Un observator neavizat al bursei şi-ar putea închipui că boomul ultimilor ani oglindeşte şi o performanţă pe măsură a companiilor emitente. În realitate, prea puţine dintre firmele mari listate au creat o valoare pe care acţionarii să se poată baza pe termen lung, şi după ce entuziasmul bursier de moment se va stinge.

Alro Slatina a reuşit să vândă pe pieţele externe o mare parte a producţiei realizate, s-a concentrat în ultimii ani pe produse cu valoare adăugată mare, iar managerii au eficientizat activităţile. Cam aceasta a fost, la Alro, reţeta succesului în perioada 2003-2005, având, desigur, şi şansa de a fi singurul producător de aluminiu primar din ţară şi cel mai mare din Europa Centrală şi de Est. Cu o rentabilitate medie a capitalului de 20,4%, peste media industriei, compania a arătat că utilizează bine resursele şi că poate obţine un profit mai ridicat din sumele investite de acţionari şi creditori. Cifra de afaceri a crescut, în medie, cu 63% şi a avut o rentabilitate de 13%, nivel explicat şi prin poziţia privilegiată pe piaţă.
O strategie de creştere expansivă, cu extinderea reţelei de distribuţie, dar şi cu achiziţii şi exporturi în ţările vecine, a adus rezultate remarcabile şi pentru Vel Pitar. Producătorul de pâine şi produse de patiserie a avut, în ultimii trei ani, o rentabilitate medie a capitalului peste 14% şi a crescut constant cifra de afaceri. Analiza Contrast Management Consulting o plasează, alături de Alro, Artrom şi Azomureş, printre singurele patru companii din topul primilor mari zece emitenţi (după cifră de afaceri, excluzând sectorul financiar) pe piaţa de capital care au reuşit nu numai profituri rapide, ci şi creşteri durabile. Azomureş, însă a întâmpinat mai multe dificultăţi, anul trecut producţia fiind chiar oprită pentru mai multe luni. O rentabilitate foarte mare a capitalului a avut în ultimii trei ani şi un alt mare emitent, Rompetrol Rafinare, însă indicatorul de creştere a activelor şi a cifrei de afaceri nu s-a putut apropia nici de 10%.

La polul opus, tot o companie din industria metalurgică, şi ea aflată între primele zece firme româneşti după cifra de afaceri, nu a găsit decât reţeta eşecului. Pentru Mechel Târgovişte, costurile mai mari decât veniturile au menţinut, în ultimii ani, un rezultat din exploatare negativ. De semnul minus nu au scăpat, în întreaga perioadă analizată, nici indicatorul de rentabilitate a vânzărilor
(-17,5% în 2003 şi -8,5% în 2005) sau rentabilitatea capitalului. În opinia analiştilor Contrast, menţinerea structurilor moştenite de dinainte de privatizarea din 2002 şi lipsa de investiţii au fost printre factorii care au condus la aceste rezultate. Situaţia ar putea fi rezolvată în viitor, patronii promiţând investiţii masive în modernizare, disponibilizări de personal pentru scăderea costurilor şi mai multă atenţie la strategia de marketing. În topul celor mai mari zece emitenţi de la bursă, Mechel nu este singura care nu a reuşit să realizeze o bună corelare între creştere şi performanţă. Alături de aceasta, se regăsesc companii precum Rompetrol SA (Vega), Oltchim, Conpet, Petrom şi Rompetrol Rafinare, care însă se poziţionează mai bine din acest punct de vedere.

Atât timp cât creşterile bursiere nu par să resimtă astfel de incoerenţe în dezvoltarea companiilor, de ce ar fi îngrijoraţi managerii acestora sau investitorii care le cumpără acţiunile? Potrivit analiştilor Contrast, creşterile artificiale au început deja să fie corectate în 2005. Dovadă că, pe termen lung, doar companiile cu rezultate financiare pozitive şi strategii bine definite vor mai atrage interesul investitorilor.

Vremea boom-ului bursier a trecut

Cazul Electroputere Craiova este relevant. În 2004, randamentul bursier s-a majorat de circa 14 ori faţă de anul precedent, oferind acţionarilor un incredibil câştig de 175,7%, deşi pierderile operaţionale creşteau cu 91%. În 2005, însă, cursul acţiunilor nu a mai rămas imun la realitatea din spatele rezultatelor financiare, randamentul micşorându-se de la +235%, în 2004, la -45%. Vremea boom-ului bursier se apropie aşadar de sfârşit, iar companiile devin tot mai preocupate să coreleze indicatorii de profitabilitate cu cei de creştere pe termen lung. Din faza restructurării şi reorganizării, pentru a obţine o performaţă durabilă, firmele trebuie să treacă în cea de creştere, arată analiza Contrast. Printre soluţii: mărirea activităţii de bază, câştigarea de noi clienţi, preluarea concurenţilor pentru a creşte cota de piaţă, extinderea activităţii pe noi pieţe sau integrarea activităţilor.

 „Acele companii care nu cresc nu au nici o şansă să supravieţuiască pe termen lung!“ Avertismentul lui Norbert Zimmermann, general manager la Berndorf AG, este susţinut de rezultatele unei cercetări făcute de AT Kearney, în rândul a peste 20.000 de companii din 50 de ţări. Potrivit acestuia, 29% din companiile care generează valoare fără a creşte în acelaşi timp vor deveni „underperformers“ în cinci ani. Iar categoria companiilor cu performanţe negative este cea mai consistentă, reprezentând 45% din total. Spre ea se îndreaptă un procentaj şi mai mare (63%) din firmele care urmăresc doar simpla creştere a vânzărilor. 


13-491-2425_34526027.jpgFINANCIAR Băncile, în special BRD, au reuşit cele mai spectaculoase creşteri ale profitului brut în perioada 2003-2005.
Sectorul financiar deţine recordul creşterilor

Puţine companii se pot lăuda cu creşteri măcar pe jumătatea celor raportate de instituţiile financiare. La bursă, sunt listate acum trei bănci şi cinci fonduri (SIF-uri), care au reuşit în perioada 2003-2005 o creştere anuală de 46,5%, cu mult peste media de 27,5% înregistrată în cazul tuturor celor 50 de companii incluse în analiza Contrast. Şi rentabilitatea capitalului propriu, 10,2%, a depăşit media de 9,6% a celorlalte companii.
Vedete incontestabile sunt băncile, invidiate chiar şi de colegii europeni pentru şansa unei extinderi extrem de rapide după 2003, în special pe retail. Creşterea anuală de 53,4% şi rentabilitatea capitalului propriu de 32,8% sunt rezultate văzute rar în alte industrii. Cel mai remarcabil exemplu este al BRD, ale cărei rezultate au influenţat şi preţului acţiunilor. Randamentul adus investitorilor a fost de 87,8% în 2005, după peste 90% în 2004. Deşi le ajută legătura strânsă cu băncile, la care păstrează participaţiuni importante, SIF-urile sunt un exemplu mai puţin fericit. Analiştii Contrast observă că acestea nu şi-au îmbunătăţit esenţial strategia, cu excepţia SIF 5, care a început să îşi restructureze portofoliul. Neimplicate în conducerea companiilor unde deţin controlul, SIF-urile nu îşi creează condiţii pentru a obţine randamente pozitive pe termen lung. Până acum, însă, lipsa unor strategii consistente nu a afectat cursul acţiunilor. 

13-490-2425_34489538.jpgINDUSTRIE Majoritatea companiilor listate pe piaţa de capital din sectorul industrial au ieşit pe profit în perioada analizată
Dependenţa de clienţii mari strică rezultatele în industrie

Acţionarii şi managerii au făcut diferenţa în sectorul industrial. Rezultatele companiilor listate din domeniu sunt mai bune sau mai slabe în funcţie de măsurile de restructurare luate în trecut şi de orientarea către cerinţele pieţei.
Cele mai bune companii au adus randamente şi creşteri peste medie. Primele trei firme din domeniu au reuşit, în perioada 2003-2005, o creştere anuală de 65,8%, faţă de media de 24,9% a sectorului, rentabilitatea cifrei de afaceri a ajuns la 12,8%, iar a capitalului la 22,5%. Poveste de succes poate fi considerată cea de la Artrom. Ajutată şi de creşterea oţelului pe piaţa mondială, Artrom a obţinut anul trecut o rentabilitate a capitalului de 20,3%, în timp ce cifra de afaceri a avansat cu 52,7%. Analiştii Contrast cred că o contribuţie importantă la dezvoltarea sănătoasă a companiei au avut-o investiţiile destinate modernizării fluxului tehnologic şi creşterii productivităţii muncii, realizate după privatizare. În cazul VAE Apcarom, privatizarea nu a fost suficientă pentru a îmbunătăţi la fel de mult rezultatele financiare. Dependentă de relaţia cu un mare client, CFR, pentru care este singurul furnizor intern de echipamente, compania a resimţit problemele create de întârzierea plăţilor. Situaţia este remediată, totuşi, de investiţiile realizate şi de strategia de lărgire a spectrului de clienţi. 

13-493-2425_34591183.jpgENERGIE Puţine companii din sectorul energetic au reuşit să menţină o creştere constantă a profitului brut în fiecare an
Energia domină topul cifrelor de afaceri

Multinaţionalele româneşti pot fi numărate pe degete, iar sectorul energetic este printre puţinele care a putut produce astfel de companii. Analiza Contrast găseşte şi explicaţii. Marii jucători din domeniu au investit sume importante pentru modernizare şi restructurare, au adoptat o strategie externă de creştere pentru
a-şi întări activităţile de bază, a-şi lărgi spectrul de produse şi reorganiza operaţiunile. Planurile de extindere, achiziţiile peste graniţă, lărgirea reţelelor de distribuţie în ţările vecine şi concentrarea pe segmente până nu demult neglijate (de exemplu gaz) le-au întărit poziţia pe piaţă.
În perioada 2003-2005, creşterea anuală a sectorului a fost de 18,4%, rentabilitatea cifrei de afaceri de 5,98%, iar cea a capitalului de 7,9%. Companiile din domeniu domină topurile după cifra de afaceri, numai Petrom raportând o creştere de 50,8% în perioada amintită. După o rentabilitate negativă a capitalului în 2004, aceeaşi firmă a atins 17,3% în 2005. Indicatorul a urcat şi la Rompetrol Rafinare până la 43,3%, deşi în urmă cu doi ani se situa la -125,5%. Ajutată, ca de altfel întregul sector, de scumpirea petrolului, compania a reuşit şi un ritm anual de creştere de 69% în 2005, comparativ cu 2003. Analiza Contrast remarcă şi un jucător de talie mai mică, Petrolexportimport, care a reuşit o rentabilitate a capitalului de 30,5%, în medie, pe intervalul 2003-2005. 

13-492-2425_34584250.jpgFARMACEUTIC Singurele companii din sectorul farmaceutic listate pe piaţa de capital şi-au crescut constant cifra de afaceri
Vânzările de medicamente însănătoşesc bursa

Preluarea de către concernul farmaceutic Zentiva a funcţionat ca un tratament pentru rezultatele financiare ale Sicomed. În perioada 2003-2004, compania a înregistrat o rentabilitate medie a capitalului de 14,9%, superioară majorităţii companiilor analizate de Contrast Management Consulting. Şi indicatorul de creştere a avansat de la 18,5% în 2003, la 38,8%, în 2005.
Şi al doilea reprezentant al industriei farmaceutice pe bursă, Antibiotice Iaşi, a continuat să-şi îmbunătăţească indicatorii de profitabilitate. Analiştii Contrast pun acest lucru pe seama investiţiilor efectuate şi a lărgirii portofoliului de produse, a căror recunoaştere la nivel internaţional s-a consolidat. Cifra de afaceri a crescut în perioada amintită cu 35%, iar rezultatul din exploatare, cu peste 40%.
După ce au fost o lungă perioadă subevaluate, comparativ cu performanţele companiilor, acţiunile din sectorul farmaceutic au reuşit să crească pe măsura evoluţiei bune reuşite de indicatorii financiari în fiecare an. Randamentul acţiunilor Antibiotice, spre exemplu, a crescut, îndeosebi în 2004 faţă de 2003, de peste nouă ori, de la 12,3% la 114,2%. Perspectivele viitoare de creştere în domeniu sunt susţinute, potrivit analizei Contrast, de impactul bun pe care introducerea unor noi linii de producţie, aliniate la standardele europene, îl are asupra vânzărilor. 

13-494-2425_34591369.jpgCHIMIC Companiile din domeniu au avut, în cele mai multe cazuri, rezultate dezamăgitoare, cu excepţia Policolor
Reţeta insuccesului în industria chimică

Puţini investitori care şi-au plasat banii în acţiuni ale companiilor din industria chimică au avut motive de bucurie. Cele mai multe firme din domeniu nu au reuşit să se transforme în societăţi competitive şi profitabile, analiza Contrast arătând că au pierdut valoare pentru acţionari în perioada 2003-2005. Investiţiile şi modernizarea tehnologiilor nu rezolvă toate problemele. Cu un management defectuos al riscului, în condiţiile în care a crescut preţul gazului metan, şi fără o strategie de eficientizare a operaţiunilor, companiile nu au scăpat de rezultatele financiare foarte slabe. Creşterea anuală a sectorului a fost de numai 17,1% în perioada amintită. S-a situat astfel sub media celorlalte companii analizate, la fel ca şi rentabilitate cifrei de afaceri, de numai 1,6%, şi a capitalului, de 2,5%. La bursă, Oltchim nu a mers foarte prost. Ajutate şi de zvonurile privind iminenta privatizare, acţiunile au adus un randament mediu de 71,8%. Cu toate acestea, rentabilitatea medie a capitalului a rămas la valori negative, iar indicatorul de creştere, 23,2%, s-a situat sub media celorlalte companii. Deşi a avut performanţe peste media din industrie, şi Azomureş a rămas mult sub potenţialul existent. Un exemplu mai fericit este compania Policolor, căreia investiţiile în producţie şi marketing i-au adus cea mai bună rentabilitate a cifrei de afaceri din industrie: 15,1% în 2001.