Platformele de streaming precum Netflix și HBO Go continuă să schimbe modul în care oamenii își petrec timpul în fața televizoarelor, însă și aparatele TV în sine s-au schimbat foarte mult în ultimele sute de ani. Au început ca o cutie, cu trei canale și imagini neclare și au evoluat către ecrane plate de înaltă definiție, cu o multitudine de conținut.

Continuați să citiți pentru a afla mai multe despre lunga istorie al televizorului și pentru a vedea cum s-au schimbat Tv-urile în sine de-a lungul anilor.

În anii 1860, cu zeci de ani înainte de crearea televiziunii, pantelegraful a devenit prima mașină care a transmis imagini în format electronic.

 Inventat de profesorul italian de fizică Giovanni Caselli, pantelegraful putea transporta desene și notițe pe distanțe lungi. Prin puterea electrochimiei, imaginile erau reproduse dintr-o parte în alta.

Inginerul scoțian John Logie Baird a inventat primul televizor funcțional în 1924, folosind orice material pe care l-a putut găsi, cum ar fi carton, o lampă pentru biciclete și ceară. Prima invenție a lui Baird putea transmite conturul unei imagini la câțiva metri distanță.

În 1925, și-a demonstrat invenția în fața publicului, transmițând cu succes o imagine a unui manechin aparținând unui ventrilocist. După experiment, el a spus: “Imaginea capului manechinului s-a format pe ecran cu ceea ce mi s-a părut a fi o claritate aproape de necrezut. Am reușit! Abia îmi puteam crede ochii și tremuram de emoție.”

Televizorul Baird a devenit primul televizor vândut comercial în 1929. Au fost făcute o mie de dispozitive. Folosind lumina reflectată pentru a crea o imagine cu rezoluție scăzută, televizorul avea un ecran de dimensiunea unui timbru poștal.

Invenția televiziunii electrice de către Philo Farnsworth a făcut ca Baird și televiziunea sa mecanică să pară învechite. Televizorul electric oferea o rezoluție mai bună și era mai ușor de produs în masă.

În anii 1930, Marconi 702 era un obiect de lux pe care doar bogații și-l puteau permite. Acest model de televizor s-a vândut cu 100 de lire sterline, ceea ce reprezenta jumătate din salariul mediu anual în anii ’30.

Soarta a făcut ca proprietarul inițial să-l urmărească doar preț de câteva ore, înainte ca un emițător din Londra să se ardă. Imaginea nu a fost restaurată decât după un deceniu în 1946, potrivit revistei Time.

Un Marconi 702 care încă funcționează a fost pus la licitație în 2011 pentru câteva mii de dolari.

În 1938, televiziunea era încă o tehnologie în curs de dezvoltare. În această perioadă, în Marea Britanie erau în jur de 20.000 de televizoare. Folosind un tub cu raze catodice, modelul HMV a ieșit la vânzare cu prețul de 35 de guinee.

În 1949, datorită scăderilor de preț, americanii cumpărau 100.000 de televizoare pe săptămână. La sfârșitul anilor 1940, posturile de difuzare au început să producă emisiuni bazate pe serialele lor radio pentru televizoare precum General Electric 807.

Patru rețele de televiziune – NBC, ABC, CBS și DuMont – difuzau șapte zile pe săptămână, creând un program de prime-time.

În anii ’50, mai multe emisiuni și îmbunătățiri tehnologice au însemnat că televizoarele precum modelul Raytheon M 1601 – au fost mai populare ca niciodată. „I Love Lucy” a fost difuzat în aproape fiecare living din America, ajungând la 67,3 milioane de spectatori. Primul canal de televiziune color a început să fie difuzat în 1953.

Companiile au continuat să inventeze noi tehnologii, cum ar fi prima telecomandă TV, ce a fost introdusă consumatorilor în 1950.

O invenție care nu a reușit să atragă atenția consumatorilor este cuptorul TV din anii ’50. Invenția hibridă le permitea gospodinelor să se uite la televizor în „fereastra” cuptorului și să privească friptura de pui în fereastra unui cuptor atașat.

Televiziunea de zi a fost introdusă pe receptoare precum Philco Tandem Predicta în anii ’50 -’60. Adresându-se gospodinelor, rețelele de televiziune au decis să se conformeze rutinei lor și au planificat difuzarea emisiunilor, ca urmare.

Anii ’60 au adus designuri TV creative și bizare, inclusiv centrul de divertisment pentru acasă.

Deși televiziunea color s-a dovedit a fi populară, scăderea prețurilor la televizoarele alb-negru precum receptorul monocrom Marconiphone însemna că gospodăriile își puteau permite mai mult de un TV.

Anii ’70 au fost, de asemenea, o perioadă revoluționară pentru puterea televiziunii.

De la acoperirea războiului din Vietnam până la scandalul Watergate, televizorul a permis publicului să fie la curent cu tot ceea ce se întâmpla în lume. Rețelele de cablu au devenit mai populare, pe măsură ce s-a extins și numărul de canale disponibile.

Până în anul 1989, aproximativ 60% din gospodăriile din America aveau cablu iar televizoare precum Philips 21St au devenit o apariție standard în orice casă.

Invenția serviciilor precum cablul și Netflix au modificat modul în care oamenii plătesc pentru consumul lor media.

Primele televizoare cu ecran plat au fost o cheltuială pe care majoritatea oamenilor nu și-au putut-o permite. Dar în anii 2000 acestea au început să înlocuiască televizoarele cu tub din ce în ce mai mult. Înalta definiție a înlocuit definiția standard iar Smart TV-urile ofereau o combinație de televiziune tradițională, împreună cu o multitudine de servicii de streaming.

Câțiva ani mai târziu, ecranele plate 4K deja devin învechite odată cu introducerea rezoluției 8K. Cine poate spune ce va aduce viitorul, în termen de televizoare?