Conform acesteia, ultramediatizatul si hiperelogiatul proiect educational CRED (Cred in educatie), va toca bani publici mulți, fără a se produce o redresare a sistemului.

Redăm integral mai jos opinia doamnei profesor lleana Rusenescu.

„CREATOR ÎN EDUCAȚIE între VIS și REALITATE!

Să fim creativi, să inovam! Ne îndeamnă și își dorește ministrul educației naționale. La fel ne îndeamnă și ”ÎNSUȘI” doamna Premier Viorica Dancila, dându-ne dovezi zilnice de creativitate și inovare lingvistică.

,,De ce să nu folosim internetul în predarea lecțiilor noastre?” Se întreabă d-na Ecaterina Andronescu. Nu pentru că nu ne dorim să fim creativi, va răspund, d-na ministru Ecaterina Andronescu! Dimpotrivă! Când nu suntem creativi sau nu folosim internetul, este pentru că intangibilii ,,directori inovatori”, ,,cu concurs”, mult apreciați de MEN și ISMB, ne sabotează în mod deliberat activitatea. Întrebați-l, va rog, d-na Ecaterina Andronescu, pe ,,directorul inovator” din Școală ,,A.P.” unde este (de câțiva ani buni) internetul din cabinetul de limbi străine, internet pe care alți directori îl asigurau. De ce nu există internet? Pentru că respectivul are alte priorități instituționale, colaterale procesului instructiv-educativ? De ce sunt bani pentru asigurarea confortului personal (aer condiționat, monitor Big Brother în cabinetul propriu, televizor funcțional non-stop în ,,biroul portarului”, aer condiționat, TV în secretariat, bani pentru activități de protocol etc., etc.). De ce nu se asigura resursele necesare? De ce trebuie să vină respectivul ,,director” să mă hărțuiască pe mine și să-mi oprească xeroxul când mă duc să xeroxez materiale pentru elevi (cu hârtia cumpărată de mine)? De ce nu are bani pentru toner și pentru alte resurse, când imensă sala de sport este suprainchiriata până la miezul nopțîi? De ce alți directori reușeau să asigure reursele necesare, iar el nu reușește? Ce se-ntâmpla cu banii? Poate aflați dumneavoastră, d-na ministru, că pentru noi acestea sunt întrebări tabu.

Vorbește d-na Ecaterina Andronescu despre proiectul CRED (,,Creator de educație”), recent lansat, ultramediatizat. Că doar așa e campanie, nu? Foarte bine! Deși nu cred că este chiar marele ”WOW” al creativitățîi și inovării în domeniu. Și nici panaceul sistemului de învățământ, așa cum se sugerează. Să nu mai vorbim de faptul că tare, tare, mă tem că mare parte din fondurile proiectului se vor duce mai mult pe resursă umană implicată. Selectată știm noi cum, de cine și de unde!

Dar să lăsăm aceste aspecte!

Până vom vedea cum va fi cu acest proiect și care vor fi efectele și beneficiile, rebuie să admitem că la capitolul creativitate, oamenii școlii româneșți au depus totdeauna eforturi deloc neglijabile. Dintotdeauna și din resurse proprii. Am urmat, că mii și zeci de mii de cadre didactice, cu interes și drag, zeci, sute de cursuri de formare profesională. Unele foarte bune, altele de rutină. Am urmat cu mult entuziasm și drag, cu ceva ani în urmă, un curs de predare inovativă, bazată pe clasele virtuale. A nu se înțelege că elevii nu mai vin la școală. Doar că aceștia pot accesa conținuturile și pot exersa deprinderile în cauza și din confortul informal dorit de ei, oricând și în orice formulă doresc ei. Când doresc ei și nu când li se impune să dorească. Doar și nouă ne place să învățăm gratis, pe o platforma ,,Moodle” sau în regim ,,MOOC” orice dorim, când dorim, de la orice furnizor dorim, stand confortabil acasă sau în mijlocul naturii.

Am învățat ce lucruri minunate se pot face cu acele metode de e-learning, moblile-learning apps, clase virtuale etc. Elevii sunt fascinați de astfel de metode. Eficientă acestor metode este fantastică. Elevii se implică de plăcere în activitate și au un feedback constant, rapid, pentru tot ceea ce fac. Feedback personalizat, pe care toți elevii îl asteapata și pe care noi nu îl putem asigura decât în mică sau foarte mică măsură prin metode neasistate de calculator, oricât ne-am strădui. În plus, profesorul are, la rândul lui, atât un feedback individual, la nivelul fiecărui elev, cât și la nivelul clasei. Printr-un singur click. Am așteptat și eu, că mii de alți colegi din toată țară, dotarea școlilor cu softurile necesare. Așa-numitele softuri ,,SANAKO”, cu care MEN își propusese să doteze școlile, conform proiectului. Unde sunt acele softuri? De ce nu au mai ajuns în școli? Care a fost finalitatea practică a unui proiect minunat, care ar fi putut scoate din impas sute de mii de elevi aflați la limita sau sub limita nivelului minim de promovare a unor examene și care i-ar fi putut scuti și pe ei și pe părințîi lor de consecințele pe termen lung și traumele asociate eșecului școlar? De ce a trebuit să moară un astfel de proiect, care ar fi putut revigora și menține viu interesul elevilor pentru învățare și școală?

Vorbește d-na ministru Ecaterina Andronescu despre proiecte. Da, elevilor le place să învețe prin intermediul proiectelor. Pot învață multe și pot face niște lucruri uimitoare. Inclusiv elevii care, de obicei, se angajează cu greu în sarcinile de lucru. Dacă d-na Ecaterina Andronescu și ISMB admit beneficiile formative ale proiectelor, de ce îi permit directorului din Școală ,,A.P” să-mi blocheze proiectele pe care doresc să să le fac cu elevii mei? De exemplu! Ce explicație are ISMB sau d-na Ecaterina Andronescu pentru faptul că-i permite unui director să nu-mi semneze acordul de colaborare pentru implementarea proiectului ”Young Digital Leaders”? Proiect pilot european, creat în beneficiul elevilor! Oportunitate gata creată de alte instituții, oportunitate ,,pusă pe ta