajului va creşte cu circa 0,5 puncte procentuale după ce 560 de angajaţi ai combinatului Celrom din Drobeta Turnu Severin au fost disponibilizaţi la începutul acestei luni. „Au fost numeroase promisiuni, dar din păcate nu s-a găsit nicio soluţie. Oamenii au primit fişele de lichidare, pentru că firma are datorii de 16 milioane de euro şi este în insolvenţă“, a explicat liderul sindical Gheorghe Tălianu.

Fondul de şomaj, temporar în ofsaid

172-35369-capital_07.jpgCreşterea numărului de şomeri înseamnă şi o majorare a cheltuielilor statului. În primul semestru al anului, fondul de şomaj a înregistrat, în premieră în ultimii cinci ani, un deficit, şi nu neglijabil (440 milioane de lei). „La rectificarea bugetară, va avea loc un transfer de 864 milioane de lei de la bugetul de stat către fondul de şomaj“, a anunţat ministrul Finanţelor, Gheorghe Pogea. Suma reprezintă aproximativ jumătate din încasările anuale ale fondului.

În ultimii cinci ani, veniturile fondului de şomaj s-au subţiat constant, ca urmare a prognozelor tot mai optimiste privind diminuarea şomajului. Din acest motiv, Guvernul a redus treptat nivelul contribuţiilor de şomaj, ajungând ca, în 2009, acestea să fie de şase ori mai mici decât în urmă cu şapte ani – de la 6% în 2002, cumulat pentru angajat şi angajator, la 1% în 2009. Numărul celor care contribuie a scăzut în 2009 din cauza concedierilor, ceea ce a dus implicit la un recul al încasărilor din contribuţii. Pe de altă parte, cu toate că adună mai puţin, fondul trebuie să plătească mai multe indemnizaţii, ceea ce a impus suplimentarea lui de la bugetul de stat. În primele şase luni ale anului în curs, veniturile fondului au coborât la 684 milioane de lei, fiind mai mici cu circa o treime decât în acelaşi interval din 2008.

În amintirea vremurilor bune

În ciuda diminuării veniturilor din ultimii ani, fondul de şomaj a obţinut, surprinzător, excedente care au fost folosite la echilibrarea soldului bugetului general consolidat.

Comparativ cu primul semestru al anului 2009, când fondul a avut un deficit de 440 de milioane de lei, în perioadele similare din 2008 şi 2007 a înregistrat surplusuri cuprinse între 300 şi 400 de milioane de lei.

172-35367-0607_gheorghepogea_33_c.jpgVa avea loc un transfer de 864 de milioane de lei de la bugetul de stat  către fondul de şomaj.
Gheorghe Pogea, ministrul finanţelor publice

0,8 mil. de şomeri ar putea avea România la finele lui 2009, potrivit FMI. Alte estimări vorbesc chiar de un milion de persoane rămase fără loc de muncă

172-35370-capital_07_mare.jpg

Cum te ajută statul în cazul în care rămâi fără slujbă

Indemnizaţia de şomaj este de 75% din salariul minim brut pe ţară de la data stabilirii acesteia. Persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de trei ani primesc în plus un procentaj cuprins între 3% şi 10% din media salariului brut lunar din ultimele 12 luni. Indemnizaţia se acordă, în funcţie de stagiul de cotizare, pe o perioadă de 9-15 luni.

Reducerea numărului de angajaţi loveşte PIB-ul

172-35368-0607_portofel.jpgCreşterea continuă a ratei şomajului afectează serios încasările la bugetul public consolidat şi contribuie direct şi semnificativ la micşorarea produsului intern brut.

De la începutul anului şi până la sfârşitul lui iulie, aproape 170.000 de români au intrat oficial în şomaj. Reprezentanţii statului spun că, din august până în decembrie, numai încă 48.000 de conaţionali îşi vor pierde locul de muncă. Cele mai optimiste estimări vorbesc însă de încă cel puţin 130.000 de şomeri, iar cele mai pesimiste apreciază că vor rămâne fără serviciu alte 430.000 de persoane.

Indiferent de numărul real al celor concediaţi în 2009, efectele macroeconomice vor fi greu de trecut cu vederea. În primul rând, având în vedere că salariul mediu net pe 2009 va fi de circa 1.400 de lei, iar ajutorul de şomaj mediu este de numai 518 lei, rezultă că sutele de mii de şomeri şi familiile lor vor avea venituri mai mici cu circa 900 de lei lunar. În scenariul optimist, este vorba de circa 1,6 miliarde de lei, în cel pesimist, de circa două miliarde de lei care nu vor mai ajunge în consum. Deci nu mai contribuie la formarea PIB, care va scădea, în consecinţă, cu circa 0,33% în varianta „optimistă“ şi cu 0,42% în cea „pesimistă“, fără a lua în calcul efectul psihologic de reducere a cheltuielilor provocat de concedierile ce au loc printre rude şi cunoştinţe.

În plus, la fiecare salariu mediu, bugetul public consolidat încasa contribuţii şi impozite de circa 1.100 de lei. Creşterea numărului de şomeri va duce la o colectare mai mică cu 2-2,6 miliarde de lei în acest an, conform calculelor Capital. La care se adaugă şi cheltuieli mai mari pentru buget: între 0,9 şi 1,2 miliarde de lei se va plăti în acest an celor rămaşi fără loc de muncă începând din ianuarie.

Nu în ultimul rând, dacă presupu­nem că două treimi din mili­ar­dele pomenite mai sus – pe care proas­pe­­ţii şomeri nu le mai încasează şi, în consecinţă, nu le mai cheltuiesc – erau consumate pe produse şi servicii fiscalizate, rezultă că statul mai pierde, în 2009, şi TVA de 200-250 de milioane de lei.

Iar lucrurile nu se opresc aici, întrucât se intră, de fapt, într-un cerc vicios. Consumul mai mic afectează afacerile, care vor plăti impozite mai mici, şi vor fi stimulate, pentru a-şi păstra câştigurile anterioare sau pur şi simplu pentru a supravieţui, să practice evaziunea fiscală ori, în cel mai rău caz, vor fi obligate să-şi restrângă activitatea, producând noi şi noi şomeri.

0,42% scădere a PIB pe anul 2009 ar putea aduce creşterea şomajului la 10%-11%. În scenariul optimist, PIB se reduce cu 0,33%

Cum este să rămâi fără loc de muncă în vestul europei

Modul şi perioada de acordare a ajutorului de şomaj variază în Uniunea Europeană, însă, în toate cazurile, este necesară o perioadă minimă de contribuţie la asigurările de şomaj şi există o perioadă maximă de plată. În Italia, de exemplu, poţi primi ajutorul maximum 180 de zile (270 de zile pentru şomerii de peste 50 de ani), acesta ajungând la maximum 913 euro lunar. În Germania, alocaţia de şomaj este de 60% din ultimul salariu net (67% în cazul celor care au copii). În Spania, ajutorul este de 70% din ultimul salariu pentru primele 180 de zile de şomaj şi de 60% pentru restul perioadei (maximum un an şi jumătate).

Te-ar putea interesa și: