În 2013, gazul costa 45 de lei/MWh. În prezent, pe bursă, costă 78 de lei. În iarnă, când intră la socoteală și înmagazinarea, a fost și 95 – 100 de lei. Este vorba doar de prețul mărfii gaz, acum 100% liber, nu de cel din factură, care este dublu, pentru că i se adaugă tarifele de transport, distribuție, marja funrizorului plus impozitele si taxele percepute de stat.
ANRE a mers mai departe și a prezentat și predicțiile de preț din viitor al gazului, pe baza contractelor încheiate pe burse. Astfel, în octombrie 2018, MWh va ajunge la 79 de lei/MWh iar în martie 2019,prețul va fi de 81 de lei.
Autoritatea trage și o concluzie: ‘’cumulat, procentul de creştere a preţurilor la gazele naturale din producţia internă a fost, în perioada ianuarie 2013 – martie 2019, de 75,56%, cu mențiunea că ANRE nu a avut și nu are competențe în stabilirea nivelului acestor prețuri”. Pragurile de creștere a prețului de la 45 la 60 de lei/MWh au fost agreate cu FMI. De la 60 la 77 de lei, gazul s-a scumpit pe baza jocului dintre cerere și ofertă.
“În prezent, gazele naturale de proveniență internă se vând pe piața concurențială, inclusiv pentru clienții casnici, preţul de achiziție al acestora fiind stabilit în mod liber, pe baza cererii și a ofertei”, precizează ANRE.
Dacă cererea este variată, oferta este însă extrem de limitată, pentru că mare parte din gaz(fac excepție oferte sporadice ale unor traderi care vor să facă profit din cumpărare și vânzare pe conjunctură) provine de la Romgaz și Petrom. Aceste două companii, alături de marii furnizori E.ON și Engie sunt principalii beneficiari ai liberalizării prețurilor la gaze.
Un exemplu este situația clienților casnici ai ENGIE, români din sudul țării. De la începutul lui 2017 și până în prezent, factura acestor a crescut cu 25%. 109 lei/MWh, fără TVA, era gazul la 1 ianuarie 2017. Acum este 136 de lei. Scumpiri importante au fost și în nord, la E.ON, totuși mai mici ca în sud – doar 15% , în ultimele 20 de luni.
