Marele Ducat al Luxemburgului este o ţară de mici dimensiuni,  înconjurată de Belgia, Franţa şi Germania. Destinul său a fost legat, în mod inevitabil, de cel al vecinilor săi.  Luxemburgul s-a aflat, de-a lungul vremurilor, sub stăpânirea multor state şi familii conducătoare, dar a constituit o unitate politică separată, chiar dacă nu întotdeauna autonomă, începând cu secolul al X-lea. În prezent este un mare ducat ereditar, cu un sistem parlamentar unicameral. Limba naţională, luxemburgheza, este înrudită cu germana. De altfel, germana este prima limbă străină învăţată de luxemburghezi, fiind folosită şi în mass-media. Limba administrativă este franceza.
Luxemburg este ţara cu cel mai mare PIB din Uniunea Europeană. PIB-ul pe cap de luxemburghez depăşeşte 99.000 de euro. Aceste se explică prin faptul că un număr mare de rezidenți străini sunt angajați în Luxemburg și, prin urmare, contribuie la PIB-ul acestuia, în timp ce, în același timp, ei nu sunt incluși în populația rezidentă.
Ţara are o populaţie de doar 511.000 de persoane, alcătuită în proporţie de 42,9% din cetăţeni ai altor state. La ultima numărătoare, în Luxemburg se găseau locuitori provenind din 160 de ţări, însă 86% dintre aceştia sunt cetăţeni ai ţărilor Uniunii Europene.
Acum 100 de ani, Luxemburgul era cunoscut în întreaga lume pentru producţia sa de trandafiri. Cele 260 de specii de trandafiri cultivate reprezentau baza celui mai important flux de export al ţării. În secolul al XX-lea, ţara a cunoscut o creştere economică puternică graţie exploatării bogatelor zăcăminte de fier. La apogeul acesteia, un sfert din populaţie lucra în industria oţelului, care constituia două treimi din economia ţării.
După ce în anii ’70 industria siderurgică a suferit o criză la nivel mondial, ca urmare a supraproducţiei, minele de fier s-au închis. Luxemburgul s-a reorientat spre sectorul financiar-bancar, care s-a dezvoltat spectaculos în urma deciziilor guvernanţilor de a menţine un nivel scăzut al taxelor şi impozitelor. În doar trei decenii, Luxemburgul a devenit cel mai important centru financiar al Europei
Pe lângă atuurile fiscale, Marele Ducat a profitat şi de excelenta pozitionare geografică. Conform statisticilor Eurostat, 40% din averea existentă în UE este concentrată pe o rază de 500 de km în jurul Luxemburgului. Dacă aria este extinsă la 700 de km, averea din această zonă reprezintă 70% din totalitatea bogăţiilor aflate în Uniunea Europeană.
Nu-și expun public viețile
În Luxemburg, oamenii au adesea familii numeroase. Este normal pentru ei să fie crescuți într-un oraș și să rămână acolo pentru tot restul vieții lor. Prin urmare legăturile și obligațiile față de ceilalți membri ai familiilor lor sunt foarte strânse. Părinții joacă un rol important în viața copiilor lor, alegând adesea educația și  cariera pe care le vor urma moștenitorii lor. Astfel, se poate spune ca există o formă de ierarhie socială, care este cât se poate de evidentă. Majoritatea celor care traiesc în Luxemburg sunt de religie romano-catolică, iar majoritatea sărbătorilor catolice sunt sărbători naționale.
Locuitorii din Luxemburg au tendința de a nu-și expune public viețile. Ei sunt apropiați față de prieteni și familie, dar nu și față de străini. Foarte rar vezi pe cineva afișându-și emoțiile sau alte laturi ale comportamentului, în afara casei. Ei nu pun de regulă întrebări personale, întrucât le respecta celorlalți intimitatea. Linia de demarcație dintre afaceri și viața personală este extrem de evidentă. Oamenii sunt prieteni la muncă, dar relațiile de la birou sunt separate de cele din sfera socială.
Locuitorii din Luxemburg au cel mai mare salariu minim.  Aceştia primesc 1.801 euro pe lună, bani garantaţi de legislaţie. Potrivit datelor Eurostat, salariile minime lunare în statele Uniunii Europene variază între 1.801 euro în Luxemburg şi 138 de euro în Bulgaria. În România, salariul minim este de 162 de euro pe lună. În ciuda nivelului de trai ridicat, locuitorii din Luxemburg nu apar în fruntea clasamentelor celor mai fericiți oameni din lume. De altfel, luxemburghezii cumpără mai multe țigări și alcool de persoană decât în oricare altă țară din lume. Populația consumă 84,4 litri de bere pe an, iar berea constituie doar 14% din alcoolul consumat în Luxemburg. De aici rezultă că în medie, luxemburghezii beau 603 litri de alcool pe an.
Relațiile dintre România și Luxemburg
Relaţiile diplomatice dintre România şi Marele Ducat de Luxemburg au fost stabilite la 5 decembrie 1910, la rang de legaţie. La 12 noiembrie 1966, relaţiile diplomatice dintre cele două ţări au fost ridicate la rang de ambasadă, dar România a continuat să fie reprezentată prin ambasadorul rezident la Bruxelles. În februarie 1992, a fost deschisă la Luxemburg o ambasadă rezidentă.

La 30 noiembrie 2011, valoarea totală a comerţului româno-luxemburghez a fost de 51,47 milioane euro, în creştere cu 13,31% faţă de aceeaşi perioadă din 2010, exportul fiind de 10,03 milioane euro (+17,9%), iar importul de 41,44 milioane euro (+12,25%).
Principalele investiţii luxemburgheze în România
Luxemburg ocupă locul 12 în clasamentul pe ţări de rezidenţă a investitorilor în societăţi comerciale cu participare străină la capitalul social. La 30 septembrie 2011 erau înregistrate  688 de companii cu participare luxemburgheză la capitalul social (0,39% din total), valoarea capitalului social subscris fiind de 711,9 milioane euro (2,25% din total). Principalele domenii: industrie, servicii profesionale, comerţul cu ridicata, comerţul cu amănuntul, construcţii, transporturi şi agricultură.
Comunitatea românească din Luxemburg
Conform datelor obţinute de la Institutul Naţional de Statistică din Luxemburg, numărul cetăţenilor români înscrişi pe lângă administraţiile locale din Luxemburg era de peste 1.200 de persoane, la nivelul anului 2009. În 2011 a avut loc un recensământ al populaţiei în Luxemburg, datele oficiale nu au fost încă făcute publice.
De menţionat însă că pe lângă cetăţenii români care sunt stabiliţi în Luxemburg, trebuie menţionaţi şi cetăţenii români care trăiesc în Marea Regiune, adică în regiunile de la frontiera Luxemburgului, aflate în Franţa (Lorena), Germania (Saar, Renania-Palatinat)  şi Belgia (Provincia Luxembourg), în măsura în care mulţi dintre aceştia au interese de ordin profesional, social, educativ, cultural în Marele Ducat de Luxemburg. Estimativ, comunitatea românească din Luxemburg şi Marea Regiune este de câteva mii de persoane.
În decembrie 2011, guvernul luxemburghez a decis prelungirea restricţiilor privind accesul lucrătorilor români pe piaţa luxemburgheză a muncii până la 31 decembrie 2013, când acestea vor fi ridicate definitiv.

SURSA: travel.descopera.ro, europa.eu, tuktuk.ro, mae.ro