Africa prosperă. Veniturile pe cap de locuitor s-au dublat din 2000, și această prosperitate are impact asupra tuturor. Speranța de viață a crescut cu un an, la fiecare trei ani în ultimul deceniu. Asta înseamnă că dacă un copil african se naște astăzi față de acum trei zile, va avea o zi de viață în plus la finalul duratei de viață. Este chiar atât de rapid. Rata infecțiilor HIV au scăzut cu 27 la sută: anual 600.000 de oameni mai puțin se infectează cu HIV în Africa sub-sahariană. Lupta contra malariei este câștigată, rata morții din cauza malariei a scăzut cu 27% conform ultimelor date ale Băncii Mondiale. Capcanele contra malariei chiar joacă un rol. Și asta nu ar trebui să ne surprindă, deoarece toată lumea prosperă. Dacă vă uitați la Roma Imperială în anul 1 î.H., au fost cam 1800 de ani când nu prea a fost cine știe ce prosperitate. Dar atunci oamenii pe care romanii i-ar numi barbari scoțieni, strămoșii mei, au participat la revoluția industrială, iar în secolul 19, prosperitatea a început să se dezvolte, și s-a dezvoltat din ce în ce mai repede, având un impact asupra tuturor. Nu contează dacă era jungla din Singapore sau tundra din nordul Finlandei, Toți se trezesc implicați. Este doar o chestiune de când se întâmplă inevitabilul.

Printre motive cred că se întâmplă chiar acum este calitatea conducerii de-a lungul Africii. Cred că majoritatea din noi ar cădea de acord ca în 1990, cel mai bun politician din lume a fost african, dar mă întâlnesc cu oameni geniali de-a lungul continentului tot timpul, ei fac reforme care transformă situația economică a țărilor lor.
<iframe src="https://embed.ted.com/talks/lang/ro/charles_robertson_africa_s_next_boom.html" width="640" height="360" frameborder="0" scrolling="no" webkitAllowFullScreen mozallowfullscreen allowFullScreen></iframe>

Occidentul se ocupă cu asta. Occidentul a elaborat programe de ștergere a datoriilor care au înjumătățit datoria sub-sahariană de la 70% din PIB la 40%. Nivelul datoriilor noastre a crescut la 120 și ne simțim un pic nefericiți ca și consecință. Politica devine mai slabă când datoria este mare. Când datoria din sectorul public este mică, guvernele nu trebuie sa aleagă între a investi în educație și sănătate sau în a plăti dobânda datoriei. Nu numai sectorul public arată așă bine. Sectorul privat este în aceeași situație. În Occident avem datorii în sectorul privat de 200% din PIB în Spania, Marea Britanie și SUA. Este o datorie îngrozitoare. Africa, multe țări din Africa, se situează între 10% și 30% din PIB. Dacă este vreun continent care poate să facă ce a făcut China China este la aproximativ 130% din PIB pe acel grafic dacă cineva poate să facă ce a făcut China în ultimii 30 de ani, aceea va fi Africa în următorii 30 de ani.

Ei au finanțări guvernamentale foarte bune, o datorie a sectorului privat foarte bună. Recunoaște cineva asta? Da. Investițiile directe străine au năvălit în Africa în ultimii 15 ani. În anii ’70 nimeni nu se atingea de continent nici cu cleștele. Această investiție este condusă din Occident. Auzim mult de China, și ei împrumută o groază de bani, dar 60% din ISD în ultimii ani a fost în Europa, America, Australia, Canada. 10% vine din India. Și ei investesc în energie. Africa produce 10 milioane de barili de petrol pe zi. La fel ca Arabia Saudită sau Rusia. Ei investesc în telecomunicații, malluri. Această poveste încurajatoare, cred că este în mare parte distribuită demografic. Nu este vorba numai despre demografia africană. Vă arăt cifrele celor cu vârste între 15-20 de ani în diverse părți ale lumii, linia albastră este cea pe care vreau să vă concentrați o secundă. Acum 10 ani, să spunem că erați Foxconn punând la punct o fabrică de iphone-uri. Ați fi putut alege China, care este vârful linie albastre din Asia de Est, unde sunt 200 de milioane de persoane tinere, și în fiecare an până în 2010 aceasta creștea. Asta înseamnă că ați fi avut oameni noi bătând la ușa și spunând, ”Dă-ne un loc de muncă,” ‘Nu am nevoie de un salariu mare, doar dă-mi ceva de muncă.” Acum, totul este diferit. În acestă decadă, vom vedea o scădere de 20%-30% în numărul persoanelor cuprinse intre 15-20 de ani în China. Unde vă așezați noua voastră fabrică? Vă uitați către sudul Asiei și oamenii se uită acolo. Se îndreaptă către Pakistan și Bangladeș, și se îndreaptă de asemenea către Africa. Se îndreaptă spre Africa pentru ca linia aceea galbenă vă arată că numărul tinerilor africani este într-o continuă creștere deceniu după deceniu după deceniu până în 2050.

Există o problemă cu majoritatea tinerilor care vin pe orice piață, în special când sunt tineri. Un pic periculoasă câteodată. Cred că unul dintre factorii cruciali este cât de educată este acea demografie? Dacă vă uitați la linia roșie aici, ce veți vedea este că în 1975, doar 9% din copii erau în învățământul liceal în Africa sub-sahariană. V-ați fi stabilit fabrica în Sahara la jumătatea anilor ’70? Nimeni nu a făcut-o. Au ales în schimb Turcia și Mexic ca să-și stabilească fabricile de textile, pentru că nivelul lor de educație era între 25%-30%. Astăzi, zona sub- sahariană este la nivelul la care Turcia și Mexic erau în 1975. Ei vor obține locurile de muncă în textile care vor scoate oamenii din sărăcia rurală și îi vor pune pe drumul industrializării și bogăției.

Cum arată Africa astăzi? Așa văd eu Africa. Este un pic ciudat pentru că eu sunt economist. Fiecare cutie mică este în jur a miliarde de dolari, și vedeți că sunt foarte atent la Nigeria care se află acolo în mijloc. Africa de Sud joacă un rol. Când mă gândesc la viitor, sunt mai interesat de Africa Centrală, de Vest și de Sud. Dacă mă uit la Africa în funcție de populație, Africa de Est se distinge cu un potențial foarte mare.

Vă arăt altceva în hărțile acestea. Vă arăt democrație vs. autocrație. Democrațiile fragile sunt bej. Democrațiile puternice sunt portocalii. Vedeți aici ca majoritatea africanilor trăiesc în democrație. De ce contează asta? Pentru că ce vor oamenii este ce încearcă politicienii, ei nu reușesc întotdeauna dar încearcă și furnizează. Și astfel obținem un cerc pozitiv de consolidare care este în funcțiune. La alegerile din Ghana din decembrie 2012, lupta dintre cei doi candidați era pentru educație. Unul oferea învățământ liceal gratuit tuturor și nu doar la 30% din copii. Celălalt a trebuit să spună, eu voi construi 50 de școli noi. El a câștigat cu o diferență de o marjă. Democrația încurajează guvernele să investească în educație. Educația ajută creșterea și investiția, și asta oferă venituri bugetare, care le dă guvernelor mai mulți bani, care ajută la creșterea prin educație. Este un cerc pozitiv, virtuos.

Mi se pune acesta întrebare care mă face cam trist: Dar ce spuneți despre corupție? Cum puteți să investiți în Africa unde este atâta corupție? Și ceea ce mă face trist este graficul acesta care vă arată că cea mai mare corelație cu corupția este prosperitatea. Când ești sărac, corupția nu este prioritatea ta cea mai mare. Țările de pe partea dreaptă, veți vedea PIB pe cap de locuitor, fiecare țară cu un PIB pe cap de locuitor mai mic de 5.000 de dolari, au un scor al corupției în jur de trei? Trei din zece. Și asta nu e bine. Orice țară săracă este coruptă. Orice țară bogată este relativ necoruptă. Cum ajungem de la sărăcie și corupție la bunăstare și mai puțină corupție? Vedeți că, clasa mijlocie crește. Mijlocul de a face asta este să investești, nu să spui nu investesc pe continentul acela pentru că este prea multă corupție.

Nu vreau să fiu un apologet al corupției. Am fost arestat pentru că am refuzat să plătesc o mită dar nu în Africa. Ce spun aici este că putem face ceva și putem să facem asta prin a investi.

Am de gând să vă spun un mic secret. Economiștii nu sunt prea buni în preziceri. Pentru că întrebarea este, ce se întâmplă în continuare? Dacă vă întoarceți în anul 2000, veți vedea că revista The Economist a avut o faimoasa copertă, ” Continentul fără speranță” și ce au făcut ei a fost să se uite la creșterea în Africa din ultimii 10 ani–2%– și au spus, ce se va întâmpla în următorii 10 ani? Au asumat un 2%, și asta a făcut-o o poveste drăguță fără speranță, pentru că creșterea populației era 2,5%. Oamenii din Africa erau mai săraci în 1990. Acum în 2012, The Economist are o nouă copertă, și ce ne arată noua copertă? Noua copertă ne arată că Africa prosperă pentru că, creșterea din ultimii 10 ani a fost cam de 5,5%.

Mi-ar plăcea sa văd dacă puteți să deveniți acum economiști cu toții pentru că dacă creșterea din ultimii 10 ani a fost de 5,5%. ce credeți că prezice FMI-ul pentru următorii 5 ani de creștere în Africa? Foarte bine. Cred că vă spuneți probabil 5,5%. Sunteți toți economiști, și eu cred că, ca majoritatea economiștilor, vă înșelați. Fără supărare.

Ce îmi place să fac este să încerc să găsesc țările care fac exact ce a făcut Africa, și asta se referă la saltul de la 1.800 de ani de nimic către succes, un salt uriaș. India este unul din aceste exemple. Aceasta este creșterea Indiei din 1960 până în 2010. Ignorați proporțiile de jos pentru o secundă. În primii 20 de ani, în anii ’60 și ’70, India nu a crescut cine știe ce. A crescut cu 2% când creșterea populației era în jur de 2,5%. Dacă vă este familiar este exact ce s-a întâmplat în sub-Sahara în anii ’80 și ’90. Și atunci s-a întâmplat ceva în 1980. Booom! India a început să explodeze. Nu era ”o rată de creștere hindusă” ”democrațiile nu pot crește.” India a putut. Și dacă așez creșterea sub-sahariană în vârful poveștii de creștere a Indiei, este remarcabil de similar. Douăzeci de ani de stagnare și o linie care vă spune de fapt că, creșterea Africii sub-sahariene este ceva mai bine decât a Indiei. Și dacă așez dezvoltarea Asiei deasupra, spun că India este cu 20 de ani în fața Africii, spun că dezvoltarea Asiei este cu 20 de ani în fața Indiei, Pot să fac câteva preziceri pentru următorii 30, 40 de ani care cred că sunt mai bune decât cele de dinainte. Și asta îmi spune: Africa va ajunge de la o economie de 3 trilioane de dolari de azi la 29 de trilioane de dolari până în 2050. Este mai mult decât Europa și America puse laolaltă în bani astăzi. Speranța de viața va crește cu 13 ani. Populația se va dubla de la un miliard la două miliarde, veniturile pe gospodărie vor crește de șapte ori în următorii 35 de ani. Și când prezint asta în Africa – Nairobi, Lagos, Accra – am o singură întrebare. ”Charlie, de ce ești atât de pesimist?”

Și știți ceva? Cred că au dreptate. Și chiar spun nu se poate învăța nimic, din părțile pozitive din Asia și India, și cele negative? Poate că Africa poate evita unele din greșelile care au fost făcute. Tehnologiile despre care am discutat aici în săptămâna trecută, cu siguranță unele din acestea vor putea ajuta Africa sa crească mai repede? Și cred că putem juca un rol aici. Pentru că tehnologia te ajută. Poți merge și descărca una din scrierile africane cele mai faimoase de pe internet acum. Nu, nu chiar acum, stați 30 de secunde. Puteți să mergeți să cumpărați tonurile cele mai grozave. iPodul meu este plin de ele. Cumpărați produse africane. Mergeți în vacanțe și vedeți voi înșivă schimbarea care se întâmplă. Investiți. Poate angajați oameni, dați-le aptitudinile pe care le pot duce înapoi în Africa și companiile lor vor crește mult mai repede decât cele ale noastre aici în Occident. Și atunci voi și eu putem să ne asigurăm că pentru Africa, secolul 21 este secolul lor.