O serie de firme mari din China au o organizație și caracteristici politice și economice care se aseamănă mai mult cu rețelele de crimă organizată decât cu „firmele” dintr-o economie de piață, susțin autorii studiului.

Studiul indică o serie de caracteristici ale sistemului chinez, inclusiv lacune de reglementare, a mijloacelor de protecție a proprietății și incertitudinea omniprezentă. Toate acestea, cumulate, par să faciliteze ascensiunea sistemului mafiot.

Această analiză a sistemelor de afaceri asemănătoare mafiei contribuie la dezbaterile despre afacerile de stat și rolul politic al capitaliștilor din China, explică autorii.

Firmele mafiote din China sunt însă difierite datorită dimensiunii lor uriașe și a influenței sistemice în cadrul politicii chineze, în economia internă și chiar globală

Una dintre concluzii este aceea că segmentul capitalist al Chinei este diferențiat, pe plan intern.

Dar cooperarea din rândul clasei capitaliste și de stat a produs pe scară largă creșterea economică din China, în ultimele câteva decenii. De asemenea, arată studiul, dezvoltarea companiilor mari, pe modelul afacerilor dezvoltate de mafie, prezintă o anumită formă de relații stat-afaceri, caracterizată de neîncredere.

Și care are consecințe negative atât pentru stabilitatea economică și politică a Chinei.

China promovează reforme de tip „proprietate mixtă”, menite a introduce unele metode de management şi capital privat în marile companii guvernamentale.

Conform analizei, două tipuri de firme stau la vârful marilor ierarhii ale economiei chineze: firmele centrale de stat (SOE) și firmele private mari, cu structuri organizatorice complexe. Majoritatea firmelor (64%) sunt deținute de persoane fizice, iar 34% sunt deținute de SASAC (Comisia de Spraveghere şi Administrare a Activelor deţinute de stat).

Totodată, 88% dintre firmele din eșantionul analizat au mai mult de o societate-mamă. Prezența marilor sisteme de afaceri într-o economie politică precum cea a Chinei nu este
surprinzătoare, susțin autorii studiului.

Multe dintre aceste sisteme mari de afaceri care au apărut în China în ultimele două decenii sunt complet diferite de firmele care au intrat în peisajul de afaceri chinez în primele două decenii de reformă (anii 1980-1990). Practic, acestea se aseamănă mai mult cu sistemele mafiote decât cu firmele organizate pentru a „maximiza profiturile pe termen lung”.

Economistul Tania Murray Li descrie un sistem mafiot drept „un sistem prădător extins, cu o rețea extinsă în toată lumea, care trebuie să participe pentru a ajunge undeva sau, pur și simplu, pentru a supraviețui”. Iar oricine nu devine parte a mafiei, fie defensivă, fie prădătoare, ajunge să fie pradă.

Studiul definește sistemele de afaceri asemănătoare mafiei prin prisma practicilor și culturilor lor interne, dar și ca organizare și acțiuni vizibile în exterior, activitățile lor fiind adesea clandestine.

Prezența sistemelor de tip mafiot a devenit o caracteristică a economiei politice a Chinei, fiind considerat un un fenomen de ordin politic. Creșterea și scăderea rapidă a China Minsheng Investment Group (CMIG) ilustrează principiul jefuirii, deoarece se aplică relațiilor dintre sistemele mafiote și stat.

O altă concluzie a studiului este că firmele de tip mafiot s-au concentrat pe adoptarea instrumentelor fluxurilor globale de capital, de la fuziuni transnaționale și achiziții, la scheme complexe de contabilitate offshore, asemănătoare crimei organizate.