În 1899, Dwight F. Davis, Holcombe Ward, Malcolm Whitman şi Beals Wright au avut ideea organizării unei competiţii internaţionale de tenis.

Davis a cumpărat, cu 1000 de dolari, şi a donat trofeul pentru primul concurs.

Prima Cupă Davis a avut loc în 1900 şi s-a desfăşurat la Longwood Cricket Club în Boston, Massachusetts, între SUA şi Marea Britanie – pe atunci participând sub numele de Insulele Britanice.

Cunoscut iniţial drept International Lawn Tennis Challenge, turneul a fost redenumit Cupa Davis după moartea lui Dwight Davis în 1945. Trofeul donat de Davis, cunoscut drept „Salatiera de argint”, a fost proiectat de William Durgin şi a fost realizat de Rowland Rhodes.

Ceea ce a început în 1900 ca o competiţie între SUA şi Marea Britanie, este astăzi cea mai mare competiţie de tenis internaţională anuală pe echipe, iar trofeul Cupei Davis a crescut odată cu evenimentul care îi poartă astăzi numele,

Jucător de tenis şi politician, Dwight F. Davis, pe numele său întreg Dwight Filley Davis, s-a născut în St. Louis, Missouri, la 5 iulie 1879.

A urmat cursurile Universităţii Harvard, absolvind în 1900, iar în 1903 a obţinut o diplomă în drept la Universitatea Washington din St. Louis.

Jucător de tenis remarcabil, Davis a câştigat trei ani la rând, în 1899, 1900 şi 1901, alături de Holcombe Ward – coechipierul său de la Harvard, campionatul american de dublu masculin.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric