Europa a picat un test 

După cum afirmă vicepreşedintele PE şi vicepreşedintele Comisiei pentru afaceri externe (AFET) a legislativului comunitar, Ioan Mircea Paşcu, afluxul masiv de migranţi care a început în 2015 a "saturat" sistemele UE care trebuiau să absoarbă acest număr sporit de cetăţeni care au trecut graniţele blocului comunitar. În consecinţă, spaţiul Schengen, creat de statele UE pentru susţinerea pieţei unice, a devenit unul fragmentat, după ce mai multe state au reintrodus controale la frontieră. 

"Deci s-a produs această saturare şi noi am început să închidem parţial spaţiul Schengen, aşa cum se închid compartimentele într-o navă care ia apă pentru a rămâne pe linia de plutire. (…) În felul ăsta noi ne-am luat cuvintele înapoi, ne-am luat înapoi câştigurile pe care ni le-am acordat nouă ca să funcţionăm bine. Asta este esenţa, că Europa îşi înghite promisiunile, că Europa în faţa unui test nu se ridică la nivelul celor pe care le-a spus şi le spune sub formă de valori", a spus Ioan Mircea Paşcu în cadrul unei întâlniri cu un grup de jurnalişti români de săptămâna trecută de la Bruxelles. 

Totuşi, vicepreşedintele comisiei AFET a PE nu crede că UE a fost surprinsă nepregătită de criza refugiaţilor. "Începem să lucrăm în momentul de faţă la ceva ce avem, nu începem de la zero", a spus eurodeputatul PSD, din grupul S&D din PE. 

Eurodeputata Renate Weber, din grupul ALDE, are o altă opinie asupra subiectului, afirmând că această criză a refugiaţilor "a luat total prin surprindere UE", fapt "total inadmisibil". "Spun asta pentru că se ştia totuşi ce există în vecinătatea apropiată a UE, nu era greu să-şi imagineze că din milioanele de oameni care se aflau în Turcia, Iordania, în Liban, unii vor veni şi către noi", a spus Renate Weber, care critică dur lipsa de viziune şi modul de lucru al preşedinţilor Comisiei Europene şi Consiliului European, Jean Claude Juncker şi Donald Tusk. 

Acesta ar fi principalul motiv pentru care cotele obligatorii propuse de Comisie pentru primirea refugiaţilor au avut parte de o reacţie negativă din partea statelor membre. "Mi se pare inadmisibil ca Donald Tusk, care este preşedinte Consiliului, să nu facă ceea ce cred eu că ar trebui să fie în job description-ul lui. Du-te nene şi ia capitală cu capitală, şef de stat cu şef de stat şi ajungi la o înţelegere în comun cu ei", a spus Renate Weber. 

Reproşuri pe care i le aduce şi preşedintelui CE, Jean Claude Juncker, despre care spune că a devenit în ultima vreme "un om de ceară", foarte puţin vizibil, care a încercat să impună în loc să încerce să găsească compromisuri în anumite situaţii delicate. "Mie mi se pare că aici ei au eşuat total. Şi atunci au stârnit o reacţie negativă, de respingere a propunerilor lor", a mai spus eurodeputata din grupul ALDE. 

În calitate de fostă raportoare a PE pe dosarul Schengen, Renate Weber speră totuşi că ultima prelungire a măsurii excepţionale de instituire de controale la frontiere de către o serie de state membre să nu fie reînnoită, iar în "şase luni, maxim un an" spaţiul de liberă circulaţie să nu mai cunoască astfel de restricţii.

Primirea refugiaţilor, "o datorie morală" 

Eurodeputatul UDMR Iuliu Winkler, membru al grupului PPE şi vicepreşedinte al Comisiei pentru comerţ internaţional (INTA) a PE, insistă asupra necesităţii de a-i deosebi pe refugiaţi de migranţi, subliniind că primii sunt aceia care pot obţine un statut internaţional conform reglementărilor privind azilul – "acelea care de fapt există, dar statele UE nu le-au respectat". 

Eurodeputatul recunoaşte totuşi că regulamentul Dublin trebuie modificat, dar spune că "aceasta va fi o poveste lungă, care nu se rezolvă în câteva luni, pentru că este vorba de o negociere complicată şi statele membre vor trebui să-şi spună şi ele opinia". 

"Dar dreptul la azil există, el este prevăzut internaţional, cred că există şi o datorie morală a fiecăruia dintre noi. Omul care fuge pentru că viaţa lui şi a familiei lui sunt în pericol trebuie ajutat. Cu acest lucru suntem de acord toate statele membre, şi din est, şi din vest. Şi atunci avem nevoie de o politică de azil, avem nevoie de criterii care să definească exact cine este azilant, cine obţine în mod legal acest statut trebuie să beneficieze de protecţie, iar noi cu toţii, fiecare stat membru, avem şi datoria legală, şi datoria morală de a oferi această protecţie", a spus Iuliu Winkler. 

În cazul migranţilor, situaţia se prezintă puţin diferit din punctul său de vedere, motiv pentru care şi afirmă că politica privind migraţia trebuie să fie resortul statelor membre. 

"Dreptul la o viaţă mai bună este incontestabil, dar aici nu mai poate fi vorba de datorie. Nu există o datorie a vreunui stat membru al UE de a asigura o viaţă mai bună pentru cetăţeni proveniţi din altă parte. Şi aici cred că UE are nevoie de o politică de migraţie, iar aceasta nu trebuie să fie o politică comună. Este o opinie personală. Nu cred că politica de migraţie trebuie să fie una comună. Dacă avem nevoie de o politică de azil comună, eu personal cred că o politică de migraţie trebuie realizată în conformitate cu principiul subsidiarităţii", a mai declarat eurodeputatul UDMR, opinie împărtăşită şi de lidera delegaţiei naţionale S&D în Parlamentul European, Viorica Dăncilă. 

Din nou, Renate Weber, are o opinie diferită. "Din punctul meu de vedere, şi am susţinut asta în ultimii vreo şapte ani de zile, este obligatoriu ca UE să aibă o politică comună privind migraţia şi privind azilanţii. De ce? Pentru că UE vrea să fie un actor la nivel mondial. Păi nu poţi să fii un actor pe plan internaţional câtă vreme tu ai 28 de politici diferite şi de formule diferite de a te raporta la cei care bat la porţile tale. Eu am susţinut în permanenţă acest lucru", a afirmat eurodeputata ALDE la întâlnirea cu jurnaliştii români. 

Şi ea afirmă însă că "în realitate criza adevărată este a refugiaţilor", deşi acum se vorbeşte în UE de o criză a refugiaţilor şi migranţilor, pentru că "inevitabil, valurilor de refugiaţi li s-au alăturat unii care plecau din zone în care economic o duceau mai rău şi evident voiau să vină în Europa". 

O propunere "absolut stupidă" 

Sunt termenii cei mai duri în care a fost descrisă de un eurodeputat român propunerea Comisiei Europene ca statele membre să plătească o penalitate de 250.000 de euro pentru fiecare solicitant de azil refuzat. 

"Au venit acum cu propunerea asta absolut stupidă cu suma de bani pe care trebuie să o plătească fiecare stat membru pe cap de refugiat. Dar pe ce se bazează? Cum pot veni cu chestii de genul acesta care nu fac decât să mărească sentimentele anti-UE?", a declarat Renate Weber. 

La rândul lui, eurodeputatul Iuliu Winkler afirmă că propunerea în cauză este "intolerabilă". "Ea are un caracter penalizator şi doreşte să pună presiune pe nişte state membre care văd lucrurile altfel. Iar rolul Comisiei nu este acela de a pune presiune pe jumătate dintre statele UE pentru o idee care încă nu a ajuns la consens", a spus Winkler. 

Vicepreşedintele grupului PPE în PE, Marian-Jean Marinescu, percepe şi el propunerea drept una "disproporţionată", în condiţiile în care executivul comunitar alocă doar 6.000 de euro pentru primirea unui solicitant de azil. 

"Nu înţeleg cine scrie textele în ultima perioadă în Comisie şi cine aprobă aceste texte în statele membre, pentru că orice propunere ieşită din Comisie are, într-un fel sau altul, acceptul statelor membre. Comisia trebuie să le trimită la statele membre şi să primească observaţii. Ar trebui să vedem poziţia României la această propunere", a spus Marian-Jean Marinescu. 

Preşedintele delegaţiei naţionale PPE în Parlamentul European, Theodor Stolojan, a glumit în această privinţă, spunând că "la 250.000 de euro dacă mai pui ceva poţi deveni cetăţean european în unele state membre", referindu-se la o măsură introdusă în acest sens de Malta. 

România, parte a soluţiei sau a problemei?    

Eurodeputaţii români cu care am discutat par să aibă, cu o singură excepţie, opinia că România poate integra un număr redus de solicitanţi de azil şi nu par deloc deranjaţi că există în Grecia refugiaţi care preferă să fugă din tabere decât să ia drumul ţării noastre. 

"Este o palmă pentru România", glumeşte Ioan Mircea Paşcu când vine vorba despre acest subiect, în timp ce Theodor Stolojan răspunde că "ar trebui să încercăm să-i integrăm mai întâi pe romi". 

În ceea ce priveşte refugiaţii, Stolojan crede că România ar trebui să încerce să-i integreze pe măsură ce vin în ţara noastră şi nu să aştepte să vadă câţi vor fi aceştia pentru a stabili o strategie. "Dacă vor să vină. Deocamdată am văzut că unii cărora li s-a propus România s-au speriat", a comentat fostul prim-ministru.

Eurodeputatul PSD Victor Boştinaru, vicepreşedinte al grupului S&D din PE, a afirmat la rândul său că "România trebuie în mod imperativ să fie în mod constant parte a soluţiei europene privitoare la refugiaţi şi în niciun caz să nu fie vreodată parte a problemei". 

El a subliniat că România are o tradiţie în a gestiona fluxuri de refugiaţi, începând cu polonezii, grecii, coreenii, vietnamezii sau cehoslovacii după Primăvara de la Praga. 

"Vreau să vă spun că modul în care noi am selectat refugiaţii sirieni, profesioniştii noştri, a avut în vedere şi reducerea riscurilor de securitate, şi garantarea unei şanse de integrare. Am văzut ca român, chiar am fost foarte mândru că au început programele de pregătire în limba română pentru ei, studenţii se pregăteau pentru a merge la facultăţile din România, erau training-uri profesionale pentru a putea să-şi găsească un job", a povestit vicepreşedintele grupului S&D din PE. 

Eurodeputatul PSD a adăugat că marele eşec ar fi pentru România să-i ducă pe refugiaţi "în ghetouri", pentru că atunci ar face "nu integrare, ci ghetoizare". 

"Dacă România cu tradiţia ei, cu resursele ei şi cu capacitatea ei de a învăţa va face acest lucru strict în acord cu resursele sale, România va fi un bun exemplu de gestionare a crizei refugiaţilor", a spus Boştinaru. 

Întrebat dacă România poate integra miile de refugiaţi care i-au fost alocaţi prin sistemul de cote, el a răspuns că "România ştie un lucru foarte bine: apetitul pentru a veni în ţări ca România, Bulgaria, chiar Croaţia şi Slovenia este încă scăzut, ţinta lor este alta". 

Totuşi, a subliniat el, 'ar fi o chestiune care ar dezonora istoria acestei ţări', dacă România nu i-ar prelua măcar pe acei refugiaţi pe care îi poate gestiona. 

La rândul ei, eurodeputata PSD Viorica Dăncilă a spus că "România trebuie să fie parte a regulilor europene, dar eu cred că nu suntem pregătiţi pentru un număr atât de mare pe cât se preconizează". 

O opinie oarecum atipică are Renate Weber, singurul eurodeputat cu care am discutat care şi-a exprimat convingerea că România poate integra câteva mii de solicitanţi de azil. 

"Există nişte coaliţii făcute în care sunt implicate şi autorităţi şi ONG-uri şi nu cred că vreo câteva mii de persoane ar fi problema. Eu ştiu, pe de altă parte, o iniţiativă în care m-am implicat de la început în care era vorba de adusul unor copii din Ucraina cărora, undeva în nordul ţării, să le asiguri şi casă, şi şcoală, şi să ştiţi că nu e foarte simplu pentru că din punct de vedere legal fiecare trebuie să aibă un statut bine determinat", a spus Renate Weber. 

Ea a adăugat că, fără a discuta direct aspectul cu reprezentanţii abilitaţi ai autorităţilor române, i s-a părut că acestea sunt pregătite pentru o astfel de posibilitate. 

"Acum sigur că depinde foarte mult unde duci oamenii aceia. Statele nu trebuie să vină cu restricţii privind locurile în care trebuie să lucreze. Dacă printre refugiaţii ăia care vin la tine ai medici foarte buni, ar fi bine să nu-i trimiţi să muncească în agricultură, că e păcat. Ideea ar fi să câştige ambele părţi, şi statul în care vin, şi ei. Şi sunt state care practică astfel de restricţii sau nu le recunosc calificările", a precizat Weber. 

Nu în ultimul rând, eurodeputatul Iuliu Winkler a subliniat în context necesitatea ca românii din Parlamentul European să aibă o poziţia naţională în discuţia despre cote. 

"Dincolo de grupurile politice, cei 32 de parlamentari care vin din România trebuie să aibă o poziţie naţională unită. Deocamdată nu s-a întâmplat acest lucru. Votul din septembrie pe propunerea despre cote în PE a arătat patru grupuri între parlamentarii europeni. Culmea este că noi de acasă avem o poziţie concretă, pentru că şi preşedintele (Klaus) Iohannis şi prim-ministrul de atunci au spus că nu acceptăm cotele obligatorii. Acest lucru nu s-a reflectat aici, din păcate. Ar fi poate foarte bine, chiar dacă este an electoral, să existe momente din acestea cruciale în care noi să ne situăm pe aceleaşi poziţii", a afirmat Winkler. 

Mai multe măsuri de securitate sau mai multă cooperare între state? 

Eurodeputatul PSD Victor Boştinaru spune că asocierea fluxurilor de migranţi şi refugiaţi cu terorismul este una forţată şi aduce argumentul conform căruia procentul persoanelor asociate actelor de acest gen este unul redus în totalul celor care vin în Europa. 

"Directorul Europol (Rob Wainwright – n.r.) vorbea de un număr de circa 200 de persoane asociate acestor fluxuri în total şi numai de 1-2 cazuri explicite de terorişti, inclusiv cazul de la Paris. În schimb, Europa este confruntată cu o componentă internă teroristă mult mai mare, respectiv a doua sau a treia generaţie de cetăţeni europeni care au fost radicalizaţi, au fost recrutaţi, s-au dus la antrenamente în Orientul Apropiat, mai ales în Siria şi Irak, şi au venit în Europa şi au comis atentate", a declarat Boştinaru. 

El a adăugat că disponibilitatea statelor membre de a-şi pune în comun capabilităţile de combatere a terorismului "rămâne în continuare extrem de precară", menționează Agerpres.

Te-ar putea interesa și: