Partea fiecărui operator este confidențială, doar ANRE cunoaște cifrele, și nu le publică, fiind legată printr-o clauză de confidențialitate. Doar Romgaz a dezvăluit stocurile sale, 455 milioane, în 21 octombrie, cu 70 de milioane de metri cubi peste obligația legată. Oficiali ai companiei din Mediaș, sub protecția confidențialității, au precizat că, la sfârșitul ciclui de stocare, vor fi peste 470 de milioane de metri cubi  – stocuri proprii în depozitele pe care tot Romgaz le operează.

Potrivit informațiilor de la Comandamentul de Iarnă, din cadrul Ministerului Energiei, până la 31 octombrie, vor fi peste 2,3 miliarde de metri cubi în depozite, cu peste 15% decât  au cerut autoritățile. Aceasta mai înseamnă că, în acest sezon de înmagazinare, care a început la 1 mai, au fost introduși în subteran circa 2 miliarde de metri cubi, de departe cea mai mare cantitate din ultimii ani(în 31 aprilie, rămăseseră circa 250 de milioane de metri cubi în depozite). Autoritățile au vrut să se asigure că nu vor mai întâmpina problemele din iarna trecută, când un val de frig s-a abătut asupra României la sfârșitul lui martie și până la jumătatea lui aprilie, făcând ca extracția din depozite să fie mult prelungită spre sfârșitul primăverii, neobișnuit pentru România. Drept urmare, la 1 mai, mai erau doar 250 de milioane de metri cubi, de unde, în mod normal, rămâneau circa 500 de milioane. Se poate spune că depozitele au fost aproape depletate, dat fiind faptul că extracția în totalitate a gazului nu este posibilă, din cauza unor limitări fizice.

Această cantitate, relativ scăzută față de obicei, rămasă în stocuri după iarna trecută a condus la efecte considerabile în piață. ANRE a crescut nivelul minim al stocurilor cu 200 de milioane de metri cubi, de la 1,8 la 2 miliarde de metri cubi, fapt care, luând în considerare și cele 250 de milioane de metri cubi lipsă, față de normalul ultimilor ani, din depozite, a creat o cerere suplimentară în piață de 450 de milioane de metri cubi. Din acest motiv, am avut importuri și extracție din depozite în plin sezon cald, cum ar fi august și septembrie.

Cine nu își face cota de stocuri impusă de ANRE primește amendă mare. „Obligația de înmagazinare este o problemă pentru unii. Iau inclusiv import pentru depozitare. Anul acesta nu mai e ca în anii trecuți, când Romgaz rămânea cu cantități mari în depozit, la sfârșitul ciclului de extracție, și lua gaze gata înmagazinate de noi“, arată o sursă din conducerea Romgaz.

 

Un an special

Pe lângă cererea semnificativ mai mare pentru depozite, alte cantități au fost indisponibilizate de producători pentru centralele din subordine. Spre deosebire de anii trecuți, anul acesta, atât Brazi (Petrom), cât și Iernut (Romgaz) au funcționat la foc continuu. Spre a beneficia de conjunctura favorabilă de pe piața de electricitate, la rândul ei cu deficit de ofertă, și pentru a încasa bani mulți pentru prestarea de servicii de echilibrare a Sistemul Energetic Național, cele două companii au redirecționat către termocentralele lor toate gazele de care unitățile aveau nevoie, ca să facă bani. Alte sute de milioane de metri cubi în plus, față de anii trecuți, când fie termocentralele funcționau sporadic, din motive comerciale, fie aveau luni la rând când nu aveau toate grupurile funcționale, din pricina reviziilor.

Pe lângă toate aceste motive, a apărut încă unul: Petrom și-a redus producția cu 7% și vânzările cu aproape 30%. La ministerul Energiei și în piață se vorbește despre acest lucru. Motivul este declinul natural al producției din zăcăminte aflate dincolo de maturitate, dar și specularea situației din piața electricității. Petrom a folosit cantități mari pentru a produce energie în centrala proprie, privând piața de acestea.

Celălalt producător, Romgaz, a crescut în schimb producția – + 4%, la jumătatea anului, pentru a acoperi deficitul din piață. Nu a fost însă suficient, astfel că firmele locale au fost nevoite să apeleze și la importuri.

Toți acești factori coroborați au dus în criză segmentul gazier românesc. Deficitul extrem de gaze la vânzare a urcat cu 50% prețurile de pe Bursa Română de Mărfuri, în doar câteva luni. Mai mult, a făcut iarăși din ruși un actor major în piața locală, pentru că ei sunt unica soluție de acum pentru cumpărători, chiar dacă sunt ceva mai scumpi decât gazele de producție locală, 110 lei/MWh față de 105 lei/MWh. Cine are însă nevoie de gaze plătește, nu are ce să facă. „Nu mai găsești gaze disponibile nici ca să aprinzi un aragaz“, spune, cu năduf, o sursă din piață.