La apogeu, un baril de Brent se vindea cu aproximativ 120 de dolari. În ultimele săptămâni, aceasta a scăzut  la 16 dolari, fără  semne reale de recuperare. Industria se teme că problemele vor dura mult mai mult decât pandemia COVID-19 și asta a însemnat că mulți muncitori sunt concediați, înloc să fie bagați în șomaj tehnic. Pierderile de locuri de muncă estimate sunt de 20% dintr-o forță de muncă estimată la 151.000 de persoane angajate direct sau indirect de sector. Potrivit BBC, anumite pierderi de locuri de muncă au fost deja anunțate iar „multe altele” care urmează să fie confirmate în lunile următoare.

Directorul executiv al OGUK, Deirdre Michie, a declarat: „Cu gazul și petrolul la prețuri minime istorice, atât de curând după una dintre cele mai grave crize înregistrate de sectorul nostru, se întrevede o perspectivă deosebit de sumbră pentru industria britanică de oil and gas”. „Dacă Marea Britanie își va menține aprovizionarea cu energie internă, va proteja locurile de muncă și va construi infrastructura critică de care are nevoie pentru a trece în viitor la o economie cu zero emisii, avem o industrie pentru care merită să lupți.”

Plan de salvare în trei etape

Asociatia reprezentantă a industriei a prezentat un plan în trei etape, care speră că va reduce impactul pe termen lung. Aceasta solicită soluționarea nevoilor imediate ale industriei, urmată de recuperarea  industrială și apoi o tranziție accelerată către o industrie cu zero emisii de gaze cu efect de seră. O scădere a prețurilor petrolului este în mod normal o cauză de sărbătoare în țările cu consum ridicat. Un american consumă în medie 10 litri de petrol sau produse petroliere pe zi, în condiții normale.

Însă pentru țările producătoare de petrol – „petropola globală” – o astfel de scădere a prețurilor brutei poate duce la dezastru și greutăți teribile pentru milioane de oameni. Este ușor de observat de ce petrolul este denumit aurul negru. Când prețul a crescut, veniturile din petrol au umplut cuferele companiilor și guvernelor din țările producătoare hrănind oamenii și plătind pentru servicii publice înfloritoare. În ziua de azi, a avea petrol pare fi mai degrabă un blestem decât o binecuvântare.

Grupurile ecologiste spun că orice sprijin guvernamental pentru petrol și gaze trebuie să vină cu obligații pentru companiile petroliere. Ryan Morrison, de la Friends of the Earth Scotland, a declarat: „Orice măsuri de sprijin care încearcă să readucă industria în„ afaceri ca de obicei ” a și înainte de coronavirus, fără a ține cont de lucrători și comunități care se confruntă cu cele mai mari greutăți va duce la o altă criză mai târziu.

„Am văzut deja industria acuzată de tratarea forței de muncă ca un robinet care poate fi pornit și oprit. O continuare a acestei abordări în care lucrătorii sunt primii afectați de problemele industriei nu poat continua”. Aproximativ 30% dintre companii au declarat că au reușit să obțină finanțare ca parte a pachetelor guvernamentale COVID-19. Alte 40% au declarat că încă explorează opțiunile.

Se estimează că cheltuielile de capital vor scădea la aproximativ 3,5 miliarde de lire sterline – ceea ce ar fi una dintre cele mai mici cifre de la descoperirea petrolului în Marea Nordului. Activitatea de foraj este de așteptat să scadă cu 50% în 2019.