O aritmetică simplă care ține cont că numărul cetățenilor qatarezi este de puțin peste 300.000, restul până la 2,7 milioane fiind cetățeni străini. Iar cu un GDP de peste 400 de miliarde de USD, statul Qatar are cel mai mare venit pe cap de locuitor din lume, depășind Lichtenstein. Un standard de viață pe care l-am testat ultima dată atunci când l-am însoțit, în 2015, pe Victor Ponta în turneul din Orientul Mijlociu.

Era impresionant să vezi cum centrul Doha arată ca un mini-Manhattan, cu zgârâie-nori din sticlă și metal, iar în mijlocul deșertului se construise un Oraș al Educației. Un oraș, nu un campus!

Acolo au venit cele mai importante universități din lume: Weill Cornell Medical College, Carnegie Mellon School of Computer Science, Georgetown University School of Foreign Service, Northwestern’s Medill School of Journalism, Texas A&M’s School of Engineering, care dau diplome echivalente cu cele din țara de origine. Cu alte cuvinte, nu contează dacă termini cursurile de la Georgetown University în Washington sau în Doha, diplomele de absolvire sunt identice. Ceea ce diferă este modul în care sunt date bursele de către Qatar Foundation, mult mai generoase. Pe același model a fost construit și un Oraș Medical cu clădiri și aparatură care depășește ceea ce am văzut în Europa. Am și acum proaspătă în memorie stupoarea lui Nicu Bănicioiu, ministrul Sănătății în guvernul Ponta, care a venit bulversat de la întâlnirea cu omologul său qatarez. Îl întrebase ce buget are, iar răspunsul fusese simplu: „Cât am nevoie! Când termin banii cer alții”. Iar bugetul normal varia între 4 și 5 miliarde de dolari. Repet, la o populație de 2,7 milioane de oameni.

Ponta a intuit potențialul Qatarului

Atunci, Victor Ponta a intuit potențialul investițional al qatarezilor, dorința lor de a ieși în lume și a făcut eforturi ca să le dea toată atenția cuvenită. A propus ca misiunea diplomatică să fie ridicată la nivel de ambasadă, iar Klaus Iohannis a acceptat și a numit ambasador unul din cei mai buni arabiști din Ministerul de Externe, cel mai tânăr ambasador al României și unul dintre cei mai activi.

Mișcare îndrăzneață, dar rezultatele se văd. A încercat să deschidă canale de cooperare economică. Guvernele următoare n-au mai făcut-o, așa că astăzi în supermarketurile din Doha poți vedea produse din Polonia, Ungaria, Bulgaria, iar din țara noastră am reușit să aducem (deocamdată) magiunul de prune de Topoloveni. Încă negociem pentru alte produse, dar este o piață extrem de competitivă.Din 2015 rămăsesem cu impresia că în Qatar este posibil orice. De fapt, aproape orice. Așa că atunci când am avut ocazia să mă duc în Doha pentru câteva zile, am făcut-o fără ezitare, mai ales că se declanșase un conflict cu un potențial exploziv.

Aveam ce vedea, pentru prima dată putând fi martorul unei încleștări din lumea arabă. Iar paralela dintre David și Goliath făcea călătoria și mai interesantă.

Conflict diplomatic fără precedent

Așa cum unii dintre dumneavoastră deja știu, o coaliție de 12 state din zonă, condusă de Arabia Saudită, a rupt complet relațiile diplomatice cu Qatarul, acuzându-l că sprijină mișcările extremiste și finanțează organizațiile teroriste.

Motivul invocat de primele țări arabe care au rupt relațiile diplomatice cu Qatarul a fost legat de niște declarații ale Emirului apărute în presa locală. Era vorba despre faptul că emirul Qatarului, șeicul Tamim bin Hamad al-Thani, care a vorbit la o ceremonie militară, a numit Iranul „o mare putere” și a descris relațiile Qatarului cu Israel drept „bune”.

El a spus că există tensiuni cu Donald Trump, adăugând că președintele american se confruntă cu probleme juridice în țara sa de origine, deoarece acuzațiile asupra legăturilor sale cu Rusia continuă. Se vorbea și despre retragerea ambasadorilor din țări arabe, în frunte cu Arabia Saudită. Declarații care au inflamat zona, venite după vizita președintelui Donald Trump în Orientul Mijlociu, ocazie cu care ceruse statelor arabe să fie mult mai ferme în stoparea finanțării organizațiilor teroriste.

Fake news și finanțări suspecte pentru teroriști

De aici a plecat furtuna, numai că regimul de la Doha a spus că aceasta reprezintă „fake news”, că această știre falsă a fost postată de hackeri pe siteul oficial al Qatari News Agency, iar reportajul fals atribuit televiziunii de stat a fost postat pe o versiune clonă a canalului de YouTube. Ipoteza a fost întărită de surse americane, citate ieri de Washington Post, care spuneau că în spatele atacului cibernetic ar fi Emiratele Arabe Unite sau o grupare de hackeri angajați de aceștia.

Numai că lucrurile nu s-au oprit aici. Acuzațiile au continuat. De la sprijinul acordat Mișcării Fraților Musulmani, care a nemulțumit Egiptul, la relațiile cu Iranul și implicarea în mișcările rebele din Yemen, până la finanțarea unor grupări teroriste, toate acuzațiile erau aduse regimului de la Doha. Nu lipseau nici reproșurile legate de postul de televiziune Al-Jazerra, acuzat că a sprijinit Primăvara Arabă, că exprimă opinii contrare politicilor oficiale ale statelor din zonă.

Povestea cea mai suculentă este cea legată de o presupusă răscumpărare de 1 miliard de dolari pe care Qatar ar fi plătito unor grupări shiite din Irak care răpiseră 26 de membri ai familie regale din Doha. Nimeni nu a confirmat-o, nimeni nu a infirmat-o, așa că nu știi dacă-i adevărată sau falsă, dar acest lucru este tipic în Orientul Mijlociu. Oricum cifra de un miliard de dolari a atras atenția mass-mediei internaționale. Iar qatarezii spun că-i un exemplu de propaganda neagră a Arabiei Saudite.

Qatarul este pedepsit pentru viitor

Pentru că în lumea arabă nimic nu-i ceea ce pare, iar împletirea relațiilor dintre canale oficiale, neoficiale și mișcări teroriste este o realitate cotidiană, a trebuit ca în cele câteva zile să stau de vorbă cu mulți oameni, ziariști străini, diplomați și oficiali, ca să înțeleg cât de cât natura acestui conflict.

Am aflat numeroase versiuni, unele favorabile, altele mai puțin favorabile regimului de la Doha, dar nefiind un analist de politică externă, am preferat să rămân reporter și să văd cum se comportă o țară aflată aproape în încercuire.

Concluzia mea este că Qatarul a fost pedepsit nu numai pentru ceea ce a făcut în trecut, ci și pentru ceea ce avea de gând să facă în viitor. Mi s-a părut că Arabia Saudită a profitat de rolul pe care-l joacă în regiune pentru a pune la punct un stat mic, cu ambiții mari. Și cu buzunarele pline.

Banii, motorul conflictului

Iar banii joacă un rol foarte important, Qatar Investment Authority având peste 330 de miliarde de dolari investiți peste hotare. Din Rusia (participație de 9 la sută Rosfnet) până în Germania (11 la sută din Volkswagen), New York și Los Angeles (al patrulea investitor în imobiliarele americane) bogăția qatareză a pătruns și în Paris și Londra. Nu are rost să vă plictisesc cu toate lucrurile pe care leau cumpărat, dar pot să mai adaug că echipa de fotbal Paris Saint-Germain, holdingul de lux Valentino Grup și producătorul de filme Miramax fac parte din portofoliul diversificat.

Nici din punct de vedere strategic, Qatarul nu stă rău. Are relații prietenești cu Iranul, dar găzduiește o bază militară americană cu 11.000 de soldați și se pregătește să aducă încă un aliat pe teritoriul său, Turcia, care a accelerat dislocarea de forțe militare, pentru descurajarea oricărui conflict militar.

Izolare totală în 24 de ore

În toată acestă lume care pare de vis, realitatea brutală a globalizării a lovit puternic, s-a declanșat o criză politică care a luat prin surprindere lumea occidentală, în câteva zile trecând prin Doha și în regiune, Secretarul de Stat Rex Tillerson, ministrul francez de externe, Jean-Yves Le Drian, vâjâiala vizitelor diplomatice fiind fără întrerupere.

Din 5 iunie, peste noapte, în 24 de ore, Qatarul a fost aproape complet izolat, principala cale de aprovizonare terestră trecând prin Arabia Saudită, iar drumul a fost închis total. Nici porturile din Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite nu au mai fost accesibile vapoarelor sub pavilion qatarez. Iar în condițiile în care 90 la sută din mărfurile proaspete veneau prin Arabia Saudită, vă puteți închipui dificultatea situației. Dacă adăugăm și faptul că embargoul a fost instituit în perioada Ramadamului, aveți o dimensiune reală a impactului.

În primele zile s-au înregistrat momente de panică, qatarezii golind magazinele, dar acum lucrurile au revenit la normal. M-am plimbat prin vreo trei mall-uri și n-am găsit nici un semn de lipsă de alimente. Legume proaspete, mărfuri din Europa și din zonă. Cozile în Carrefourul din Băneasa sunt mai mari decât la cel aflat în Mall of Qatar, o construcție uriașă terminată în urmă cu câteva luni, iar românii nu sunt amenințați de nici un embargou.

Un mall cât un oraș mic

Ca să înțelegeți dimensiunea mall-lui vă pot spune că am făcut pe jos vreo 6 kilometri, vizitându-l pe tot. Prețurile sunt comparabile cu cele de la București, deși veniturile lor sunt incomparabil mai mari, iar rata de schimb apropiată, un euro fiind echivalentul a 4,11 riali qatarezi. Spre surprinderea mea, hainele sunt mult mai ieftine decât la București, mai ales că era perioada de reduceri, însă măsurile mari, L și XL, se epuizaseră. Blocarea drumului prin Arabia Saudită făcea ca aprovizionarea să se facă mult mai greu.

Tot la capitolul lipsuri am constat pe pielea mea că apa este cel mai bun prieten în deșert, fiind prima dată când am simțit că mă deshidratez instantaneu, un drum prin Souq (bazar) chiar și la zece seara fiind ca o aventură într- un cuptor încins. Dacă vrei să mergi la piscină e bine să o faci de la șase dimineața pentru câteva ore, în rest fiind un demers prohibitiv.

Nu prea se mai găsește Coca Cola light sau Pepsi light, care veneau din import. E aproape marfă de contrabandă, așa că de fiecare dată când găseam, aveam n-aveam chef, o beam. Iar ca să aveți imaginea a ceea ce înseamnă consumul de băuturi non-alcoolice într-o țară „dry”, vă pot da un reper: Red Bull vinde 12 milioane de doze pe an, iar consumul este în creștere.

Un regim relaxat, pritenos cu românii

Trebuie spus că deși este o țară islamică, Doha are un regim mult mai relaxat decât cel din Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite. Există restaurante, în hotelurile de lux, unde expații pot bea o bere sau un vin, pot merge la discotecă sau la un bar. Cele mai populare sunt brunch-urile, unde cu 350 de riali poți mânca și bea cât vrei. Internetul nu este restricționat decât în privința canalelor porno, dar presa este controlată de stat. Că așa-i modelul în Orientul Mijlociu. Românii au ajuns și în Qatar, fiind înregistrați în jur de 3.000, cea mai mare parte din ei fiind angajați la compania aviatică Qatar Airlines, aproape o mie. Ei sunt exemplul de succes, câștigând mult peste ceea ce puteau obține în țară. Avem și o femeie-pilot la QA, plecată de la Tarom, așa că putem spune că suntem bine reprezentați.

Plimbându-mă prin mall am dat într-un magazin de trei românce angajate de câteva luni. Nu erau foarte mulțumite de modul în care o duceau, primeau casă, transport și un salariu cam la nivelul celui pe care-l luau în România. Una din ele, Simona, terminase o facultate în străinătate, lucrase într-un minister, dar salariul mic de 1.500 de lei o făcuse să ia drumul străinătății. Nu se adapta la condițiile de aici, fiind disperată de căldura extremă, în zilele în care am fost eu temperatura varia între 40 și 43 de grade Celsius. De fapt, în Qatar, cam trei luni pe an pot fi numite a fi prielnice traiului așa cum îl vede un european.

Maria, muntenegreanca ce vine la Untold

Marea surpriză a fost când am dat într-un restaurant de Maria, o fată din Muntenegru, care auzindu-ne vorbind românește ne-a spus că de-abia așteaptă să vină la Untold, festivalul de la Cluj. Rămași cu gura căscată, am încercat să aflăm de la ea cum îi merge. Era mulțumită, mai ales că în țara ei, ca profesoară, nu făcea mai mult de 200 de euro, iar aici avea un salariu de 2.000 de riali, plus masă și casă. Nu era afectată de criză, nici nu observase că s-a schimbat ceva în viața de zi cu zi. Era veselă pentru că de săptămâna asta avea zbor direct spre Skoplje.

Criza politică este percepută de oamenii de afaceri qatarezi ca pe o oportunitate. Unul din cei mai bine relaționați dintre ei mi-a spus că de data asta, cei de la conducerea statului vor da mai multă atenție expaților.

Așa cum vă spuneam, 95 la sută din forța de muncă din Qatar este formată din străini, care nu aveau aceleași drepturi ca un cetățean obișnuit. O mică paranteză: un cetățean qatarez nu plătește taxe, nu plătește electricitatea, primește o rentă de la stat, nu plătește pentru sănătate, iar tinerii la 18 ani primesc cadou de la guvern un Land Cruiser. Așa că au motive să fie mulțumiți.

Însă, de la debutul crizei, a izbucnit o mișcare de susținere a emirului Tamim bin Hamad Al Thani cum nu s-au așteptat nici cei mai activi suporteri, o mișcare care a inclus și pe cei care nu au beneficiile cetățenilor. Părea că vorbim de o vedetă rock, nu de conducătorul unui stat islamic din Oriț , entul Mijlociu.

Gloriosul Tamim, simbolul rezistenței pasive

Plecând de la afișul unei expoziții de artă deschisă în iulie, care avea figura Emirului, s-a dezvoltat o întreagă mișcare de rezistență pasivă, care a explodat chiar în zilele în care eram la Doha. Am văzut nu numai postere, ci și tatuaje, stickere pe mașini, bannere pe care semnau oamenii care treceau pe stradă. Sceptic, am căutat să văd dacă este vreo autoritate guvernamentală implicată. Dar n-am găsit.

De-abia la câteva săptămâni de la declanșarea mișcării, instituțiile de stat începeau să participe și ele. Autorul portretului este Ahmed Bin Majed Al Maadheed, un tânăr artist specializat în animație, grafică computerizată, iar în momentul în care a distribuit imaginea pe contul său de social media, a explodat! Tamim-al-Majd sau Gloriosul Tamim, așa se traduce imaginea devenită simbolul rezistenței.

Qatarezii, obligați să devină mai creativi

„Asta va face regimul de la Doha să devină mai atent cu nevoile expaților”, mi-a spus un om de afaceri cu care am băut un ceai. La fel va face ca cei de la guvern să devină mult mai flexibili cu mediul de afaceri. „Cu cât va fi mai lungă criza diplomatică, cu atât ne va ajuta mai mult să ne înțelegem între noi, să vedem punctele de vedere ale celorlalți”, și mi-a dat un exemplu. Până acum, dacă vroiai să faci o fabrică primeai pământul și toate aprobările cam după 6-9 luni. De ieri, prin decizia primului-ministru qatarez, lucrul ăsta se întâmplă în 72 de ore, printrun răspuns pe care-l primești pe email.

Atitudinea regimului de la Doha este extrem de interesantă. În pofida conflictului exploziv, își respectă contractele încheiate. Astfel, Dubaiul primnește gaz cu 50 la sută reducere de preț în continuare deși face parte din coaliția anti-Qatar. „Vrem să demonstrăm că una-i una, alta-i alta!”, mi-a spus un oficial qatarez. Atipic pentru zonă.


De altfel, „Business as usual”, este răspunsul relaxat, standard, pe care l-am auzit de la fiecare om cu care am intrat în contact. Este ca o mantră rostită pentru alungarea spiritelor rele. Deocamdată lucrurile stau așa, dar prognozele vorbesc de o criză prelungită, în stil arăbesc, pe durata unor generații. Iar lucrul ăsta poate să însemne foarte mult pentru actuala generație.

Cămilele – victimele inocente ale conflictului

La final vă spun și vouă o poveste care mi-a atras atenția. Cele mai multe victime ale conflictului Qatar – Arabia Saudită s-au înregistrat în rândul cămilelor. Păstorii lor foloseau deșertul de la granița cu saudiții pentru creșterea turmelor. Când li s-a dat un ultimatum de 36 de ore ca să părăsească teritoriul saudit, au făcut-o lăsând mii de cămile moarte de sete și epuizare pe șosea. Vorbim de evacuarea a peste 15.000 de cămile și 10.000 de oi care au trecut cu bine granița, dar alte mii au murit. Au rămas prizoniere în teritoriul saudit peste 150.000 de cămile. O poveste care a emoționat mult, cămila.

Despre cele 14.000 de familii mixte care au fost nevoite să se despartă nu mai are rost să mai amintesc. Este tipul de tragedie pe care o întâlnești adesea în zonă. Oamenii aproape că s-au obișnuit cu ea.

Unii ar numi asta război hibrid. Cu fake news, tragedii umane, cu o dezvoltare lungă în timp, la finalul căruia care nici nu vei mai știi cine-i învinsul acestei lupte.


Te-ar putea interesa și: