Într-un limbaj neobișnuit de tranșant, șeful diplomației americane a vorbit în cadrul Brusells Forum despre amenințarea reprezentată de PCC (Partidul Comunist Chinez), nu despre China ca țară, arătând că acesta a încălcat multiple angajamente internaționale pe care și le-a luat față de OMS, OMC, ONU sau față de oamenii din Hong Kong. El a criticat ”practicile economice prădătoare ale autorităților de la Beijing, care încearcă să forțeze națiunile să facă afaceri cu Huawei”, companie despre care a afirmat din nou că ”este un braț al statului polițienesc al PCC”, având obligația să pună la dispoziția autorităților toate informațiile strânse despre clienți.

Aceste acuzații nu sunt noi. În schimb este de remarcat disponibilitatea americanilor și europenilor de a face front comun, înțelegând că pe cont propriu nu pot face față provocărilor în relația cu China. După ce la întâlnirea în format videoconferință cu miniștrii de Externe ai statelor membre UE, Mike Pompeo nu a dat un răspuns la propunerea Înaltului Reprezentant pentru politică externă al UE, Josep Borell, iată că acesta a venit acum și este pozitiv! Structura de dialog permanent euroatlantic pe tema relației cu China va fi constituită.

Deși există în continuare divergențe mari între anumite state europene și SUA privind amenințarea reprezentată de China, de exemplu participarea unor companii precum Huawei la operarea rețelelor 5G, este un pas înainte. Pandemia de coronavirus care s-a răspândit în toată lumea din cauza mușamalizării inițiale a epidemiei de către regimul comunist chinez a dus la o trezire forțată a europenilor față de esența acestuia. Diplomația agresivă a ajutoarelor și încercarea Chinei de a-și vinde modelul autoritar, cât și gestionarea pandemiei, ca pe un succes, însoțită de campanii agresive de fake news și manipulare împotriva Occidentului, a avut efectul contrar, ducând la reacții de respingere din partea europenilor.

În cuvintele lui Pompeo: ”Nu SUA, ci China forțează Europa să aleagă între lumea liberă și viziunea ei autoritaristă. Mușamalizarea pandemiei de Covid-19 care a ucis sute de mii de oameni în întreaga lume a accelerat trezirea euroatlantică. Văd mai mult realism pe continent raportat la amenințarea reprezentată de PCC, iar aceste provocări trebuie să le abordăm împreună ca parteneri transatlantici”.

Interdependență, nu dependență

Dincolo de pandemia provocată de virusul chinezesc, UE și SUA au în continuare aceleași probleme legate de China: lipsa de reciprocitate în accesul pe piața chineză a companiilor occidentale, faptul că acestea sunt obligate să formeze joint venture-uri cu parteneri chinezi, care în multe cazuri le fură know-how-ul și apoi le replică produsele, concurență neloială și dumping, subvenții uriașe de la stat pentru companiile chineze care numai private nu sunt, sufocarea unor țări prin îndatorare pentru investiții chinezești îndoielnice în infrastructura mare în cadrul proiectului-mamut Belt and Road și riscurile asociate de preluare a unor active strategice chiar și în țări europene.

Secretarul de stat american a spus-o foarte clar că nu este vorba despre a nu mai face afaceri cu China, ci despre a schimba paradigma, pe o bază de echitate și reciprocitate. Asta înseamnă că europenii și americanii nu trebuie să mai lase China să le dicteze termenii și condițiile, sub amenințarea că în caz contrar le taie accesul la piețele sale, iar economiile și companiile vestice vor avea de suferit. China trebuie să fie determinată să joace corect, să respecte regulile Organizației Mondiale a Comerțului, să semneze un acord de protejare a investițiilor occidentale. Mai pe scurt, Beijingul trebuie să înțeleagă că nu poate face ce vrea cu Vestul, care este complet dependent de China, ci este în realitate o relație de interdependență.

China are nevoie mare de investiții occidentale, de know-how, de tehnologie, de acces pe piața UE și pe piața americană. Războaiele comerciale și sancțiunile nu sunt în interesul ei. De cealaltă parte, americanii și europenii trebuie să găsească o strategie comună de contracarare a Chinei, care să îmbine stimulente pozitive și negative, sticks and carrots, pentru că până la urmă problemele sunt aceleași și atunci și acțiunile ar trebui să fie coordonate. Și pe americani, și pe germani de exemplu îi afectează spionajul industrial chinez, furtul de know-how și tehnologie, încălcarea dreptului de proprietate intelectuală, concurența neloială, restricțiile la accesul companiilor lor pe piața chineză, valul de fake news-uri și dezinformări în legătură cu modul în care autoritățile au gestionat criza de coronavirus, experimentele iresponsabile pe coronavirusuri în laboratoarele din Wuhan.

Unitatea euroatlantică în fața unei Chine tot mai agresive este esențială pentru că PCC încearcă acum să-și propage modelul autoritarist la nivel global ca unul de succes, care trebuie să fie îmbrățișat de alte țări. Bătălia viitorului va fi între acest model autoritarist și democrațiile și lumea liberă, în primul rând una economică, dar și una legată de valori.

Agresivitatea Chinei în spațiul Asia-Pacific și nu numai trebuie descurajată și conținută, iar PCC trebuie constrâns să joace după regulile internaționale, nu să ajungă lumea întreagă să se conformeze regulilor unui regim autoritar. Unele țări mari precum Japonia sau SUA au înțeles deja că dependența economică de China este o vulnerabilitate și acum încep să-și relocalizeze producția, prin stimulente financiare. Altele mai mici au început să realizeze că investițiile chineze, deși par atractive pe termen scurt, fără condiții legate de stat de drept, democrație, predictibilitate legislativă etc, au un preț foarte mare pe termen lung și nu de puține ori îi îngroapă pe beneficiari în datorii.

Instituirea unui mecanism de dialog permanent între SUA și UE legat de China este un prim pas binevenit de conștientizare a problemei. Se creează structura, apoi trebuie să existe un consens privind amenințarea reprezentată de PCC, dar cele mai importante sunt măsurile și acțiunile concrete care vor decurge din acest demers.

Matei Dobrovie
deputat PNL, membru al Comisiei de Politică Externă din Camera Deputaților