Campion la adoptarea pe “bandă rulantă” a proiectelor de Ordonanță de Urgență este chiar actualul prim-ministru Mihai Tudose, care de la începutul mandatului și până în prezent a emis câte o ordonanță de urgență la mai puțin de trei zile din mandat.

Conform datelor centralizate de Capital.ro, în perioada 2009 – prezent au fost emise nu mai puțin de 945 de Ordonanțe de Urgență. Practic, la fiecare 3,5 zile Guvernul României a adoptat o Ordonanță de Urgență.

Cele mai multe OUG-, din perioada menționată mai sus, au fost emise în 2010, an în care Guvernul Boc a adoptat nu mai puțin de 131 de astfel de acte normative. Concret, statistica anuală arată astfel:

 

De altfel, în perioada în care Emil Boc a fost premierul României au fost emise cele mai multe Ordonanțe de Urgență, având în vedere și faptul că Boc a avut un mandat de peste 1000 de zile. Doar Emil Boc și Victor Ponta au avut în ultimii ani mandate mai mari de doi ani, astfel că și numărul Ordonanțelor de Urgență este mai mare decât al celorlalți premieri.

Dacă mandatul lui Emil Boc a fost de 1.141 de zile, guvernarea Victor Ponta a fost cu câteva luni mai lungă, de 1.277 de zile. Dacă guvernele conduse de Emil Boc au emis un număr de 377 de Ordonanțe de Urgență, Cabinetele cu Victor Ponta la conducere au aprobat nu mai puțin de 344 de Ordonanțe de Urgență.

Așa cum se poate observa și din imaginea de mai sus, cele mai multe OUG-uri în funcție de frecvență au fost adoptate de guvernul condus de Mihai Tudose. De la începutul mandatului, din 29 iunie 2017 și până în prezent, Executivul condus de actualul premier a emis nu mai puțin de 67 de OUG-uri, în mai puțin de șase luni. Conform, tabelului de mai sus, la un interval de 2.7 zile Guvernul Tudose a adoptat o Ordonanță de Urgență. Cele mai multe OUG-uri adoptate într-o singură ședință de Guvernul Tudose a avut loc pe 4 august.

Cât de “urgente” sunt Ordonanțele de Urgență

 

În Constituția României, la articolul 115, alin. 4 se menționează clar că “Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.”

Mai mult, la aliniatul 6 al aceluiași articol se spune că “Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică”.

“Legiferăm mult și mereu pe fugă, evităm dezbaterile parlamentare care nu sunt percepute ca aducând valoare suplimentară, iar în locul lor folosim instrumentele puse de Constituție la îndemâna guvernului – ordonanțele și ordonanțele de urgență – dar care ar trebui folosite mai responsabil”, arătau specialiștii de la Expert Forum, în analiza “Statul de drept: etapa maturizării”.

Aceștia arătau faptul că Executivul devine principalul generator de legislație, Parlamentul mulțuminduse să aprobe măsurile promovate de guvern. “Ministerele au dezvoltat o capacitate internă impresionantă în materie de redactare de proiecte de acte normative, în detrimentul funcțiilor executive de bază pe care ar trebui să le îndeplinească. Este nevoie de o schimbare profundă a acestei paradigme și de creșterea reală a capacității Parlamentului de a genera legislație redactată profesionist și de a o dezbate politic cu argumente solide”, arată sursa citată.

Concret, specialiștii de la Expert Forum propun elaborarea anuală a unui plan anual de acțiune a guvernului. “Ministerele trebuie să se gândească bine de ce acte normative au nevoie, ce documente de policy sau strategii vor să adopte în guvern anul următor, acestea urmând a fi elaborate de unitățile de politici publice – UPP și fundamentate clar, arătând consecvența cu alte politici și cu bugetul la dispoziție”, susține Expert Forum.

Mai mult, aceștia spun că Secretariatul General al Guvernului (SGG) trebuie să centralizeze și să ceară ajustarea sau chiar să respingă propunerile nerealiste. “Odată stabilit planul de acțiuni pentru anul următor, numai aceste documente ar trebui să intre în ședințele de guvern; pentru orice măsură ce nu se regăsește în plan trebuie să se demonstreze realmente urgența și faptul că nu putea fi prevăzută la începutul anului. Ca acest lucru să se întâmple, nu trebuie să modificăm Constituția, trebuie doar să revitalizăm UPP-urile, care să facă serios analize de policy și să întărim capacitatea SGG de a centraliza și coordona guvernul. Capacitate ar trebui să existe, după două decenii de asistență din partea UE și Băncii Mondiale pentru asta”, se mai arată în sursa citată.

 

Te-ar putea interesa și: