Deciziile CCR sunt definitive şi general obligatorii şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanţelor de judecată care au sesizat Curtea Constituţională, respectiv Tribunalul Buzău – Secţia I civilă, Curtea de Apel Piteşti – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Deciziile CCR:

Argumentele reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

A. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.164 alin.(1) din Codul civil, care au următorul cuprins: „Persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale, va fi pusă sub interdicţie judecătorească”.

În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.164 alin.(1) din Codul civil sunt neconstituţionale.

Curtea a reţinut încălcarea prevederilor constituţionale ale art.1 alin.(3), art.16 şi art.50, astfel cum se interpretează potrivit art.20 din Constituţie şi prin prisma art.12 din Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi.

În motivarea soluţiei de admitere pronunţate, Curtea a reţinut, în esenţă, că măsura de ocrotire a punerii sub interdicţie judecătorească prevăzută de art.164 alin.(1) din Codul civil nu este însoţită de suficiente garanţii care să asigure respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Aceasta nu ţine cont de faptul că pot exista diferite grade de incapacitate şi nici de diversitatea intereselor unei persoane, nu se dispune pentru o perioadă determinată de timp şi nu este supusă unei revizuiri periodice.

Prin urmare, Curtea a reţinut că orice măsură de ocrotire trebuie să fie proporţională gradului de capacitate, să fie adaptată la viaţa persoanei, să se aplice pentru cea mai scurtă perioadă de timp, să fie revizuită periodic şi să ţină cont de voinţa şi preferinţele persoanelor cu dizabilităţi. De asemenea, la reglementarea unei măsuri de ocrotire, legiuitorul trebuie să ţină cont de faptul că pot exista diferite grade de incapacitate, iar deficienţa mintală poate varia în timp. Lipsa capacităţii psihice sau a discernământului poate lua diferite forme, spre exemplu totală/parţială sau reversibilă/ireversibilă, situaţie care reclamă instituirea unor măsuri de ocrotire adecvate realităţii şi care, însă, nu se regăsesc în reglementarea măsurii interdicţiei judecătoreşti.

Prin urmare diferitelor grade de dizabilitate trebuie să le fie ataşate grade de ocrotire corespunzătoare, legiuitorul în reglementarea măsurilor juridice trebuind să identifice soluţii proporţionale. O incapacitate nu trebuie să conducă la pierderea exerciţiului tuturor drepturilor civile, ci trebuie analizată în fiecare caz în parte.

Orice persoană trebuie să fie liberă să acţioneze în vederea dezvoltării personalităţii sale, statul, în virtutea caracterului său social, având obligaţia de a reglementa un cadru normativ care să asigure respectarea individului, deplina exprimare a personalităţii cetăţenilor, a drepturilor şi libertăţilor lor, a şanselor egale, având ca rezultat respectarea demnităţii umane.

B. Excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.41 alin.(1) din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, potrivit cărora „Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014”, criticate în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr.40 din 14 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 987 din 8 decembrie 2016, în sensul că acestea „nu sunt aplicabile persoanelor îndreptăţite sau autorilor acestora care au obţinut titluri de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi nu au urmat procedura administrativă prevăzută în capitolul V1 secţiunea 1 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, nerespectând termenele privind valorificarea acestor titluri”.

În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art.41 alin.(1) din Legea nr.165/2013, în interpretarea dată prin Decizia nr.40 din 14 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituţionale.

C. Excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.524 alin.(3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(3) Contestaţia se soluţionează de
către completul învestit cu judecarea cauzei de îndată sau în termen de cel mult 5 zile, fără citarea părţilor”.

În urma deliberărilor, Curtea, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.524 alin.(3) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale.

Curtea a constatat că textul legal criticat încalcă dispoziţiile art.21 alin.(3) şi art.124 alin.(2) din Constituţie, precum şi ale art.6 par.1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, Curtea a stabilit că judecarea contestaţiei privind tergiversarea procesului de către acelaşi
complet care soluţionează fondul cauzei contravine dreptului la un proces echitabil, în componenta imparţialităţii obiective, astfel că evaluarea cererii privind
tergiversarea procesului se va realiza, în primă şi ultimă instanţă, de către instanţa ierarhic superioară, potrivit unui comunicat remis de Compartimentul Relaţii externe, relaţii cu presa şi protocol al Curţii Constituţionale.