Deşi ni se impun restricţii pe piaţa muncii în mai multe state europene, oficialii acestora nu pot nega contribuţia pe care emigranţii o au la creşterea economică. Mai mult, nu mergem doar la cules căpşune şi îngrijit bătrâni şi copii, ci avem şi idei de afaceri. Mulţi dintre românii care s-au stabilit peste hotare şi-au înfiinţat firme, creând locuri de muncă atât pentru alţi conaţionali, cât şi pentru italieni, spanioli sau germani. În Irlanda, un român caută de lucru pentru irlandezi, polonezi şi români. În Spania, românii fac pâinea pe care ibericii o pun pe masă, iar în Germania şi Italia, construiesc case şi clădiri de birouri. Sunt firme care, prin taxe şi impozite, sporesc bugetele naţionale.
ITALIA Anul trecut, românii din Italia au înfiinţat peste 17.000 de companii, cu 25% mai multe decât în 2005. Majoritatea au ca obiect de activitate construcţiile (75%), comerţul (7,6%) şi producţia (5,6%). Acesta este rezultatul unui studiu realizat de Camera de Comerţ din Milano, cu ocazia aderării ţării noastre la UE. Cele mai multe firme ai căror proprietari sunt români au fost înfiinţate la Roma (2.700), pe următoarele locuri situându-se Torino (2.400), Milano (1.300) şi Verona (900). În Italia trăiesc peste un milion de români, cei mai mulţi în Roma, constituind cea mai mare comunitate străină din această ţară.
Ioan Iacob, consilier economic în cadrul Consulatului General al României de la Milano, explică de ce numărul companiilor româneşti este aşa de mare: „Poţi solicita ca persoană fizică „o poziţie TVA“ la Ministerul Muncii din Italia, şi astfel poţi emite facturi, încasa şi face plăţi. Deşi regimul fiscal este acelaşi, acestea nu sunt chiar firme în accepţiunea românească a cuvântului“.
Pe de altă parte, Guglielmo Frinzi, preşedintele Camerei de Comerţ Italiene pentru România, afirmă că, în perioada 1997-2005, investiţiile româneşti în Italia au depăşit 18 milioane de euro. În ceea ce priveşte investiţiile italiene în ţara noastră, în perioada 1991-2006, acestea se ridicau la circa 820 milioane de euro (locul cinci din punctul de vedere al capitalului investit), existând aproximativ 21.000 de societăţi cu participare italiană. De altfel, Italia ocupă locul întâi din punctul de vedere al numărului de firme în România, numai în 2006 înfiinţându-se peste 2.000 de noi societăţi. Primele afaceri au fost cele legate de industria lohn-ului, ulterior investitorii orientându-se către alte sectoare ale economiei, cum sunt construcţiile, industria lemnului, agroindustria etc.
Construcţiile şi comerţul sunt ţintele favorite
SPANIA O altă ţară în care se află o comunitate însemnată de români este Spania. Constantin Ene, consilier economic la Ambasada României din Madrid, ne-a declarat că numărul românilor înregistraţi la primăriile spaniole (deci relevant din punctul de vedere al posibilităţii de a înfiinţa o firmă în această ţară) este, conform ultimelor date publicate de Institutul Naţional de Statistică, de 381.955. „Există numeroase asociaţii ale etnicilor români, însă nici acestea şi nici Registrul Comerţului sau camerele de comerţ şi industrie spaniole nu pot oferi o evidenţă a companiilor înfiinţate de către români sau alte grupuri de străini“, spune Ene. Consilierul susţine că o astfel de evidenţă este, practic, imposibil de realizat, în condiţiile în care, în Spania, zilnic se înfiinţează şi se desfiinţează sute de firme, totalul celor existente depăşind o jumătate de milion.
După evaluările ambasadei, aproximativ o mie de persoane au investit un total de circa şapte-zece milioane de euro. Valoarea cumulată a investiţiilor realizate de cetăţenii români în Spania nu se regăseşte evidenţiată în nici o statistică spaniolă, pentru că nu provin din România, ci sunt mici investiţii realizate din activităţile desfăşurate în Spania de către un număr restrâns de români rezidenţi. Potrivit lui Ene, românii înfiinţează cu precădere IMM-uri şi microîntreprinderi în domenii precum: construcţii, transporturi, comerţ, servicii şi sectorul alimentar.
IRLANDA Emigranţii români s-au orientat şi către Irlanda. Din evidenţele ambasadei noastre de la Dublin, aici trăiesc cu forme legale circa 9.200 de români. Însă, se estimează că numărul total al emigranţilor din ţara noastră este de peste 30.000. „Cetăţenii români stabiliţi în Irlanda nu au dezvoltat afaceri de mare amploare. Fiindcă piaţa este de dimensiuni reduse şi costurile de intrare pe piaţă sunt mari, investiţiile româneşti sunt relativ mici“, susţine Emil Lupescu, secretar economic în cadrul Ambasadei României în Irlanda. Astfel, firmele deţinute de conaţionalii noştri stabiliţi în Irlanda sunt de dimensiuni reduse şi desfăşoară activităţi de transport mărfuri, operaţiuni de import-export şi intermediere, alimentaţie publică, comerţ şi, mai nou, intermediere transfer de bani.
Emil Lupescu consideră că, odată cu aderarea României la UE, este de aşteptat ca numărul companiilor româneşti din domeniul construcţiilor prezente pe piaţa irlandeză să crească, în special în calitate de subcontractori pentru firmele irlandeze implicate în derularea de proiecte de anvergură în domeniul modernizării infrastructurii.Investiţiile irlandeze în ţara noastră depăşeau la sfârşitul anului trecut 18 milioane de euro.
8.000 de afaceri româneşti în Ungaria
GERMANIA Românii şi-au înfiinţat firme chiar şi în Germania. Ei fac afaceri în construcţii, comerţ şi consultanţă de business. Din păcate, o evidenţă clară a acestor firme nu există. Gheorghe Bivol, ministru-consilier la secţia economică a Ambasadei Române din Germania, ne-a explicat de ce: „În Germania nu există o instituţie care să înregistreze toate firmele din ţară. Este un stat federal şi fiecare land are un tribunal comercial, iar înregistrarea firmelor se face la tribunalele locale, astfel încât nu putem şti câte firme au românii“.Situaţia este aceeaşi şi în Ungaria, unde ultima statistică s-a făcut în urmă cu trei ani. Emil Incze, consilier economic în cadrul ambasadei noastre de la Budapesta, a spus că, la acea dată, existau 8.000 de companii înfiinţate de cetăţeni români în Ungaria.
ISRAEL În ultimii ani, emigranţii români au fost mai atraşi de mirajul câştigurilor din Occident, uitând de ţările care odinioară erau preferate de muncitorii români. Un exemplu de acest gen este Israelul, stat în care majoritatea construcţiilor au fost ridicate de români. „Din acele zeci de mii de muncitori care lucrau în construcţii au mai rămas doar câteva sute. Salariile sunt mai mari în Occident, plus că politica statului israelian este de a limita imigraţia şi de a păstra locurile de muncă pentru israelieni şi palestilieni“, explică Mihai Burghel, ministru consilier la Ambasada României de la Tel Aviv. Prin urmare, nici firme cu acţionariat românesc nu mai există. Altfel spus, la taxe înainte, la drept de muncă înapoi!
Investiţii de 18 mil. euro
«Ultimele statistici arată că, în perioada 1997-2005, investiţiile româneşti în Italia depăşeau 18 milioane de euro.»
Guglielmo Frinzi, preşedintele Camerei de Comerţ Italiene pentru România
Turismul a deschis calea afacerilor din Ungaria
Ştefan Horvath a ajuns în Ungaria în anii ‘80, în urma căsătoriei, iar în 1988 s-a hotărât să-şi deschidă propria firmă, Imola Tours, după ce lucrase şi în România şi în Ungaria în domeniul turismului. Investiţia iniţială a fost destul de mică, de aproximativ 4.000 de euro. Investiţiile totale pe care omul de afaceri le-a făcut până acum în Ungaria se ridică la 500.000 de euro. „Afacerea s-a dezvoltat destul de greu, munceam câte 20 de ore pe zi, în comparaţie cu cele opt din România“, a spus Horvath. Firma a avut în 2006 o cifră de afaceri de două milioane de euro, iar pentru acest an se estimează o creştere de aproximativ 30 de procente.
Din România, Imola Tours a avut 75.000 de turişti şi a trimis, la rândul său, 5.000 de turişti străini în România. Horwath mai are o firmă în Ungaria pentru tratament postambulatoriu la domiciliu. „Se reduc mult costurile îngrijirilor, de la 60 de euro pe zi, la aproximativ 10 euro pe zi. Este un serviciu care ar trebui să intre şi pe piaţa din România“.
Construcţii româneşti în oraşe nemţeşti
Firma Omnico a fost înfiinţată în 1991 şi activează în domeniul construcţiilor, livrând la roşu clădiri de diferite mărimi. „Totul a mers destul de bine până anul trecut. Suntem forţaţi tot timpul să scădem preţurile, dar trebuie să-mi plătesc şi angajaţii“, spune Nelu Vatra, director economic Omnico, Frankfurt pe Main. „Am făcut lucrări diverse, inclusiv sedii de bănci. Acum lucrăm la un grup de locuinţe. Însă ceva e în neregulă cu mediul de afaceri de aici. Parcă încearcă tot timpul să ne jupoaie… cresc ba impozitul, ba salariul minim pe economie. Am lucrat în Libia, în Egipt, am multă experienţă şi deja simt când ceva este în neregulă. Cu germanii lucrăm bine, nu avem probleme, dar e adevărat că dacă aş fi neamţ, aş avea alt statut. Avem 40 de angajaţi, toţi cu forme legale, cu viză de lucru şi de şedere“.
El spune că cele mai mari costuri le are cu salariile şi cu cazarea. „Schimbări au fost multe în ultimii ani, dar mai mult în rău decât în bine. Nu aş recomanda domeniul construcţiilor celor care doresc să înceapă un business aici.
Pâinea este motorul românilor din Spania
Spania s-a dovedit a fi o destinaţie de succes pentru soţii Bârsan. Plecaţi din România la începutul anilor ‘90, cei doi au deschis întâi o companie de transport de colete, deţinută de Traian Bârsan şi fratele acestuia, Mircea. Apoi, în urmă cu cinci ani, după ce lucrase la diverse firme timp de zece ani, Ana Bârsan a deschis o fabrică de produse din carne şi panificaţie, Bârsan Pan, în Madrid.
„Am investit aproximativ 130.000 de euro pentru a deschide fabrica. Procedeele sunt mult mai simple decât în România, cu ajutorul unui avocat se rezolvă în două, trei săptămâni“, a spus Ana Bârsan. Compania are două magazine proprii şi distribuie produse către alte 20 de magazine din întreaga Spanie. Toţi cei opt angajaţi ai companiei sunt români, o parte fiind chiar membri ai familiei.
„Sunt foarte multe companii româneşti în Spania, majoritatea activând în domeniul construcţiilor“, a spus Ana Bârsan despre afacerile românilor de peste hotare.
În Italia, averile nu se fac peste noapte
„După ‘93 am încercat să aflu cum pot să răzbat în România fără a avea prieteni suspuşi sau naşi chivernisiţi. Am crezut că o diplomă în plus, cea de la Facultatea de Drept, după cea de inginer naval, îmi poate fi de folos. Nu a fost aşa“, povesteşte Ciprian Manoliu, preşedintele Asociaţiei Întreprinzătorilor Români din Milano. În Italia a ajuns în ‘98, dar abia după patru ani a putut să treacă de la munca necalificată la înfiinţarea unei societăţi. A început să lucreze „la negru“, ca instalator pe un şantier din Milano. Patru ani mai târziu, cu 2.000 de euro, şi-a început propria afacere – o firmă de construcţii. „Primul contract important a fost cel de instalaţii pe un şantier de 200 de apartamente. L-am încheiat după doi ani,, fără reclamaţii“, spune Ciprian Manoliu. Nu are un număr fix de angajaţi, dar în perioadele de vârf lucrează cu circa 40 de oameni de diverse naţionalităţi: italieni, români, moldoveni, ruşi şi albanezi. Fostul ofiţer Navrom îşi explică succesul:
„În Italia există ceea ce în România a dispărut: respectul faţă de muncă. Aici nu se fac averi peste noapte“.
Oamenii din Dublin
Inflaţia în continuă creştere l-a determinat pe Cornel Sandu, acum 11 ani, să-şi închidă afacerea pe care o avea în Vaslui, prosperă până atunci, şi să plece din ţară. Şi-a luat soţia şi băieţelul şi au pornit către Marea Britanie. Doi ani mai târziu, s-au stabilit în Irlanda, la Dublin. Legislaţia irlandeză care încuraja, la acea vreme, angajarea emigranţilor l-a convins pe întreprinzătorul român că este timpul să înfiinţeze o agenţie de recrutare de personal – Condor. Cornel Sandu a început afacerea numai cu un fax şi un telefon, dar cu multă dorinţă de a reuşi. Primii cărora le-a găsit un loc de muncă în Irlanda au fost românii, în decursul timpului numărul acestora fiind de câteva sute. Mai târziu au fost impuse restricţii pe piaţa muncii din Irlanda. „Acum cei mai mulţi dintre cei care apelează la serviciile agenţiei sunt polonezi, urmaţi de irlandezi şi români. Avem companii care caută numai români, fiindcă îi consideră buni profesionişti“, susţine Cornel Sandu. Astăzi, compania are patru angajaţi, iar în perioada 2005-2006 a înregistrat o cifră de afaceri de un milion de euro.
Cum se înfiinţează firmele în diverse ţări ale UE
ITALIA
• Pregătirea statutului
• Vărsarea într-un cont curent bancar a cel puţin 25% din capitalul social (100% în cazul SRL-urilor sau a societăţilor pe acţiuni cu asociat unic)
• Subscrierea pentru întregul capital social şi redactarea actului constitutiv în faţa unui notar
• Înscrierea societăţii în Registrul Firmelor
Capitalul minim este de 10.000 de euro pentru o SRL şi de 120.000 de euro pentru o societate pe acţiuni.
• Firma devine operaţională în 13 zile.
SPANIA
• Se face înscrierea la Registrul Comerţului din provincia unde îşi are sediul legal, firma devenind automat membră a Camerei de Comerţ şi Industrie din acea zonă;
• Se numeşte un împuternicit, deţinător al numărului de identificare fiscal;
• Îndeplinirea mai multor formalităţi la diverse instituţii;
• Valoarea capitalului social minim subscris trebuie să fie de 3.006 euro pentru o SRL şi de 60.102 euro pentru o societate anonimă.
• Firma devine operaţională în 47 de zile.
IRLANDA
• Memorandum de asociere
• Un formular tipizat
• Dovada de plată a taxelor de înregistrare.
În Irlanda există trei modalităţi de remitere a documentelor. În funcţie de acestea, timpul de înregistrare a firmei variază între 5 şi 15 zile.
• Taxa de înregistrare a unei companii noi este de 100 de euro, în cazul remiterii documentelor pe suport de hârtie, şi de 50 de euro, în cazul înregistrării prin metoda electronică.
GERMANIA
• Primul pas care trebuie făcut este înregistrarea firmei în registrul local de comerţ, care înaintează cererea mai multor instituţii
• Companiile sunt obligate să fie membre ale camerei, contribuţia fiind în funcţie de cifra de afaceri. Asociaţii unici îşi pot înfiinţa singuri compania, dar în cazul corporaţiilor este obligatorie intermedierea notarială
• Capitalul social minim pentru înfiinţarea unei companii este de 25.000 de euro.
• Firma devine operaţională în 24 de zile.
MAREA BRITANIE
• Se pot înfiinţa mai multe tipuri de companii, private cu sau fără capital social, şi publice, cu un capital social de minimum 50.000 de lire sterline.
• În general, înregistrarea costă
circa 20 de lire. Există şi un serviciu de înregistrare a firmelor într-o singură zi, disponibil pentru o taxă de 50 de lire.
• Cei care vor să-şi înregistreze singuri compania trebuie să completeze la Registrul Companiilor un memorandum de asociere şi mai multe formulare standard.
UNGARIA
• Capitalul social minim pentru o societate cu răspundere limitată este de trei milioane de forinţi (circa 92.000 de euro). Valoarea capitalului vărsat nu poate fi mai mic de 30% din capitalul minim
• Contractul de societate şi celelalte acte necesare trebuie înregistrate la tribunalul care conduce registrul comerţului, în termen de cel mult 30 de zile de la încheierea contractului de societate
• La înregistrarea cererii se eliberează numărul de înmatriculare, numărul de impozitare, numărul de asigurări sociale şi numărul static.
