Și nu doar asta, la RATB, deși cei care nu-s pensionari călătoresc cu ajutorul unui card, acesta nu-i un contactless autentic. Adică, ei pun plasticul în fața unui POS, dar nu e posibil să achite călătoria cu orice card bancar paypass. Nu poţi plăti, ca la hipermarket, marfă de până în 100 de lei, fără să introduci PIN-ul.

La RATB, poţi utiliza doar cardul regiei şi portofelul electronic de la BCR sau BRD. Degeaba ai bani pe contactless-ul bancar, îţi trebuie alţii ca să-ţi încarci portofelul electronic. Chiar dacă operatorul de transport are tot un soi de sistem contactless,el funcţionează în circuit închis. Iar instrumentele acelor bănci sunt singurele cu care poţi merge cu troleul în București, ceea ce direcţionează business-ul de la o companie cu poziţie dominantă către respectivele bănci, lăsându-le pe dinafară pe celelalte. RATB are un sistem paypass paralel, Poşta nici n-a auzit de POS, însă, la metrou era posibil să mergi cu orice tip de contactless. Dar de ce vorbesc la timpul trecut?

Pentru că în loc să facă RATB posibilă plata cu paypass-ul oricărei bănci nu se mai poate face acest lucru nici măcar la metrou. Ceea ce contrazice sloganul publicitar al Mastercard care spunea că ai câte călă- torii cu metroul vrei tu cu cardul contactless. În ciuda avantajelor pe care le-ar avea operatorii de transport din Capitală. Nu mai e nevoie să emită propriile carduri, să ţină atât de multe casierii deschise şi personal aferent. Se pare că operatorilor de transport le convine să funcţioneze cu bani luaţi înainte, după cutuma dintr-o anumită meserie, ce e asemă- nată frecvent cu politica. Fiecare călător obişnuieşte să încarce mai mult pe cardul de la RATB decât o simplă călătorie ori să-şi cumpere abonament.

La fel e şi la metrou, unde se achiziţionează minimum două călătorii. Se vede că respectivii agenţi economici urmăresc să fie creditaţi permanent, să se lichidizeze de la utilizatorii transportului în comun. La fel cum se întâmplă și la alte utilități, din zona de energie. Iar marea problemă a produselor puse la dispoziţie de cei ce funcţionează cu banii luaţi înainte, pe credit, e că strângerea lichidităţii nu stimulează consumul. Spre deosebire de contactless care-l fluidizează.

Plăteşti exact cât consumi sau chiar mai mult, pe seama descoperitul de cont. În timp ce RATB sau Metrorex nu doar că nu-ţi oferă nişte produse cu care să mergi pe credit, nu ma ai posibilitatea nici să le foloseşti pe ale altora.

Mai multe articole scrise de Ionut Bălan găsiţi pe bloguluibalan.ro

Acest articol a fost publicat în numărul 8 al revistei Capital, diponibil la chioşcuri în săptămâna 26 februarie – 4 martie 2018