„Polițiștii din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Giurgiu, efectuează cercetari, sub supravegherea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bolintin – Vale, față de un bărbat, de 45 ani, din comuna Bolintin Deal, județul Giurgiu, bănuit de comiterea infracțiunii de camătă“, se arată în comunicatul poliției.

Ultima declarație de avere a consilierului județean dezvăluie o mică avere. În act figureză peste 160 de terenuri. Anchetatorii spun că ar fi împrumutat de la 10 mii de euro în sus ajungând până la un milion de euro. Iniţial, percepea dobânzi de 20-30% şi termene foarte scurte până când banii trebuiau restituiţi. Datornicii nu reuşeau, procentele tot creşteau, iar până la urma ajungeau să fie executaţi silit pentru o datorie de trei ori mai mare decât cea iniţială.

 „Din cercetări a reieșit că împrumuturile ar fi fost disimulate în mai multe acte notariale, reușind astfel să deposedeze persoanele vătămate de mai multe proprietăți și bunuri constând în imobile, terenuri și autoturisme“, spun politiștii.

Poveste de film

 Înainte de a deveni consilier județean, el și-a schimbat numele din Bălescu în Boerescu. Anterior acestui episod, Mihnea, după cum îl cunosc sătenii de pe lângă Bucureşti, avea funcţia de consilier local în comuna Bolintin-Deal, era membru în Comisia Economică, în Comisia de Dezvoltare Regională, în Comisia de Urbanism şi în Comisia de Investiţii – pe scurt: tot ce ţinea de bunăstarea localităţii. Înainte să ajungă la acest statut a făcut speculă cu apartamente vechi din Bucureşti pe care le cumpăra la licitaţiile organizate de tribunal, le renova şi le vindea mai scump. După ce lumea a început să îşi piardă interesul a intrat pe zona terenurilor. „Şi de aici nu a durat mult până să prind gustul pentru dezvoltare (developing). A fost mai greu până să fac prima stradă şi prima urbanizare. Restul a venit de la sine“, spunea el.

Revista Capital l-a cunoscut în 2010, cu ocazia unui târg imobiliar ce se desfășura la Palatul Parlamentului. „De mic am avut veleităţi de colecţionar. Am început cu surprizele de la pachetele de gumă. După câţiva ani am trecut la numismatică. Când am strâns cea mai mare colecţie din zona mea a Bucureştiului, interesul mi-a scăzut şi am trecut la filaterie (filatelie n.red.). Şi aici, în câţiva ani, am reuşit să-mi umplu biblioteca cu clasoare de timbre. La 14 ani aveam deja cea mai mare colecţie dintre cunoscuţi. Cum diferenţa dintre bărbaţi şi copii este doar preţul jucăriilor, iată că, după 30 de ani, am ajuns să «colecţionez» titluri de proprietate“, aşa începea scrisoarea de promovare a lui Mihnea Bălescu, pe a cărui carte de vizită, în dreptul funcţiei, scria cu litere mari DEVELOPER.

Nu s-a ferit să vorbească despre cum a ajuns să controleze o serie de terenuri. Se lăuda că a făcut tranzacţii „frumoase“ cu omul de afaceri Dan Fischer sau cu un avocat al lui Dinu Patriciu.

„Am în proprietate un milion de metri pătraţi de teren. 99% a fost cumpărat de la ţărani cu 1-5 euro/mp. Câştig în jur de 1.000 de euro la un lot de 500 de mp vândut. Nu am avut în viaţa mea credite. Terenurile le cumpăr din banii câştigaţi din vânzare“, povestestea atunci Mihnea Bălescu (Boerescu).

Aria sa de acoperire sunt localităţile Bolintin Deal, Bolintin Vale, Grădinari, Ulmi, Crivina, Crevedia Mare, Crevedia Mică, Domneşti, Bragadiru, Ciorogârla, Clinceni şi Joiţa. În fiecare localitate avea câte o familie care îi intermedia tranzacţiile şi care primea între 200 şi 300 de euro la fiecare intermediere. La poarta acestor familii atârna permanent anunţul de cumpărare de teren agricol.

 

„Iniţial am împărţit cărţi de vizită prin sate şi acum când ţăranii au nevoie de bani pentru o nuntă, un botez sau pentru spital îl caută pe Mihnea. Au încredere în mine pentru că ştiu că le dau banii promişi“, spune în 2010, cel acuzat astăzi de cămătărie.

Vânzări cu pătrăţica

Ne-a povestit cum şi-a construit portofoluiul ca pe un joc de puzzle. I-au trebuit 6-7 ani să comaseze 200.000 mp de teren pe care desenase apoi un proiect în forma unui sat tribal. Afacerile i-au mers strună câtă vreme îl contactau investitorii imobiliari dornici de suprafeţe de teren mai mari, în 2010 însă lucrurile au luat o altă turnură.

„Cumpăr teren cu ţăieţelul şi vând cu pătrăţica. Din 2008 vând doar către end-useri. Anul acesta (2010 n.red.) am vândut 20 de loturi de câte 7-800 de mp. Preţul mediu al unui loc de casă este de 100 mil. de lei vechi, adică cât 2-4 pachete de ţigări pe metru pătrat“, mai spunea atunci politicianul liberal.

Declara că cu are firmă şi nici nu intenţionează să îşi facă. Spunea că lucrează pe persoană fizică şi se lăuda că vindea terenuri în papuci de casă. În interviul Capital spunea că nu îl mai interesează apartamentele şi că nu cumpără terenuri decât de la ţărani.