3 soluții pentru ieșirea din criza lipsei forței de muncă din România

17 May 2021
3 soluții pentru ieșirea din criza lipsei forței de muncă din România

Statele Uniunii Europene se confruntă cu o problemă oarecum paradoxală: avansurile economiei, în general, și ale nivelului de trai, în particular, au condus la creșterea semnificativă a speranței de viață a populației. Este un fapt îmbucurător că populația de pe teritoriul Uniunii trăiește, în medie,mai mult  decât oricând în istorie. La acest lucru a contribuit desigur și creșterea gradului calității vieții dar și investițiile în sisteme de sănătate performante. 

 

Există totuși și un revers al medaliei care nu este foarte încântător, în mod special din punct de vedere economic și demografic. Creșterea speranței de viață este însoțită de îmbătrânirea populației, deoarece nivelurile natalității nu țin pasul cu această evoluție. Astfel, profilul demografic european este în rapidă schimbare, iar statistica este necruțătoare din acest punct de vedere: populația cu vârste în limitele necesare pentru a se afla în câmpul muncii scade văzând cu ochii în timp ce populația care se apropie sau care este deja în zona pensionării crește destul de rapid. Situația fiind cu atât mai gravă cu cât peste această evoluție generală se suprapune și emigrarea masivă a câtorva milioane bune de cetățeni aflați exact în zona de vârstă productivă către țările din Vestul Europei, în căutarea naturală a unei salarizări mai bune. 

Ce soluții au statul și angajatorii  români la amenințările ce pândesc piața muncii din România

 

Este din ce în ce mai pregnant semnalul de alarmă tras de angajatorii din România în ceea ce privește penuria de personal calificat sau necalificat pentru completarea posturilor libere necesare măcar continuării dar și dezvoltării activităților. 

 

Prima soluție și, deocamdată una cu efecte pozitive testate și verificate în practică de Work-Finder.eu este recrutarea personalului asiatic în producție și servicii.  Este deja un fapt recunoscut printre angajatorii români că muncitorii proveniți din aceste regiuni economice au o cultură a muncii, o meticulozitate și o seriozitate demne de remarcat și, datorită specificului industrial al țărilor din care provin, fiind deja obișnuiți cu muncile de rutină din producție și nu numai.

 

A doua soluție pe care statul român, în colaborare cu angajatorii locali, o poate pune în operă se referă la calificarea și specializarea personalului din zonele mai puțin dezvoltate ale țării și introducerea personalului astfel obținut în domeniile cu cea mai mare cerere. Totuși este un demers de lungă durată care necesită investiții serioase în educație și un bun management. 

 

O a treia soluție avută la îndemână și spre care se fac deja pași de reglementare este apelarea la resursa umană deja existentă, care, deși îmbătrânită, ar putea suplini într-o oarecare măsură cel puțin o parte din nevoia acută de personal. 

 

În acest sens se înscrie politica de a oferi persoanelor ce se apropie de vârsta de pensionare posibilitatea de a opta pentru continuarea activității pentru un număr de ani. O astfel de măsură ar consolida resursa umană avută la dispoziție și ar asigura și angajaților beneficiul unei îmbătrâniri active un concept care face deja obiectul politicilor de protecție și intruziune sociale ale Uniunii Europene.

 

Desigur, creșterea și diversificare arsenalului de măsuri sociale și economice ce pot fi adoptate de stat dar și adaptarea rapidă a agenților economici la noile realități sunt absolut necesare pentru depășirea potențialelor crize de personal mult mai grave ce se pot anunța în viitorul apropiat. 

 

Sursă foto: Unsplash.com