Săptămâna trecută, CCIR a fost transformată, la nivel de comunicare publică, dintr-o insitituție așezată și cu proiecte constructive pentru mediul de afaceri românesc într-una bănuită că face mișcări cel puțin controversate. Deputatul USR Cătălin Drulă a acuzat CCIR că pregătește „un tun imobiliar” prin trecerea celor 46 de hectare de teren din nordul Capitalei din proprietatea statului în cea a Camerei de Comerț. S-a ajuns în situația în care să se considere că salvarea vine de la un dezvoltator imobiliar, interesat în achiziționarea terenului. Evident, dezvoltatorul nu dorea să achiziționeze terenul pentru a face un parc, ci pentru a construit un ansamblu rezidențial și de birouri. Logic.

În logica comunicării publice de săptămâna trecută un proiect dezvoltat de o insitutiție reprezentativă a mediul de afaceri românesc era ceva controversat, un tun după mintea deputatului USR, dar contrucția de blocuri de către un fond din Africa de Sud era ceva de aplaudat.

Ce presupune proiectul CCIR

Ce vrea, de fapt, să facă CCIR cu acest teren de 46 de hectare din nordul Capitalei?

Proiect pentru România este o inițiativă a Camerei de Comerț și Industrie a României, în parteneriat cu Primăria Municipiului București, dezvoltată de IULIUS și Atterbury Europe.

Demersul propune transformarea Complexului Expozițional Romexpo într-un proiect amplu de dezvoltare pentru țară, bazat pe un concept mixed-use unic, care îmbină atracții artistice, culturale și sociale cu funcțiuni de susținere antreprenorială. Inițiativa răspunde obiectivelor de dezvoltare a activității Romexpo și integrare în circuitul internațional, dar și misiunii CCIR de susținere a antreprenoriatului autohton, print-un proiect care generează oportunități pentru mediul economic, cultural – artistic și social, dar și un etalon pe care România îl va seta la nivel internațional.

Pe scurt, proiectul propune:

  • Revitalizarea și modernizarea pavilioanelor expoziționale ca parte integrată a unui proiect mixt, care să genereze târguri și expoziții de anvergură națională și internațională.
  • Reconfigurarea Pavilionului Central actual în Sala Polivalentă „Nadia Comăneci”, care va găzdui evenimente de anvergură, precum expoziții, concerte, competiții sportive și altele.
  • Muzeul de Artă „Constantin Brâncuși”, dedicat exclusiv artistului.
  • Un nou parc și zonă de recreere, care vor crea o conexiune cu Parcul Regele Mihai I al României și Piața Charles de Gaulle.
  • Polul de business al Capitalei, care va crea 30.000 de locuri de muncă.
  • Cel mai mare spațiu destinat producătorilor și comercianților autohtoni, care va susține promovarea produselor locale.
  • Centru al antreprenoriatului românesc, care să ofere oportunități de creștere pentru inițiativele autohtone.
  • Cel mai mare lifestyle center din Europa, cu noi concepte de entertainment și ancore de retail în premieră în România.
  • Cel mai mare parc acvatic din țară.
  • Muzeu al Istoriei Monetare, o premieră națională.
  • Un nou hotel de 5 stele.
  • Noi soluții de modernizare a infrastructurii și de fluidizare a traficului:
  • creșterea de conectivitate a rețelei prin crearea de noi artere, lărgirea unor benzi de circulație, piste de bicicletă și funcțiuni pentru susținerea mobilității urbane;
  • punerea în valoare a axelor, marcarea acceselor și activarea fronturilor la bulevard prin introducerea unor funcțiuni de relație cu publicul.
  • Cel mai mare parcaj din România, cu peste 12.000 de locuri.

Un scandal creat în beneficiul cui?

Practic, săptămâna trecută românilor le-a fost vândută o poveste scandaloasă care a evitat cu grației adevărul. După enumerarea celor mai importante puncte de proiect apare o întrebare logică: nu cumva promotorii scandalului au interesul de a bloca un proiect util pentru Capitală și România? Și dacă da, nu cumva promotorii scandalului apără interesele unor dezvoltatori imobiliari care au pus ochii pe probabil cel mai bun teren, din punct de vedere al potențialului rezidențial, din București?

O logică de bun simț ne spune că la ambele întrebări răspunsul este același: Da.

Care este situația complexului Romexpo

Și ca să ne fie și mai clar că scandalul a fost creat artificial, inducând ideea că statul oferă CCIR un teren pe gratis, trebuie să vedem care este situația complexului Romexpo în acest moment.

Toate clădirile, construcțiile anexe și platformele aferente Complexului Expozițional Romexpo se află în patrimoniul Romexpo S.A, societate al cărei acționar majoritar este Camera de Comerț și Industrie a României, cu un procent de 91,26 %.

Terenul de la Romexpo se află în administrarea Camerei de Comerț și Industrie a României încă din anul 1972, moment în care, printr-un act normativ (Decizia nr. 1146/1972 a Biroului Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti (C.P.M.B.), în temeiul Decretului nr. 409/1955 și a Dispoziției Consiliului de Miniștri nr. 92/1961), Statul Român a decis acest lucru. De altfel, tot potrivit legii de la acea vreme, CCIR era sigura instituție din România care asigura, încă din 1961, activitatea de târguri și expoziții. Întreprinderea de Târguri și Expoziții (I.T.E.), actuala Romexpo, a fost înființată în 1972, iar CCIR a fost autorizată să transfere, concomitent cu înființarea noii societăți, fondurile fixe și mijloacele circulante necesare funcționării acesteia. După Revoluția din 1989, prin sentința civilă nr. 2920/1991, Judecătoria Sectorului 1 București a autorizat funcționarea societății comerciale “Romexpo” S.A, având ca acționar majoritar CCIR (98%) și acționari minoritari foști salariați ai I.T.E. Începând cu anul 2004, terenul de la Romexpo, aflat în proprietatea privată a statului, a ieșit din administrarea CCIR, aceasta păstrând numai dreptul de folosință gratuită pentru o perioadă de 49 de ani. Ca urmare a acestor situații de fapt, solicitarea CCIR de a primi cu titlu gratuit dreptul de proprietate asupra terenului de la Romexpo, în contextul dezvoltării proiectului investițional, apare pe deplin justificată, terenul fiind în administrarea Camerei timp de 31 de ani, până în anul 2004, și de atunci încă 49 de ani în folosință gratuită, deci încă 33 de ani păstrând același regim juridic.

Neconstituționalitatea tranzacției, o minciună

O altă idee indusă săptămâna trecută este aceea că trecerea proprietății de la stat la CCIR ar fi neconstituțională. Și în acest caz avem parte de o minciună.

Istoria recentă a României consemnează cel puțin două cazuri în care bunuri din proprietatea privată a statului au trecut gratuit către o societate comercială. Astfel, în 2005 Parlamentul a emis o lege (Legea nr. 208/2005) prin care patrimoniul Bursei de Valori București, societate de interes public la acea dată, a fost trecut în proprietatea membrilor Asociației Brokerilor, în cote egale, fiind considerat aport la capitalul social al nou-înființatei SC Bursa de Valori București SA.

Camera de Comerț si Industrie a României beneficiază, pentru o perioadă de încă 33 de ani, până în anul 2053, de un drept de folosință gratuită asupra terenurilor corespunzătoare Complexului Expozițional Romexpo, acesta fiind constituit din construcțiile aflate în proprietatea Romexpo S.A. și amplasate pe terenul acordat în folosință gratuită Camerei de Comerț și Industrie a României. Pe de-o parte, în baza legislației actuale, Camera de Comerț și Industrie a României nu poate valorifica dreptul său de folosință gratuită în vederea demarării amplelor obiectivelor investiționale propuse. Legislația privind autorizarea executării lucrărilor de construcții limitează decisiv potențialul de dezvoltare al terenului de către Camera de Comerț și Industrie a României în baza dreptului de folosință. Consolidarea în patrimoniul CCIR a dreptului de proprietate, cu sarcina de neînstrăinare a terenului pe o perioada de 30 de ani sau mai mult, ar permite demararea și edificarea proiectului investițional, ceea ce în baza actualei folosințe nu se poate realiza.

Practic, există varianta ca lucrurile să rămână în același stadiu pentru o perioadă de încă 33 de ani sau se poate alege varianta dezvoltării și revitalizării urbane prin implementarea unui proiect durabil pentru comunitate, un proiect pentru țară.

Statul câștigă din tranzacție, nu pierde

O altă temă se referă a gratuitatea trecerii terenului de la stat la CCIR. Cumva ni se induce ideea că statul pierde prin această tranzacție. Evident, dacă ai o gândire economică comunistă, prin asta înțelegând și limitată, sună perfect logic. Numai că statul nu pierde din tranzacție, ci câștigă bani pe care nu îi încasa până acum.

Transmiterea cu titlu gratuit a dreptului de proprietate a terenului către CCIR reprezintă, în același timp, și o oportunitate de a crește veniturile Statului Român, fie că vorbim de bugetele locale, fie de bugetul de stat. De exemplu, ca orice alt proiect, și cel de la Romexpo va avea nevoie de autorizație de construire, iar pentru o valoare estimată a investiției de aproximativ 3 miliarde de euro, cuantumul acesteia este aproximat la 28 milioane de euro. De asemenea, se va achita și cotizația către Inspectoratul de Stat în Construcții cu o estimare, raportată la valoarea construcțiilor, de 14 milioane de euro. Totodată Primăria Sectorului 1 va încasa și impozitul aferent pentru clădiri, proiectul fiind exclusiv nerezidențial, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2%-1,3% asupra valorii impozabile a clădirii.  Și nu în ultimul rând trebuie să menționăm impozitul pe venit și contribuțiile sociale care merg către bugetul de stat pentru un număr de aproximativ 30.000 angajați cât presupune acest proiect în faza sa operativă.

Proiectul de la Romexpo are în vedere ca peste 200 de mii de metri pătrați să fie destinați sectorului de retail. Companiile care își vor desfășura activitatea comercială în acest spațiu vor obține profit și, în mod evident, vor plăti impozit către Statul Român pentru acest profit. Valoarea anuală a acestui impozit este estimată la peste 19 milioane de euro.

De asemenea, pentru realizarea acestui proiect este nevoie de utilaje special destinate construcțiilor care, în bună măsură, funcționează utilizând ca și carburant motorina. Accizele pentru motorină se calculează și se livrează la bugetul de stat. Se estimează un consum de peste 60 de mii de tone, ceea ce înseamnă o valoare a accizelor de peste 25 de milioane de euro încasate de Statul Român.

În concluzie, în cei 5 ani care cuprind etapa construcțieiBugetul de Stat și Bugetul Local vor avea de încasat peste 200 de milioane de euro, iar anual, în perioada de operare, contribuțiile vor depăși 345 milioane de euro.

Desigur, vor fi și numeroase beneficii indirecte – consolidarea unui Centru Expozițional care va permite găzduirea unor evenimente de referință, a cărui activitate va genera venituri semnificative; realizarea, pentru prima dată la nivel național, a unor obiective de talie internațională, dedicate exclusiv unor simboluri ale României, precum Muzeul de Artă „Constantin Brâncuși” și Sala Polivalentă „Nadia Comăneci”; crearea unor spații de susținere a producției autohtone și a antreprenoriatului local; creșterea turismului național și internațional în București, generată de componentele culturale, expoziționale și de business, dar și de noi atracții – cel mai mare Oceanariu din țară și Muzeul Istoriei Monetare etc.