Așa am ajuns astăzi, în Olanda, de pildă, la performanța de a crea haine care, odată îmbrăcate – în special de oamenii de pe ultima treaptă a societății – pot încasa donațiile trecătorilor sensibili prin simpla apropiere a cardului de o mânecă a unui astfel de accesoriu vestimentar. Pare limpede, epoca banilor lichizi, metodă de plată apărută cu 600 de ani înainte de nașterea lui Hristos, se apropie de sfârșit.

2007 a însemnat anul zero al acestei noi lumi, una dimensionată de două coordonate: sistemul bancar a început să se clatine și Apple a adus în viețile noastre primul model de iPhone.

„Împrumuturile subprime au alcătuit explozivul de la temelia băncilor, care controlaseră fluxul și refluxul banilor secole la rând și care erau acum pe cale să se prăbușească asemenea unor turnuri părăsite”, apreciază Jacques Peretti, jurnalist de investigație la BBC și autorul unui volum care a zguduit lumea afacerilor: „Înțelegerile care ne-au schimbat lumea” (Editura Litera, Colecția Kronika, 2019).

Jucători noi

Aceste instituții financiare trecuseră prin cicluri de expansiune și recesiune mai bine de un secol: prăbușirea Wall Street-ului, Legea Glass-Steagall și reglementarea, politica economică a lui Reagan și dereglementarea, criza din 1990, cea mai lungă perioadă de creștere a bursei din istorie și lanțul subțire al împrumuturilor subprime.

Băncile traversau, deci, o fază de vulnerabilitate. În acest context, alți jucători au fost gata să intre pe piață: giganții tech. Aceste corporații se autointitulează companii de tehnologie, dar tehnologia reprezintă doar o punte de trecere către statutul pe care l-au deținut sute de ani chiar băncile. Iar ezitările tot mai accentuate ale vechilor organizații le-au oferit șansa de a face primul pas – speculează Peretti în cadrul unei anchete BBC.

Cum anume? Scenariul lui Jacques Peretti este următorul: apariția iPhone-ului a scăzut vânzările de laptopuri și a crescut vânzările de telefoane – prima etapă în procesul preluării banilor de la vechile instituții și transferului puterii către companiile de tehnologie. Întâi aveau să dețină controlul asupra achizițiilor, apoi asupra administrării banilor și a serviciilor financiare și, în cele din urmă, aveau să devină noile bănci. Dar prima fază o reprezentau cumpărăturile online și pentru asta aveau o nouă armă: aplicațiile.

Informația la putere

La început, Steve Jobs nu a înțeles. A fost nevoie de intervenția unui expert în investiții cu grad ridicat de risc, pe nume John Dooer, și de activitățile unui grup de hackeri care a lansat un „jailbreak“ ce permitea instalarea aplicațiilor pe telefon. Așa a fost stârnit interesul lui Jobs pentru aplicațiile terțe, așa a înțeles contribuția reală a acestor aplicații la dezvoltarea potențialului iPhone-ului.

Jobs avea o încredere de neclintit în aplicațiile web, dar, la mai puțin de un an de la lansare, la evenimentul special organizat pentru prezentarea evoluției iPhone-ului, Steve Jobs a anunțat o schimbare bruscă de direcție. Dezvoltatorii de tehnologii puteau să creeze aplicații pentru iPhone, pe care să le vândă prin ceea ce se numea App Store.

Compania Apple a fost prima care și-a înfipt steagul pe teritoriul a ceea ce reprezenta o nouă lume: spațiul din mijlocul unei tranzacții, unde se petrecea acum toată acțiunea. Dacă reușești să pătrunzi în acest spațiu, pășești pe o întindere infinită de informații – datele referitoare la o anumită achiziție sunt conectate printr-o rețea digitală detaliată cu milioane de alte cumpărături făcute de tine, de familia ta și de orice altă persoană pe care o cunoști sau cu care n-ai interacționat decât pe platformele de socializare.

Lupta se dădea – concluzionează Peretti – pentru controlarea acestui spațiu și, pentru a se înțelege cât de dură a fost această încleștare, vom dezvălui mai departe informații din culisele unei afaceri colosale: „Apple Pay” – înțelegerea dintre Apple și Chase din 2014.

Marea manevră

„Cu un an înainte, în vară, Apple a invitat fiecare dintre cele mai mari cinci bănci – vechii gardieni ai banilor – să se implice în proiect, fără să dezvăluie și numele celorlalte bănci deja contactate. JPMorgan, cel mai important emitent de carduri din SUA, a înființat o celulă de criză într-o sală de conferințe fără ferestre, din San Francisco. Doar 100 din cei 300 de angajați ai băncii JPMorgan care lucrau la acest proiect au știut că exista un parteneriat cu Apple”, schițează Peretti tabloul acestei uriașe manevre financiare.

Pe 9 septembrie, directorul financiar al băncii JP Morgan Chase, Marianne Lake, a mers la sediul din New York și a așteptat un semnal. La 4.000 de kilometri depărtare, într-un birou din California, directorul general al companiei Apple, Tim Cook, a dat din cap aprobator către asistentul său. Apple și JP Morgan considerau că sincronizarea era esențială pentru a lua prin surprindere competitorii și piețele.

La 11:35 dimineața, Tim Cook a dat vestea bombă: Apple lansa un sistem de plată pentru care nu trebuia să plătești, dar la care urmau să se aboneze toate magazinele și toate companiile online din lume. Apăruse o nouă monedă, numită „Apple Pay“. La New York, una dintre asistentele lui Lake a scos din geantă un măr verde și l-a pus pe masă – semnalul prin care Marianne Lake era anunțată că a sosit momentul să acționeze. Ea a dat din cap aprobator către adjuncta ei. „Așadar – a spus ea – suntem foarte entuziasmați“. Avea și motive: marele deal fusese făcut.

Bani, dar nu orice bani

O afacere care a zguduit din toate încheieturile instituțiile care deținuseră controlul asupra banilor timp de un secol. Vicepreședintele Mastercard, James Anderson, s-a plâns că afacerea Chase Apple Pay nu a respectat rețelele de plăți. „Ceea ce a vrut să spună, de fapt, a fost că Apple Pay nu a respectat fluxul de câștiguri al marilor bănci și al companiilor emitente de cărți de credit”, explică Peretti.

Apple și Chase își parcaseră tancurile pe peluza celor mai vechi instituții financiare ale Americii. Mai mult decât atât, Apple urma să-și ofere serviciile gratuit. Spațiul din mijlocul unei tranzacții, unde se găseau înainte banii, nu mai era locul unde să-i afli și acum. „Apple câștiga un avantaj asupra concurenților săi lăsând acest spațiu gol în mod deliberat. De ce? Deoarece valoarea pe care o avea acest spațiu nu consta în banii încasați de pe urma lui, ci în noul tip de bani: informațiile despre tine. Acesta era noua monedă”, a conchis Jacques Peretti.

Știai că?

Primele monede din metal au apărut în Asia Mică, în secolul al VII-lea înaintea erei noastre?

Chinezii au introdus pe piață banii din hârtie deoarece nu aveau suficiente resurse de cupru pentru a bate cantitatea de monedă necesară?

Elementele grafice ale celor şapte bancnote euro redau șapte stiluri arhitectonice caracteristice culturii europeane: clasic, romanic, gotic, renascentist, baroc şi rococo, arhitectura în oţel şi sticlă a secolului al XIX-lea şi arhitectura modernă a secolului al XX-lea?