Marc Dutroux și soția sa, Michelle Martin, au fost arestați pentru răpire și viol în 1986. Încarcerat în 1989, a fost eliberat condiționat după doar trei ani. În 1995 și 1996 a mai răpit șase fete.

Marc Dutroux

 

Michelle Martin – soția lui Dutroux

El a ucis doi adolescenți, pe An Marchal și Eefje Lambrecks, și doi tineri de opt ani, Julie Lejeune și Melissa Russo, ce au murit de foame în pivnița sa. Două fete în vârstă de 12 și 14 ani au supraviețuit.

Dutroux a afirmat atunci că făcea parte dintr-o rețea de pedofili care implica figuri importante. Incompetența poliției a dus la acuzații pe scară largă de acoperire în acest caz. Dutroux a mai spus că omul de afaceri belgian Michel Nihoul a fost complicele său dar și conexiunea lui cu o rețea criminală mult mai mare.

Michel Nihoul – afacerist belgian

După arestarea lui Dutroux, unul dintre complicii săi a afirmat că a găzduit o petrecere la care au participat oficiali guvernamentali și polițiști. Această afirmație, împreună cu afirmațiile privind o posibilă acoperire și informații potrivit cărora Dutroux ar fi oferit fete oficialilor guvernamentali, a provocat revoltă în toată Belgia și a dus la o demonstrație la care au participat aproximativ 250.000 de oameni la Bruxelles – una dintre cele mai mari manifestații din Europa de la al Doilea Război Mondial.

Marc Dutroux era un electrician care, în timpul crimelor, oficial trăia din ajutoare sociale, dar deținea 10 case. The New York Times scria: ”După mai multe dispariții, domnul Dutroux a primit sume mari de bani în mai multe conturi bancare . În patru ani după eliberarea sa condiționată din închisoare, unde a stat o vreme pentru viol și răpire, Dutroux – al cărui singur venit oficial era ajutorul social – ajunsese să aibă o avere de aproximativ 6 milioane de franci. Situație care i-a determinat pe anchetatori să afirme că acesta acționează pentru alții, la un nivel mai înalt, într-un cerc de pedofili și prostituție”.

În 2009, WikiLeaks a furnizat informații suplimentare cu privire la caz, prin publicarea „Dosarului Dutroux”. Autoritățile belgiene au încercat ulterior – fără succes – să oblige WikiLeaks să facă dispărut dosarul belgian. Dosarul cuprinde peste 1.500 de pagini și peste 800 de mențiuni despre omul de afaceri Michel Nihoul.