Exporturile României au înregistrat în 2019 o valoare de aprox 68 miliarde EUR, din care 52 Miliarde în EU și 16 Miliarde export către țări non-EU.

Balanță comerciala a țării a fost una negativă cu importuri de 86 Miliarde Euro, Romania înregistrând un deficit mare de aprox 17 Miliarde EUR, mai mare cu 12% față de 2018. 

În ceea ce privește distribuția geografica, Romania exporta 76% din bunuri către Uniunea Europeana, 10% către tari Europene ne-membre, urmate de Asia cu 6%, Africa cu 3,4%, America cu 3,1% și Oceania cu 0,2%. Practic, peste 85% din exportul țării merge către Europa. 

În top 50 exportatori cu capital românesc se află zero (0) companii cu capital românesc. Mă văd nevoit să rescriu cu bold această frază. În top 50 exportatori cu capital românesc se află zero (0) companii cu capital românesc. În top 100 exportatori cu capital integral românesc se află o (1) companie cu capital românesc. Din totalul exporturilor româniei, companiile românești realizează mai puțin de 25%. Dacă mai scădem vreo 2 producători locali de mobila subcontractati 100% de un mare retailer de mobila suedez, procentele se duc vertiginos în jos. Peste jumătate din cei mai mari 100 exportatori sunt din industria auto/ componente auto. 

Poate fi considerată situația de mai sus o vulnerabilitate la adresa siguranței naționale? Cu siguranță, da. 

Exporturile în Africa şi Orientul Mijlociu, Asia, America au cunoscut, începând cu 1990, un trend abrupt descendent (peste 50-60% scădere). În ţările din aceste regiuni, nu conta neapărat valoarea exporturilor, ci Marja de profit foarte mare! 

Mai mult, realizarea unei balanţe comerciale excedentare, ne ajuta la echilibrarea deficitului extern. De exemplu, în Orientul Mijlociu şi Apropiat avem în prezent un excedent comercial de aproximativ 1,8 miliarde euro. Aproape de această cifră suntem şi în statisticile exporturilor către Africa. În total, avem relații de comerţ cu 17 ţări non-UE, cu balanţă comercială pozitivă, rezultând un excedent de peste 20 miliarde euro. Atenţie, asta reprezintă cu 50% mai puţîn faţă de acum 30 de ani. 

Per total însă, în 2019 de exemplu, deficitul balanței comerciale a României a ajuns la impresionanta valoare de 17,28 miliarde Euro, în creștere cu peste 10% fata de 2018. 

Nu trebuie să mergem întotdeauna la pomul lăudat. Iată că România a reuşit relaţii comerciale cu Swaziland, unde am exportat piese de schimb pentru tractoare, rulmenţi, produse chimice. Madagascar, importuri zero!!!, doar exporturi: frigidere, anvelope, material de construcţii. Cu RS Vietnam avem relaţii economice de peste 30 de ani. Cine nu îşi mai aminteşte de creveţii vietnamezi din anii 80? Un alt exemplu este Mongolia, unde România a şi contribuit cu investiţii la Circul de Stat şi la fabrica de mobilă din Ulan Bator. Marea majoritate a relaţiilor comerciale este formată din export produse româneşti (medicamente, produse alimentare…). În Irak contribuim cu drumuri, foraje petroliere, cai ferate. În Sudan construim clădiri și fabrici.

Relațiile în comerțul exterior export cu Africa în 2019 ne arată cifre interesante, însă mult sub ceea ce am putea dezvolta: Egipt (668 mil EUR), Măroc (556 mil EUR), Algeria (301 mil EUR), Africa de Sud (200 mil EUR), Libia (175 mil EUR), Tunisia (155 mil EUR). La fel și în Orientul Mijlociu, doar în Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudita, am exportat anul trecut în valoare de aproape 500 Mil EUR. 

Subliniez, în relațiile comerciale cu zone precum Africa, Asia, Oceania, America (Brazilia, Mexic, Canada, Columbia…), nu contează atât de mult volumul comerțului, cât marja de profit.

Soluții? Într-o țară în care spui exporturi românești, dar ele sunt de fapt mărci, branduri străine, românești fiind doar pentru că există o firmă înregistrată aici?

Soluții există. Dar trebuie acționat simultan cu 3 tipuri de factori: 

– factorul intern, un master plan adevărat al antreprenoriatului românesc (un exemplu, antreprenoriatul în agricultură, sectorul agroalimentar românesc așteaptă mereu oportunități, avem un mare avantaj aici, accesul către piețele mondiale prin porturile de la Marea Neagra și Dunăre, un mare mare plus geostrategic pentru acest sector), formarea de clustere antreprenoriale, cu legi proprii, facilitate fiscale individualizate samd. Suport legislativ avem (HG 296/2007), fonduri sunt, mai este nevoie de cealaltă jumătate, cea externă.

– factorul extern. Și aici este cheia. Avem nevoie de o echipă de “vânzări” active și agresiva care să meargă cu pliante, mape şi power pointuri şi să aducă “clienţi” pentru firmele româneşti. 

De o echipa de vânzări formata din: 

  • Președintele României: zburat cât mai des cu un avion plin de oameni de afaceri, turul Orient Mijlociu, turul America de Sud, turul Africa, turul Asia…în timp ce Președintele discuta politica, oamenii noștri de afaceri vând marfa românească și semnează în camera alătură contracte peste contracte.
  • Diplomația economica: ambasadori/ reprezentanți misiuni economice în cadrul Ambasadelor României în lume. Am vrea să vedem un plan concret de prospectare a piețelor, un raport lunar cu ce masuri a întreprins Ambasada României din Argentina, de exemplu, în materie de întâlniri economice pentru prezentarea ofertelor companiilor românești din industria chimică (Argentina importă annual produse chimice în valoare de 2,4 miliarde USD). Cate întâlniri au fost, câte scrisori de intenție au fost trimise? 

– Factorul SIE: serviciul român de spionaj poate juca un rol extrem de important în oportunitățile de export ale României, în calitate de furnizor de informații pentru Ministerul Economiei și nu numai. Acum 3 ani l-am întâlnit, în cadrul unei vizite de documentare la sediul SIE, pe adjunctul serviciului de la acea vreme, iar suportul țării noastre în materie de atragere informații din sfera cercetării/ inovării, este unul de cea mai înalta calitate. 

În concluzie, în materie de export, cartea de vizita a oricărei țări puternice, România este o țară extrem de vulnerabilă. Ne aflăm în situația jenantă unde exporturile țării noastre sunt realizate de companii cu capital integral românesc într-o proporție de sub 25%. În primele 50 de companii exportatoare din Romania, NU există nici o companie romanesca. Practic, alții își exportă din Romania bunurile lor.

Pe plan intern, situația antreprenoriatului românesc este una jalnica. Din top 100 companii, doar 2 sunt locale. Fară un suport educațional masiv, fară un Master Plan al Antreprenoriatului românesc pe următorii 20 de ani, fară clustere antreprenoriale în diverse domenii, fară o politică fiscală cu facilitați serioase pentru antreprenorii cu planuri pentru export, fară alocări de fonduri substanțiale în zona de promovare externă, fară un suport la nivel de intelligence în domeniile cercetare/ inovare, îmi este teama că în următorii ani companiile locale vor dispărea cu totul din statisticile exporturilor României (cât de ironic sună!).

Pe plan extern, fară o implicare substanțială și măsurabilă a diplomației economice, a Președintelui tarii care să cutreiere lumea însoțit de zeci de oameni de afaceri români, fară acești oameni de “vânzări” ai țării, deficitul balanței comerciale va fi din ce în ce mai mare cu fiecare an. Iar asta înseamnă presiunea pe rata de schimb valutar, dar și pierderea singurei șanse prin care să ieșim agresiv cu promovarea companiilor romanești în lume și, astfel, să echilibrăm situația deficitului comercial, în creștere an de an.