Tensiunea dintre Turcia şi Grecia din Mediterana de Est din ultima perioadă s-a transformat într-o adevărată criză. Şi nu numai între două ţări vecine, dar şi în Uniunea Europeană.

Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, depune mari eforturi pentru eliminarea acestei tensiuni dintre Turcia şi Grecia. Cancelarul Germaniei, care în cei 15 ani în care s-a aflat la putere îşi asumă pentru a doua oară preşedinţia în exerciţiu a UE, acordă o mare importanţă soluţionării acestei crize.

Merkel este de părere că această tensiune ar putea fi eliminată printr-o soluţie politică şi prin negocieri directe între părţi. În cadrul conferinţei de presă organizată după întoarcerea din vacanţa de vară, cancelarul Merkel a declarat: „Toate ţările membre UE sunt obligate să ia în serios Atena şi să o sprijine în problemele în care are dreptate.”

Această declaraţie a lui Merkel a fost greşit percepută de unii jurnalişti din Germania.

Poate că s-a dorit să se înţeleagă greşit.

În mass-media turce, declaraţia lui Merkel a fost considerată o situare de partea Greciei.

Însă Merkel a subliniat în mod special „în problemele în care are dreptate”.

Şi cât de importante sunt relaţiile cu Turcia.

Au spus că sunt pregătoți

Partea turcă, şi în  special preşedintele Recep Tayyip Erdoğan, a declarat în mod sistematic că „suntem pregătiţi pentru a colabora şi a ajunge la un acord cu toate ţările în privinţa unei împărţiri juste în Mediterana de Est, care să poată fi acceptată de toată lumea”.

Într-o astfel de situaţie şi în cazul în care tensiunile dintre Grecia şi Cipru şi Turcia nu vor fi soluţionate pe cale diplomatică, s-a anunţat că Uniunea Europeană va impune sancţiuni Turciei şi că deja se lucrează la diverse sancţiuni.

Înaltul Reprezentant al UE pentru Relaţii Externe şi Politica de Securitate, Josep Borrell, a spus că pentru a împiedica căutările Turciei de hidrocarburi în apele disputate ale Mediteranei de Est s-ar putea adopta o decizie de impunere de sancţiuni persoanelor fizice, bunurilor sau navelor ce aparţin Turciei.

Conform Tratatului de la Lausanne, apele teritoriale ale Greciei se întindeau până la 3 mile marine în largul Mării Egee.

În anii 1930, Grecia, cu de la sine putere, a extins acest spaţiu la 6 mile marine.

Pentru a nu strica relaţiile de bună vecinătate, Turcia nu a obiectat faţă de această decizie.

Ţările membre UE ar trebui să ştie acest lucru.

Dar, după o scurtă perioadă, Grecia a semnat un acord cu Italia şi şi-a extins apele teritoriale la 12 mile marine.

Extinderea apelor teritoriale ale Greciei la 12 mile marine în Marea Egee a transmis semnalul că doreşte să îngusteze spaţiul de acţiune a Turciei.

Amenință Turica

Şi chiar ameninţă Turcia ascunzându-se în spatele Uniunii Europene.

Celelalte ţări membre UE ştiu foarte bine că acest lucru nu este în conformitate cu acordurile internaţionale. La fel şi preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, care sprijină în totalitate efectuarea de manevre militare comune ale Franţei şi Greciei în Marea Egee. Macron declară că ia în considerare mai mult faptele Ankarei decât vorbele ei şi că ţara sa aplică faţă de Turcia „politica liniei roşii”. Dar până cu puţin timp în urmă, acelaşi Macron spunea: „Ar trebui să lăsăm deoparte ipocrizia în relaţiile dintre Turcia şi UE. Uniunea Europeană nu a avut întotdeauna o atitudine onestă faţă de Turcia.”

Cu aceste cuvinte, Macron mărturisea că Uniunea Europeană nu a avut o atitudine corectă faţă de Turcia.

Şi fostul comisar european pentru extindere, politicianul german Günter Verheugen, era de aceeaşi părere.

În cadrul unei emisiuni de la televiziunea germană la care am participat, l-am întrebat pe Verheugen „Nu a fost o greşeală faptul că înainte de soluţionarea problemei cipriote, Ciprul de Sud a fost primit în UE?”.

Fără să stea pe gânduri a răspuns: „Da, a fost o greşeală. Şi chiar o mare greşeală.”

Şi la un alt program tv, Verheugen mărturisea în legătură cu aderarea la UE: „Nu am fost corecţi faţă de Turcia”.

Da, este adevărat că în Turcia nu totul este roz.

Dar ţări care nu sunt mai bune ca Turcia din domenii precum democraţia, statul de drept şi libertatea presei au devenit membre ale Uniunii Europene. De 57 de ani Turcia aşteaptă la porţile UE.

Şi din această cauză spunem „A bit of honesty, un peu d’honnetete, ein bischen Ehrlichkeit”.

Adică spunem „Puţină onestitate”.

Oare cerem prea mult?