Pe măsură ce lumea se îndreaptă către emisii de carbon nete zero, vor fi necesare cantități record de cupru, esențial pentru panourile solare, turbinele eoliene, vehiculele electrice și depozitarea bateriilor.

Din păcate, ne îndreptăm către o criză de aprovizionare. Analiștii pieței estimează că deficitul anual de aprovizionare cu cupru ar putea ajunge la 10 milioane de tone până în 2030 dacă nu vor fi construite noi mine.

Asta înseamnă că prețurile vor crește, oferind minerilor un stimulent pentru a aduce noi cantități de cupru pe piață.
Complexitatea acestor noi mine va fi fără precedent.

Cu excepția cazului în care mineritul se face diferit, presiunea pentru a aduce aceste proiecte în producție ar putea dezlănțui un imapct inacceptabil și catastrofal asupra oamenilor și mediului.

Epoca de aur a cuprului

Până de curând, piața cuprului era plană. Prețurile au fost scăzute. Piața este acum în mișcare, iar cererea de cupru și alte minerale de tranziție energetică a stârnit previziuni ale unui boom al mărfurilor și o epocă de aur pentru explorarea mineralelor.

Cuprul este necesar pentru multe sisteme de energie regenerabilă, inclusiv energia solară și eoliană. aduna informații de piață. Dar, în fața cererii globale crescute, aceste companii mari trebuie să treacă peste provocările de durabilitate a cuprului.

4 provocări majore

Există patru provocări majore cu care se confruntă industria minieră în iminentul boom de cupru. Cât de bine vor fi depășite aceste provocări va determina cine câștigă și pierde în tranziția energetică. În primul rînd, depozitele de cupru sunt blocate în locuri îndepărtate și dificile.

Zăcămintele de cupru dezgropate – cunoscute sub numele de „corpuri orbe” – se găsesc adesea în locuri precum Anzii înalți, Arctica și pe fundul mărilor.

Provocările sociale, de mediu și tehnice ale proiectelor din aceste locații vor fi mai mari decât înainte. În al doilea rând, multe proiecte se confruntă cu opoziție publică. Este vorba de Resolution Copper în SUA, Pebble în Canada, Tampakan în Filipine și râul Frieda în Papua Noua Guinee.

Opoziția publică față de aceste proiecte și altele înseamnă bătălii juridice dificile înainte ca aceste proiecte să poată continua. În al treilea rînd, viitoarele mine de cupru sunt proiectate să aibă un grad inferior și mai adânci. Gradul este o măsură a cantității de metal valoros din corpul minereului (depozit).

Corpuri mai adânci, de nivel inferior, înseamnă că noile mine de cupru pot genera multe roci reziduale, mai mult steril și elemente periculoase, cum ar fi arsenul. În ultimul rînd, este posibl ca noile mine de cupru să fie amplasate în zone sensibile din punct de vedere politic și ecologic.

65% din corpurile de minereu de cupru care nu au fost exploatate se află în zone cu risc ridicat de apă. Iar prea puțină apă înseamnă că minerii concurează pentru ea printre alți utilizatori locali de apă.

Aproape jumătate (47%) din aceste corpuri de minereu se află pe sau în apropiere de terenurile unor populații indigene, iar 64% în sau în zonele critice pentru conservarea biodiversității.

Toate aceste lucruri s-ar adăuga la impactul devastator pe care l-au provocat deja minele existente. Un exemplu celebru este mina Panguna din Bougainville, care a dus la daune masive asupra mediului și a declanșat un război civil.

Mai mult, intensificarea impactului social și de mediu al minelor de cupru ar putea pune în pericol aprovizionarea pe termen lung cu cupru.

O opțiune ar fi de a sprijini extracția pe scară largă a cuprului și tranziția energiei curate pentru binele planetei. Minerii ar face tot posibilul pentru a minimiza impactul, dar este clar că vor exista daune colaterale pentru comunitățile locale.