A fost nevoie ca Institutul Matei Balş să contabilizeze un incredibil număr de 10.000 (zece mii) de bucureşteni muşcaţi de câinii vagabonzi în ultimele trei luni pentru ca primarul general Sorin Oprescu să organizeze un seminar cu responsabilii locali pe tema: Sterilizarea maidanezilor – încotro? În noaptea care a urmat, primarului Oprescu i s-a arătat în vis soluţia la o altă mare problemă a Capitalei: dacă în cinci zile nu se plombează gropile de pe străzi, scoate armata la asfaltări.

ZOOM

Povestea celor 3-4 purceluşi comunitari

După BRIC (Brazilia, Rusia, India, China), revizuit recent, după ce criza globală şi-a produs efectele, în BICI (Brazilia, India, China, Indonezia), un nou acronim a intrat în vocabularul analiştilor: PIGS. Numai că, de data aceasta, nu mai este vorba de un pseudonim al succesului economic, ci de o formulă care desemnează grupul acelor ţări din Uniunea Europeană care au eşuat în modul cel mai jalnic în criza care macină lumea de un an şi jumătate încoace: Portugalia, Irlanda, Grecia şi Spania. Un bancher elen a folosit, într-un articol delicios, povestea celor trei purceluşi ca pretext pentru o analiză succintă şi severă a ţărilor din PIGS. Cei trei eroi ai poveştii sunt, de fapt, patru (inadvertenţele de acest gen sunt loc comun, de la cei patru evanghelişti, care păreau a fi trei, la cei trei muşchetari ai lui Dumas, care erau totuşi patru), dar morala este nealterată: putem învinge lupul doar împreună. Atâta doar că purceluşii comunitari nu prea găsesc îngăduinţă la Bruxelles şi cu atât mai puţin în marile capitale europene, încât vor fi, probabil, obligaţi să plătească cea mai mare parte a consecinţelor propriilor lor greşeli. Aviz altor purceluşi neascultători!

O ghicitoare pe harta Europei

Lucian Blaga vorbea despre mister ca despre minunăţia care face posibilă existenţa lumii. În ochii ziariştilor de la Neue Zurcher Zeitung (NZZ), enigma este mult mai cenuşie, seamănă cu o şaradă, dar nu-i deloc amuzantă, dă multe dureri de cap Uniunii şi poartă un nume: România. Bazându-se pe argumente furnizate de Olli Rehn, fostul comisar pentru extindere, de un investitor străin ajuns în ţara noastră şi de surse de la Institutul de Politici Publice din Bucureşti, NZZ ajunge la un portret în apă tare, dar destul de corect. Astfel, reformele postrevoluţionare s-au axat pe distrugerea industriei în loc de modernizarea acesteia, baza tehnologică şi cea de cunoaştere au fost aproape desfiinţate, agricultura de tip industrial a dispărut aproape complet, cedând locul gospodăriilor tradiţionale de subzistenţă, iar calitatea şi volumul serviciilor publice, de sănătate, educaţie şi cultură au scăzut sub nivelul anilor ´70. O ţară care se zbate de un mileniu să iasă din sistemul economico-social de tip agrar, feudal şi rural, cosmetizată puţin de intervenţiile Uniunii Europene, s-ar putea cantona în postura de periferie rurală şi pitorească, cu identitate confuză şi contribuţie modestă în context comunitar, dacă nu accelerează procesul apropierii de restul Uniunii. Concluzia autorului: România nu era pregătită, în 2007, să se alăture UE (unde am mai auzit asta?…). Şi, în subtext: probabil că n-o să fie niciodată. Concluzia noastră: s-au prins, în sfârşit, dar e prea târziu.

MAILBOX

Pe dric

Reacţii ale cititorilor la articolul „Boc, boc, boc la poarta raiului!“, publicat în Capital nr. 4 din 1 februarie 2010.

Înainte să faci bani cu banii altora, trebuie să faci bani cu banii tăi. Adică, nu te împrumuţi la FMI, neglijând în totalitate potenţialul economic intern şi distrugând sistemul. Or, dl Boc, nefiind economist, dar fiind incompetent, asta face: pune accentul doar pe FMI şi distruge economia. Ok, sunt de acord, veşti bune de la FMI, notă mare, creşte bursa, veselie etc., dar cât o să ţină cheful: juma’ de an? Un an? Doi?

Nu ai voie, în plină criză, să pui măsuri restrictive pe economie, ci doar pe cheltuieli; pe cheltuielile statului, pentru că doar pe alea le poţi controla. Da, sunt de acord să dai afară până şi 70% din personalul administrativ, mai mult din primării şi din alte cele, să restructurezi alte sectoare etc. Dar nu şi să te lăfăi în bugetarea primelor, creşterea cheltuielilor cu administraţia prezidenţială etc. Bun, îi dai afară pe bugetari, după ce ai făcut o analiză temeinică, nu după ureche, dar atunci laşi sau stimulezi dezvoltarea economiei private, ca să poată să-i absoarbă.

Sectorul de stat controlează foarte mult economicul, însă nu prin legi, cum se întâmplă într-o ţară sănătoasă, ci prin birocraţie: zeci de mii de angajaţi puşi pe pile sau pe interese, care au afaceri în spate şi sug toţi banii. De aceea nu reduc cheltuielile. Ei îşi dau lor licitaţii la suprapreţ şi, oricât ar fi bugetul de mare, tot nu o să le ajungă. Pe lângă asta, banii de la FMI şi Uniunea Europeană au fost băgaţi numai în consum, nu şi în investiţii. Dar aşa se întâmplă atunci când un marinar şi un jurist specializat în drept constituţional (un fel de teoria chibritului) conduc economia unei ţări: zero viziune, zero strategie pe termen lung, zero performanţă, 100% băşcălie.

Eu vin din economia reală. În maximum 2-3 luni, că atât mai rezist, o să-mi închid firma – trei şomeri în plus. În aceeaşi situaţie sunt mai mulţi prieteni de-ai mei. Aş trece pe PFA, dar cine ştie ce taxe mai urmează şi acolo. Aşa că mai bine stau flexat. Nu mai plătesc taxa radio-tv, impozit forfetar, nu mai duc declaraţii de două-trei ori pe lună la Finanţe, nu mă mai stresez de controale, nu plătesc penalităţi. Am stat şi m-am gândit: în doi ani şi jumătate, de când am firma, n-am apucat să mă concentrez 100% pe performanţă, ci pe obligaţiile faţă de stat. Am avut cele mai bune intenţii, am dat de lucru altor oameni, am vrut să ajut la dezvoltarea ţării, am ales să nu plec peste hotare. Concluzia: nu ai cu cine, iar dacă n-ai cu cine, atunci n-ai nici cu ce. Banii de la FMI pot doar să prelungească agonia. De la sloganul „Să trăiţi bine!“ şi, mai nou, „La bine şi la greu!“, ne pregătim pentru „La rău şi la dezastru!“ (Trimis de Rafael27)

OFSAID

MĂRTURISIRE Cei care fac astfel de afirmaţii trebuie să se gândească cum au ajuns ei, la un moment dat, miniştri.
Replica lui Vasile Blaga, ministru în funcţie, la afirmaţia doamnei ex-ministru Monica Macovei cum că, în partidul domniilor lor, numirile în funcţii de conducere se fac pe bază de telefoane, şi nu pe criterii profesionale. Dilemă: care dintre cei doi, Macovei sau Blaga, este mai în ofsaid?

SUBTIL Dacă vă îmbolnăviţi de cancer, are cine să vă plătească spitalizarea?
Primarul Constanţei, Radu Mazăre, cândva ziarist şi de-a pururi maestru al comunicării, răspunde unei jurnaliste la întrebarea: dacă veţi fi condamnat în dosarul atribuirilor ilegale de terenuri, ar avea statul pe ce pune sechestru? Dl Mazăre n-a precizat dacă răspunsul său trimite la un principiu juridic sau este o simplă urare.

FRUSTRARE Nu ne confundaţi cu România şi Grecia!
Premierul bulgar Boiko Borisov, explicând cancela­rul­ui Angela Merkel cum e cu mania per­se­cu­ţiei.

AHOY Sigla trebuie să fie, categoric, din domeniul navigaţiei.
Un panseu lejer al dlui Sorin Frunzăverde în chestiunea noii sigle a PDL. Colegii au sărit imediat în ajutor. O timonă! Un nod marinăresc! Ba nu, o sirenă! Perfect, dar există şi sirene blonde?!

FATALITATE Voi fi un lider politic în PSD şi în viaţa politică românească în următorii ani, pentru că ăsta este destinul meu.
Mircea Geoană, cel care a ratat prilejul de a ajunge Lider Maximus, se consolează cu destinul de lider pe viaţă.