SIRENĂ

Deasupra unei fotografii ca aceasta, ziariştii belgieni au titrat voios: „Vive le tourisme en Roumanie!“ În loc să cheltuim sute de milioane de euro pe promovarea turistică, mult mai înţelept, mai ieftin şi mai eficace ar fi să-i plătim doamnei ministru un onorariu de 5%.
Mă rog, treacă de la noi: 50%!

ZOOM

Mereu pe prima pagină, oriunde, tot mai des

Pentru promovarea excepţională (cum de la Dracula-Vodă încoace nu s-a mai pomenit) a României ca ţară a misterului feminin, fin dozat cu ingrediente politice şi de afaceri, doamnei ministru Elena Udrea ar trebui să i se ridice, în fine, statuia mult visată şi cu mult nerv reclamată cândva în faţa comisiei parlamentare de anchetă. Soclul care şade părăsit de vreo două decenii în faţa Casei Presei pare că atâta aşteaptă.

Faptul că publicaţii măricele din vestul european se preocupă de graţiile şi performanţele de-acum legendarei Elena te poate duce cu gândul fie la încă o combinaţiune fără cusur a muzei turismului românesc, fie la o valoare de piaţă pe care doar capitalismul matur i-a descoperit-o, deocamdată.

După Corriere della Sera, revista italiană Gente i-a făcut un portret măgulitor: „O ministresă blondă de 3 miliarde de euro“. Aşa sună titlul sub care este reconstituită cariera doamnei Udrea: „Frumoasa şi puterea. Acum, în atenţia presei a ajuns o blondă, aparent un ministru al României lipsit de prejudecăţi, propusă a gestiona 3,7 miliarde de euro provenite din fondurile Uniunii Europene. Povestea noii ministrese a stârnit deja polemici aprinse. Ajunsă în Bucureşti la vârsta de doar 19 ani, fiica unui şofer şi a unei casieriţe, ea a ajuns în scurt timp subiectul unor scandaluri după ce a pozat într-o lenjerie provocatoare pentru revista The One. „Banii îmi sunt necesari pentru a frecventa cursurile Universităţii“, se justifica, la vremea respectivă, frumoasa Elena. După ce a absolvit Dreptul, şi-a găsit un soţ, miliardarul Dorin Cocoş, care a promovat-o în cariera politică în stufful actualului preşedinte al României, Traian Băsescu. Doi parteneri de asemenea calibru i-au asigurat strategia câştigătoare. Protejata lui Băsescu (prezentat în alegeri drept „omul anti-corupţie“) s-a distins în scurt timp, în campania electorală a preşedintelui reales, prin gestionarea în favoarea acestuia a unor fonduri publice „suspecte“. Ulterior, ea a fost acuzată de a fi atribuit fonduri consistente unor prieteni ai soţului său.“

Ziarul german Die Welt remarcă, şi el, „fericirea“ Elenei Udrea de a-şi fi găsit un sot putred de bogat şi notorietatea ei ca „vedetă“ în diverse publicaţii româneşti. Cotidianul se arată îngrijorat de faptul că banii contribuabililor din UE vor sta la mâna unei persoane căreia i s-au adus în mod repetat acuzaţii de corupţie.

MAILBOX

De la oameni păţiţi

Reacţii ale cititorilor la articolul „2010 – Ieşim din criză?“ publicat în Capital nr. 52 din 28 decembrie 2009.

Ieşim. Din criză o să ieşim doar prin faliment. Speranţa managerilor că traiul de huzur poate continua la nesfârşit este deşartă. (Trimis de Masi)

Faliment. Fazele clasice ale falimentului unui SRL care câştigă 40 de miliarde şi cheltuie 50 de miliarde. 1) Se vinde şi se externalizează tot ce nu este rentabil. 2) Directorii, ca să-şi păstreze poziţiile, împrumută SRL-ul. 3) Se procedează la creşterea preţurilor produselor, sunt daţi oameni afară şi scad salariile. 4) Salariaţii (cu excepţia directorilor) şi furnizorii nu mai sunt plătiţi; angajaţii pleacă fără compensaţii. 5) Se declară falimentul. Cu cât falimentul va veni mai rapid, cu atât va fi mai bine pentru toată lumea, cu exceptia directorilor. Salvarea nu poate avea loc decât în primele două faze, prin achiziţionarea de echipamente performante cu resurse proprii şi credite pentru creşterea productiei şi a productivităţii, corelată cu reducerea cheltuielilor. Din păcate, România tocmai a intrat în faza a treia, iar împrumuturile nu fac decât să prelungească agonia. (Trimis de Ion)

Vinde euro şi primeşte lei (sau invers). Am avut un amic isteţ foc, cu pretenţii de jucător pe piaţa de capital. Primea de la rudele din Vest mărci şi dolari. Îi schimba în lei, când paritatea era favorabilă, iar când cursul îi permitea, schimba leii în valută. Se folosea de casa de schimb valutar a unui prieten. Într-un dialog mai relaxat, patronul casei de schimb a recunoscut că jumătate din BMW-ul firmei sale a fost plătit din comisioanele provenite de la amicul meu. Când rudele din Vest au venit la el în vizită, l-au găsit sărac şi plin de datorii. L-au abandonat, iar el n-a mai pupat subvenţii. Amicul nu a disperat. A intrat în politică şi acum învârte sume mult mai mari de bani. Are BMW-ul lui, dă interviuri prin presă. Se pare că s-a orientat şi a pupat acolo unde trebuie. (Trimis de spoon)

Un război aproape de casă. Este vorba de supravieţuire şi de simţul realităţii, nu de luptă politică, nici de egoismul celor din administraţia publică. Politicienii trebuie să aibă curajul să reducă bugetele, să reducă deficitul şi să controleze cheltuielile cu multă responsabilitate. Nu putem să plătim taxe mai mari. În acelaşi timp, sacrificiile trebuie făcute de noi toţi, şi nu doar de clasele sărace şi de şomeri. Sectorul public a controlat aproape totul în ultimii ani, iar progresul şi inovaţia se pot întâmpla doar când acest control va fi înlăturat. (Trimis de Urzica007)

OFSAID

SANEPID Impozitul minim şi-a atins scopul şi a fost necesar, având un efect curativ şi de deratizare a unor ramuri economice.
Emil Boc (premier, 2008-2009, 2010-?) împărtăşind viziunea sa zoologică asupra mediului de afaceri.

TEOREMĂ Anul 2010 va fi un an de creştere. În standardul de viaţă al cetăţeanului român se va observa prin menţinerea actualului standard, prin necoborârea sub un nivel. Cetăţeanul nu e conştient. Şi nu poate fi întors din drum la un moment dat şi să i se spună: ai primit prea mult la un moment dat şi acum luăm înapoi. Facem un efort ca ceea ce s-a primit în avans să rămână acolo. Ceea ce înseamnă că cetăţeanul se bucură de un standard mai bun anticipat. În 2010, omul va putea să spună: am un loc de muncă, am securitatea pentru mine şi pentru familia mea. Am un stat care începe să funcţioneze mai bine şi am un sector de infrastructură care începe să se creeze.
Sebastian Vlădescu nu este un intim al limbii române. Nu este nici politician, pentru că nu ştie să mintă frumos. Ministru de finanţe? Poate, om mai vorbi. Ce-o mai face dl Pogea?…

BUCURIE Eu nu cred că dacă tatăl unui copil din România e om politic, om de afaceri sau ceva, neapărat copilul lui trebuie să stea în scaune cu rotile, să îi curgă bale din gură. Să se bucure poporul român că n-am pus-o pe Bahmuţeanca pe listă.
Silviu Prigoană, om politic, om de afaceri sau ceva, despre lista electorală a familiei Prigoană.