În al Doilea Război Mondial, Americanii au vrut să dea o lovitură serioasă Germaniei, privând-o de Coca Cola. Embargoul l-a determinat pe Max Keith, şeful concernului american în Germania, să ofere consumatorilor germani o alternativă. Aşa s-a născut Fanta. Limonada are astăzi la bază o altă reţetă, dar tot foarte dulce a rămas.
Atunci când a izbucnit Al Doilea Război Mondial, băutura a devenit tot mai rară în Germania din cauza lipsei siropului care reprezenta ingredientul cheie al producerii sucului. Germanii importau siropul din SUA, iar războiul a slăbit stabilitatea rutei comerciale internaţionale. De asemenea, atunci când SUA a intrat în război în 1941, ţara a întrerupt orice tip de comerţ cu germanii.
Max Keith, directorul fabricilor de Coca-Cola din Germania, a găsit însă o soluţie rapidă care a devenit foarte productivă la scurt timp. Acesta s-a decis să utilizeze ingrediente existente doar în Germania pentru crearea unei băuturi răcoritoare. El a combinat zerul şi fibrele de măr, care reprezentau resturi rezultate în urma producerii cidrului, pentru a crea prima variantă a Fanta, cu gust de mere.
Keith a reuşit să încalce legislaţia nazistă şi a importat zahăr. Aşadar, Fanta conţinea mai mult zahăr decât majoritatea băuturilor din ţară, iar la scurt timp a devenit una dintre preferatele consumatorilor. Băutura şi-a obţinut numele prin intermediul unei sesiuni de brainstorming pe care Keith împreună cu membrii companiei Coca-Cola au desfăşurat-o. Keith le-a cerut membrilor să-şi utilizeze imaginaţia pentru a concepe un nume cât mai interesant. Unul dintre membrii, Joe Knipp, a propus imediat numele Fanta, derivat de la cuvântul german ”Fantastisch” (fantastic). La scurt timp, băutura a devenit foarte populară, în multe gospodării find utilizată pentru adăugarea savoarei prăjiturilor.
SURSA: descopera.ro
