Statul austriac anunţa, în urmă cu o lună, că nu va mai susţine financiar închiderea defunctei bănci Hypo Alpe Adria. Viena a luat această decizie după ce Autoritatea de Supraveghere Financiară (FMA) a descoperit o gaură suplimentară de 7,6 miliarde de euro în bilanţurile Heta Asset Resolution – vehiculul financiar care administrează activele toxice ale Hypo. Pentru a nu mai pune banii contribuabililor în joc întru satisfacerea creditorilor, Austria a devenit prima ţară care se foloseşte de Directiva Europeană privind redresarea şi rezoluţia bancară, intrată în vigoare de la 1 ianuarie. Decizia luată de Austria, deşi îi scuteşte pe cetăţeni de plata unor costuri care nu sunt ale lor, nu a rămas, însă, fără consecinţe grave pentru întregul sistem bancar european. Şi ce s-a întâmplat până acum ar putea fi doar începutul.

Când creditorii şi deponenţii plătesc

În urmă cu doi ani, sistemul bancar cipriot colapsa sub un munte de active neperformante care au erodat capitalul şi au adus principalele bănci în insolvabilitate. Ciprioţii, împreună cu Banca Centrală Europeană, au luat atunci măsuri în premieră: au oprit plăţile către deponenţi, apoi au confiscat depozitele de peste 100.000 de euro şi i-au transformat pe deponenţi în acţionari. Foştii acţionari şi-au pierdut investiţia şi, din două bănci – Bank of Cyprus şi Laiki Bank, a mai rămas doar una. La acel moment, retorica de pe continent era aceea că Ciprul avea un sistem bancar mult prea mare raportat la nivelul economiei, dezvoltat şi pe statutul de off-shore al ţării, şi cum o parte semnificativă din banii din acele bănci erau ai ruşilor, efectele de contagiune aveau să fie limitate. Sistemul bancar european a făcut faţă acelui moment, dar Europa s-a ales cu un nou model prin care vor fi tratate insolvenţele bancare, copiat după ce s-a petrecut în Cipru şi adoptat prin Directiva la care am făcut referire mai sus. Directivă care a fost adoptată rapid şi a fost imediat implementată de unele state membre, printre care şi Austria. Problema unui astfel de sistem este aceea că, atunci când se recurge la ştergerea datoriilor unei bănci, alte instituţii financiare pot fi afectate. Acest efect de contagiune se poate observa foarte lesne în Austria.

Francul elveţian şi prima victimă

Hypo Alpe Adria a sucombat în 2009, fiind puternic lovită de colpasul pieţei imobiliare din Europa Centrală şi de Sud-Est, unde erau concentrate principalele operaţiuni. Statul austriac a naţionalizat atunci instituţia de credit şi a acoperit găurile de capital pentru a evita falimentul. Justificarea guvernului a fost accea că un colpas al băncii ar fi putut genera efecte similare cu prăbuşirea Creditanstalt din 1931, care a dat startul Marii Depresiuni la nivel global. În 2014, banca a fost împărţită în trei unităţi, printre care şi vehiculul de active „junk” Heta. Regiunea austriacă Carinthia garantează de atunci deţinătorii de obligaţiuni în valoare de 11 miliarde de euro ai Heta – în mare parte bănci germane.

Pe 1 martie aceste garanţii se dovedesc a nu valora nimic, după ce Austria anunţă că sistează plăţile până în mai 2016. O verificare a bilanţurilor Heta a arătat o depreciere masivă a activelor deţinute, în principal credite în franci elveţieni garantate cu proprietăţi comerciale în Europa de Sud-Est – mall-uri şi proiecte de turism. Explozia francului de după 15 ianuare, după ce Banca Centrală a Elveţiei a renunţat la pragul faţă de euro, a dus la deprecierea masivă a activelor şi la erodarea indicatorilor de capital. Creditorii Heta au iniţiat deja o acţiune împotriva Austriei şi aşteaptă o decizie a Curţii Constituţionale în octombrie. La scurt timp după decizia austriecilor, Fondul de garantare a depozitelor din Germania a preluat Duesseldorfer Hypothekenbank AG, care avea o expunere de aproape 350 de milioane de euro pe Heta. Nemţii încearcă o închidere controlată a băncii, însă nu este exclusă varianta ca aceasta să intre în insolvenţă. Potrivit Reuters, situaţia din Austria a atras atenţia BCE, care a cerut băncilor europene să detalieze expunerile pe băncile austriece şi planul de provizionare, semn că ar putea exista şi alte pericole.

Riscuri pentru sistemul bancar românesc

Băncile din Austria sunt cei mai importanţi acţionari străini ai sistemului bancar românesc, cu o cotă de piaţă de 33,9% din total capital străin şi 27,3% din total capital bancar. Banca Comercială Română, deţinută de Erste, a încheiat 2014 cu mari pierderi, ca urmare a unui volum ridicat de credite neperformante. Acestea au fost scoase în parte din bilanţuri anul trecut şi banca a fost obligată să facă provizioane importante, după o reevaluare extinsă a activelor.

Cu acţionari austrieci mai sunt şi Raiffeisen Bank şi Volksbank – vândută către Banca Transilvania, tranzacţie ce urmează a fi închisă luna viitoare.

Sistemul bancar local trăieşte deja cu ameninţarea unei ieşiri a Greciei din zona euro, ceea ce ar duce la colapsul băncilor din peninsulă, care deţin 17,6% din capitalul bancar din România. Bank of America a publicat recent un raport în care arată că guvernul elen mai are doar două săptămâni la dispoziţie să convingă Europa cu un plan de reformă sau riscă să fie expulzată prin tăierea lichidităţii de la BCE. Dacă scenariul cel mai negru pentru Grecia se adevereşte, nici băncile din celelalte ţări europene nu se vor simţi prea bine. Şi nici debitorii şi creditorii acestora.