Relațiile comerciale dintre România și Turcia se vor apropia, anul acesta de 6 miliarde de euro iar țara prin ale cărei ape teritoriale trebuie să treacă orice vapor care pleacă din România către alte țări își va reconfirma poziția de cel mai important partener comercial al României din afara Uniunii Europene.

Turcii au adus, în România, sub formă de capital social pentru firmele pe care le controlează, aproape 600 de milioane de euro, până la finalul lui 2017, și dețin aproape 15.300 de firme, după cum arată datele oficiale. Investițiile toatele pe care turcii le-au făcut în România, inclusiv din state terțe, au depășit 6,2 miliarde de dolari.

Cifrele sunt încă mici, pentru o țară de dimensiunile și forța economică a Turciei și nu impresionează nici în comparație cu cele înregistrate de marii investitorii din România, adcică țările occidentale membre ale UE, cum sunt Austria, Olanda, Germania, Franța sau Italia.

Spre deosebire de acestea, însă, Turcia nu a beneficiat, în România, nici de preluarea unor resurse importante și nici de semimonopoluri în diverse domenii.

Totuși, turcii s-au diversificat enorm de la revenirea lor în România, imediat după prăbușirea sistemului comunist, în 1989. Au fost, probabil, primii investitori din noua viață a României.

Însă, dacă atunci controlau mai mult magazine mici și „consignații„, brutării, case de schimb și firme de transport de persoane, majoritatea afacerilor desfășurându-le în parteneriat cu români, astăzi lucrurile stau cu totul altfel.

 

Investiții de sute de milioane de euro în fabrici-fanion

 

Turcia , în general, a intrat absolut în toate sectoarele de activitate. Nu cred că este sector unde Turcia să nu fie activă. De la transporturi, agicultură, mobilă, logistică în general până la comerț și retail, unde prezența lor a fost mereu una importantă. Ei sunt prezenți absolut în toate domeniile de activitate, inclusiv cel medical. Față de începuturile relațiilor comerciale s-a schimbat în mod categoric structura business-urilor. Ei s-au mutat în zona productivă, zona industrială. S-a văzut o transformarea majoră a modului de a face afaceri al turcilor.

 

Există astăzi multe firme turcești cu investiții în afara Turciei. Zeci dintre acestea sunt prezente și în România, nu doar în Germania sau Staele Unite, de exemplu.„, a explicat, pentru Capital, Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, cel mai important partener instituțional local pentru investitorii turci.

Unul dintre domeniile unde companiile turce s-au impus, fiind printtre primii trei investitori, este cel al construcțiilor și imobiliarelor. Proiectele de construcții finalizate de turci în România se apropie de valoarea de 6,2 miliarde de euro. Suma este unul dintre marile nume din domeniu și a construit, de exemplu, mai multe complexuri rezidențiale pe lacul Tei.

Familia Buyukhanli este unul dintre marii dezvoltatori imobiliari, fiind cunoscută pentru ansamablul Cosmopolis.

Tot o companie turcă, defapt un grup uriaș care a depășit de multă vreme granițele Turciei, este și cel mai important producător de electrocasnice din România.

După ce a preluat fabrica Arctic de la Găești, prin compania Arcelik, grupul Koc a investit peste 150 de milioane de dolari, în mai multe etape și a dezvoltat linii de producție noi, cum ar fi cele pentru mașini de spălat, fiare de călcat, hote de bucătărie, cuptoare sau aragaze. Pe lângă această sub brandul clasic Arctic dar și sub noul brand Beko, Arcelik este numărul unu pe piața frigiderelor.

Același grup care deține Artic, a câștigat recent o licitație organizată de Primăria Capitalei și va livra 400 de autobuze noi, în ceea ce reprezintă cel mai mare contract extern al grupului pe zona producției de vehicule.

Piaţa locală este atractivă şi pentru retailerii turci, prezenţi în număr tot mai mare în mallurile din România. Printre cele mai importante nume deja active aici se numără LC Waikiki, Koton, D’S Damat sau Penti.

În industria de prelucrare a lemnului, compania Yildiz Entegre și-a propus să investească 150 de milioane de dolari și a deschis o fabrică de mobilă în comuna, Oarja, din județul Argeș, fiind unul dintre cei mai importanți investitori din domeniu.

 

La nivel mondial, companiile turcești devin o prezență din ce în ce mai importantă în cadrul industriei auto, mai ales în ceea ce privește producția de componente, context în care au ajuns și în România.

Grupul Renault, de exemplu, care produce Dacia la Mioveni, a intrat încă din 2016 într-un parteneriat cu Martur, producător de scaune.

Grupul turc Üstünberk, care controlează compania Martur, a inaugurat în 2015 prima sa fabrică din afara Turciei la Căteasca, în judeţul Argeş.

Un brand celebru, mai ales printre copiii începuturilor capitalismului, este și Eti, care produce Eti Puf sau Bonibon. Astăzi, Eti produce în România, la fosta fabrică de biscuți din Craiova, unde a investit circa 40 de milioane de dolari și a angajat peste 120 de oameni.

În sănătate, turcii dețin mai multe clinici și câteva spitale private. În plus, mii de români merg anual să se trateze, în Turcia, în rețeaua celui mai mare jucător privat din domeniu, Acibadem.

 

Prin Turcia se ajunge și în Occident

Dacă pentru România, nivelul relațiilor comerciale cu firmele turcești este cosiderat unul ridicat, deși este loc de mai multă, pentru turci, investițiile din România nu înseamnă mare lucru, raportat la cifrele cu care ei sunt obișnuiți. Practic, sute sau chiar mii de nume mari, din toate domeniile, sunt prezente în Turcia și, în plus, companiile locale mari simt nevoia să se extindă la nivel internațional. În fapt, ca și România, Turcia are ca principal partaner comercial Uniunea Europeană.

 

Grupul Koc trebuie să se deschidă lumii. De acum încolo, investiţiile vor fi făcute în străinătate“, spune, la începutul acestui an, Rahmi Koc, cel care controlează cel mai mare grup din Turcia, care îi poartă și numele. Koc este grupul care a preluat fabrica Arctic din Găești și care va fruniza autobuze noi Primăriei Capitalei.

Investiţiile în străinătate ale companiilor turceşti au crescut de la sub 2 miliarde de dolari pe an în urmă cu zece ani la 6 miliarde de dolari pe an în ultimii patru ani. În 2014 a fost atins maximul de 9 miliarde de dolari, potrivit presei din Turcia.

Cea mai mare parte a banilor reprezintă investiţii în ţări din UE, încă principalul partener comercial al Turciei, în pofida eforturilor guvernului de a diversifica pieţele de export şi import.

Pentru firmele românești, o relație cu companiile din Turcia poate însemna, în acest acest context, inclusiv o deshidere inclusiv către nume importante din partea ocidentală a Europei.

Anul trecut, aproape 7.000 de companii germane aveau operaţiuni în aproape toate sectoarele din economia turcă, de exemplu, potrivit datelor ministerului turc de externe. Investiţiile germane din perioada 2002-2017 totalizează 9 miliarde de dolari. În schimb, investiţiile turceşti în Germania în aceeaşi perioadă sunt de 2,2 miliarde de dolari. La sfârşitul anului 2016, circa 100.000 de afaceri turco-germane aveau activitate în Germania.

La finalul anului 2016, 1.434 de companii franceze aveau activităţi în Turcia. Investițiile franceze din Turcia în perioada 2002-2017 sunt de 6,9 miliarde de dolari. În 2016, circa 50 de companii turceşti aveau operaţiuni în Franţa. Investiţiile turceşti în Franţa în 2002-2017 sunt de 187 de milioane de dolari.

Aproape 650 de companii spaniole sunt prezente în Turcia şi circa 75 de firme turceşti au activităţi în Spania. Între 2002 şi 2016, ISD-urile spaniole în Turcia au fost de 7,6 mld. dolari, iar cele turceşti în Spania au fost de 150 mil. dolari. Circa 50 de companii turce operează în Italia şi 1.400 de firme italiene operează în Turcia.

 

Prăbușirea lirei, o oportunitate

 

Problemele pe care Turcia le traveresează astăzi din perspectiva curusului de schimb și a inflației pot constitui o oportunitate pentru firmele din România.

De altfel, în perioadele cu instabilitate a cursului, companiile locale au mai încercat și au reușit să intre în relații de afaceri cu firme din Turcia care fie au încercat să se diversifice pentru a evita instabilitatea economică fie au vrut să profite de devalorizarea lirei, stimulativ pentru exporturi.

Lira turcească a pierdut zeci de procente față de dolar și euro pe fondul tensiunilor pe relația cu Statele Unite ale Americii.

Atunci când moneda națională se depreciază sunt create avantaje pentru exportatori care încasează prețurile în alte monede, a căror valoare crește față de liră.

Te-ar putea interesa și: