Puteam să adaug că nici premierul cu “tupeu” nu ține cont dar la el e și faza ca nu știe să se uite la chestiunile astea:
- Aportul investițiilor străine directe la economia României va continua trendul descendent existând un risc crescut de reducere a de încrederii investitorilor în economiiile emergente așa cum avertizeaza Banca Națională a României în rapoartele sale periodice asupra stabilității financiare.
Această tendință a unui volum de ISD-uri mai redus va crea presiuni pe modul de acoperire a deficitului de cont curent fapt pentru care diferența trebuie acoperită din fonduri europene.
Pentru cei care nu stiu, anul 2020 a însemnat o diminuare a ISD cu cca. 3 miliarde euro, suma pe care însă nu o regasim într-o absorbție crescută de fonduri europene în pondere echivalentă ceea ce ar fi putut conduce la acoperirea deficitului de cont curent fara costuri suplimentare (adică cu valuta „gratuită”). Plusul de fonduri europene este de până într-un miliard de euro față de anii anteriori. Prea puțin !
Ce înseamnă asta?
Ca diferența se acoperă din achizitie de valută de pe piața liberă ceea ce înseamnă presiune pe lichiditatea în euro sau dolar, presiune care are ca efect o creștere a cursului valutar.
În acest context este foarte probabilă o depreciere a cursului leu-euro în primele două luni ale anului 2021 înspre valoarea de 5 lei/euro, fără însă a avea o tendință reversibilă ulterioară deoarece presiunea se va menține datorită cauzelor expuse mai sus.
La acestea adăugăm faptul că în proportie de 80% consumul guvernamental de bunuri este bazat pe bunuri de import iar investițiile sunt bazate în proportie de 75% pe bunuri si servicii intermediare de import.
Ce înseamnă asta?
Că dincolo de deficitul comercial creat de economie, consumul guvernamental va continua să creeze presiune asupra deficitului comercial cu efect pe deficitul de cont curent.
Sper ca a înțeles toata lumea, am incercat sa explic simplist, pe înțelesul inclusiv a celor care au tupeu.
Dincolo de creșterea de curs vine un efect atât în facturi cât și în inflație prin prețurile reglementate și nu numai.
- Importul de recesiune economică europeană.
În Europa se manifestă un al doilea lockdown care va continua cel puțin două luni din anul 2021.
Primul lockdown european a generat o cădere a productiei industriale din România cu 11% ceea ce a generat o contribuție negativă la PIB de -2,4%.
În perioada următoare, cel puțin la nivelul primului semestru al anului 2021, importul de recesiune se va resimți în scăderea comenzilor de producție iar pe sectorul serviciilor, unde eram excedentari în zona balanței comerciale se va resimti și factorul taxarii suplimentare a serviciilor în tarile UE.
Pentru cei care nu știu, inclusiv pentru guvernanți, o serie de state europene vor impune taxarea importului de servicii cu taxe cuprinse între 10% și 30%. Asta inseamnă de fapt pierdere de competivitate in sectorul serviciilor, pierdere care nu poate fi compensata intern pentru că în plan intern avem o cădere a sectorului de servicii cu 20%, pentru că cererea este restricționată și va fi în continuare.
În concluzie este de asteptat o scădere economică continuată pe trimestrele 1 si 2 raportat la trimestrele 1 si 2 2020. Aprecierea mea est ecă vom avea o contracție de minim 2% pe primele șase luni ale anului 2021.
Asta ce efect are? Are efect pe lichiditate și are efect pe venituri bugetare încasate mai puțin plus efecte de contractie economică extinsă. Contractie care adaugă la presiunea deja existentă la nivel de trimestru 4 2020 care vine pe minus 4% fata de trim 4 2019 și care crește decalajul între stimulii acordați și necesarul de stimulare a economiei naționale.
Cel mai mare risc îl reprezintă sufocarea unor sectoare economice care se vor vedea nevoie să își înghețe activitatea ceea ce ar putea conduce la creșterea somajului cu efect la rândul său pe lichiditatea curentă.
- Posibila criză de lichiditate manifestată la nivelul finalului trimestrului I 2020.
În afara motivelor prezentate la punctul 2, va exista și un risc de creștere al creditelor neperformante și al plătii curente a ratelor de către beneficiarii de credite.
Lipsa prelungirii măsurii de amânare a ratelor poate accelera acest fenomen și discutăm de posibilitatea ca sumele nerambursate să producă volume lipsă de lichiditate ridicate.
La aceasta adăugăm posibile retrageri de capital către tarile sursă mai ales de către fondurile de investitii care vor dori să finanțeze datorie europeană facută de Comisia Europeană pe Next Generation EU.
Această posibilă criză de lichiditate creează o mare problemă pentru finantarea volumului de refinanțat al stocului de datorie dar suprapus peste punctul 1 complică foarte mult situația.
Să nu uităm să luăm în calcul și necesarul de finanțare lunar al bugetului public care este de cca. 40 miliarde de lei.
- Nu în ultimul rând prognozele prea optimiste (așa se spune elegant la stabilirea indicatorilor macroeconomici din pix. Aici recomand actualului premier sa invete limbajul: se spune “optimist” nu “fals”, fals e la interlopi).
Încă zâmbesc când citesc ultima prognoză din noiembrie 2020 a Comisiei Naționale de Strategie si Prognoză care ne spune că vom avea un PIB nominal de 1050,5 miliarde lei la finalul anului 2020, în contextul în care în primele trei trimestre am pierdut peste 20 de miliarde lei (iar primul trimestru a fost pe plus). Ar insemna ca trimestrul 4 să aibă o revenire cu peste 20 de miliarde lei față de anul 2019 adică o creștere economică an la an de 3%. Nici în filmele stiințifico-fantastice nu există așa ceva.
Riscul este ca Guvernul să construiască bugetul pe astfel de indicatori iar dacă face asta va păți ce a pățit în anul 2020 cand a avut o gaură de peste 35 miliarde lei din care 25 datorită proiectiilor optimiste. Rezultatul se duce în deficit și automat în datorie publică.
Acum, citiți programul de guvernare. Sigur nu veți vedea ce ați citit aici. Mulțumesc!
