La numai câteva săptămâni după ce guvernul României s-a conformat Directivei Europene privind Energia Regenerabilă din 2009, decizând ca până în 2020 cel puţin 10% din consumul total de carburanţi să provină din biocombustibili, prin Strategia Naţională a României privind Schimbările Climatice 2013 – 2020, Comisia Europeană pregăteşte acum o măsură ce va însemna un surprinzător regres al întregii sale politici de mediu din ultimii zece ani, ameninţând eforturile pe termen lung de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră.

Surpriza constă în faptul că măsura respectivă vine în contradicţie cu Directiva Europeană privind Energia Regenerabilă, adoptată în 2009 de către Consiliul Europei şi Parlamentul European, prin care s-a stabilit ca până în 2020, combustibilii folosiţi la transporturi să conţină 10% biocombustibili. Încă de la început a existat premiza clară a atingerii acestui obiectiv, în ideea stimulării dezvoltării rurale, a reducerii emisiilor de dioxid de carbon şi a creşterii independenţei energetice.

Potrivit Fediol, Asociaţia Europeană a Procesatorilor de Oleaginoase, şi EBB, Consiliul European pentru Biodiesel, Corinne Lepage, raportor pentru Comisia de mediu din cadrul Parlamentului European, va cere Parlamentului European să voteze în favoarea unui proiect ce va provoca cel mai mare regres din istoria legislaţiei europene, prin reducerea de la 10% la 5,5% a ţintei de biocombustibili de primă generaţie în total consum de combustibili, până în 2020.

Lepage intenţionează, de asemenea, să solicite membrilor parlamentului European să ia în considerare şi teoria ILUC (Indirect Land Use Change), care postulează că producţia de biocombustibili în Europa conduce indirect la despăduriri în alte regiuni ale lumii. Cercetările în sprijinul teoriei ILUC au condus la rezultate incerte şi au generat multe nedumeriri. De exemplu, nu au fost luate în calcul cele 1,5 milioane de hectare de teren arabil de bună calitate din Uniunea Europeană, care nu sunt lucrate în prezent. Cu toate acestea, în ciuda multor erori şi scăpări ale documentaţiei în favoarea ILUC, Corinne Lepage şi Comisia Europeană sunt gata să penalizeze industria europeană a biocombustibililor.

Dacă membrii Parlamentului European – inclusiv parlamentarii români – vor vota în favoarea acestui proiect, atunci toate eforturile guvernelor europene şi ale investitorilor de a se alinia la Directiva din 2009 vor fi fost în van. O asemenea iniţiativă conduce direct la menţinerea dependenţei actuale faţă de combustibilii fosili, forţează guvernele statelor membre să anuleze reglementări de-abia anunţate – cum este cazul concret al României – pune în pericol peste 220.000 de locuri de muncă la nivelul UE şi semnalează practic o lipsă de coerenţă legislativă fără precedent în politica Uniunii Europene.

Corinne Lepage urmează să prezinte un raport pe această temă în plenul Parlamentului European, luni, 9 septembrie. Asociaţia Europeană a Procesatorilor de Oleaginoase şi membrii săi desfăşoară în acest moment un efort fără precedent de a explica membrilor Parlamentului European din toate statele membre ale UE că o reducere a proporţiei biocombustibililor de primă generaţie de la ţinta de 10% în 2020 la 5,5%, precum şi adoptarea teoriei ILUC în legislaţia europeană, ameninţă locuri de muncă şi companii. Este un regres în acţiunea de a asigura o calitate mai bună a aerului pe care îl vor respira locuitorii Uniunii Europene şi o menţinere a dependenţei actuale de combustibilii fosili.

În această ecuaţie, România, care şi-a setat deja obiectivul la 10% biocombustibili în total consum de combustibili, va fi obligată să se alinieze la un regres legislativ, pentru prima dată de la aderarea în 2007. Miza o reprezintă securitatea mediului înconjurător pe termen lung. Mai mult, această iniţiativă constituie o lovitură majoră pentru o parte din agricultura României, respectiv pentru cultivatorii de rapiţă şi floarea soarelui, obligând procesatorii care le cumpără recoltele să-şi reducă producţia – provocându-le direct pierderi financiare.

Industria de biocombustibili din Europa, în cifre

Biodieselul este produs în aproximativ 214 uzine situate în 23 de state membre UE. Producţia totală din 2011 a atins 8,6 milioane de tone de biocombustibil, faţă de capacitatea de producţie instalată de 23,5 milioane de tone. În urma adoptării Directivei Europene pentru Energie Regenabilă în 2009, s-a investit masiv în acest domeniu, unul dintre efectele directe fiind că 60% din biocombustibilul din plante oleaginoase consumat în UE în 2010 a fost produs în statele membre.

Consumul de biocombustibili la nivelul UE a condus la crearea de 220.000 de locuri de muncă în UE în companii care au avut în 2011 o cifră de afaceri agregată de 12,4 miliarde euro – din care taxele şi impozitele încasate de guverne au reprezentat sume considerabile. De exemplu, numai în Franţa, de unde este dna Corrine Lepage, industria biocombustibililor a generat în 2011 statului încasări la buget de peste 300 de milioane de euro din taxe şi impozite.

În 12 state membre UE cota de biocombustibili în total combustibili folosiţi în transporturi a depăşit deja nivelul de 5%, recordurile fiind în Germania şi Franţa, cu 7%. România a stabilit recent o ţintă de 10%. Aproximativ 65% din flota auto a Europei foloseşte diesel, astfel încât regresul producţiei de biocombustibili va afecta în mod direct aprovizionarea cu biodiesel în Europa. Restul de 35% din flota auto europeană foloseşte benzină sau, într-o proporţie foarte mică, alte tehnologii (GPL, electricitate).

Biocombustibilul a condus la dezvoltarea producţiei de furaje animaliere din oleaginoase, un produs colateral al producţiei de biodiesel. O tonă de biodiesel generează 1,5 tone de furaje animaliere bogate în proteine, ajungând ca, în ultimii zece ani, să asigure 45% din necesarul de furaje animaliere pentru zootehnia europeană – adică 16,5 milioane de tone.